Acţiune în restituirea preţului de piaţă al apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, ale cărei prevederi nu au fost respectate la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Îndreptăţire la preţul actualizat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 3665/R din 20 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, precizată ulterior, reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I. au solicitat in contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la restituirea contravalorii preţului de piaţă ale imobilelor situate în Cluj-Napoca, str. P., nr. 14, ap. 1 şi 2, jud. Cluj în favoarea reclamanţilor, în subsidiar solicitându-se restituirea preţului actualizat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3364/02.03.2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, şi în consecinţă:
A obligat pârâtul la plata sumei de 10.235,44 lei în favoarea reclamanţilor reprezentând preţul actualizat pentru apartamentul nr. 1 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj.
A obligat pârâtul la plata sumei de 38.290,99 lei în favoarea reclamanţilor reprezentând preţul actualizat pentru apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj.
A respins restul pretenţiilor reclamanţilor ca neîntemeiate.
A compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30358/1996 încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL S.A. CLUJ-NAPOCA antecesorul reclamanţilor M.I. şi reclamanta M.L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. 2 din Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 jud. Cluj, în temeiul Legii nr. 112/1995. Preţul imobilului a fost stabilit la suma de 33.014.424 lei vechi, din care 469.132 lei vechi preţul boxei. La data încheierii contractului s-a achitat un avans de 9.763.588 lei vechi din preţul apartamentului şi preţul boxei, restul de 22.781.704 lei vechi urmând a fi achitat în rate lunare cu dobândă de 17,5% pe an în 15 ani. Reclamanta M.L. şi defunctul ei soţ au achitat integral preţul apartamentului, astfel cum reiese din adresa de la dosar.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30360/1996 încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL S.A. CLUJ-NAPOCA, antecesoarea reclamanţilor C.R. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 ap. 1 jud. Cluj, în temeiul Legii nr. 112/1996. Preţul imobilului a fost stabilit la suma de 9.908.927 lei vechi din care 1.268.174 lei preţul boxei şi 173.753 lei preţul garajului. La data încheierii contractului s-a achitat un avans de 846.670 lei vechi din preţul apartamentului, preţul boxei şi preţul garajului, restul de 7.620.030 lei vechi urmând a fi achitat în rate lunare cu dobândă de 17,5% pe an în 20 ani. Preţul imobilului a fost achitat integral, fapt ce reiese din adresa de la dosar.
C.R. este in prezent decedată iar succesorul ei în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. 1 din str. P.nr. 14 este fiul ei M.I., conform certificatului de moştenitor nr. 56/1999. M.I. a decedat iar succesorii săi sunt reclamanţii M.L., în calitate de soţie, M.I.L. şi M.I.L. - în calitate de fii.
Preţul actualizat al apartamentului nr. 1 din Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 este de 10235,44 lei (iar preţul actualizat al apartamentului nr. 2 din Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 este de 38290,99 conform expertizei tehnice contabile depuse.
Din raportul de expertiză tehnică în construcţii întocmit de dl. expert E.G. instanţa a reţinut că valoarea de piaţă a celor 2 apartamente din Cluj-Napoca str. P.nr. 14 este de 922.879 lei.
Prin decizia civilă nr. 898/R/2006 a Curţii de Apel Cluj s-a admis recursul împotriva deciziei civile nr. 151/06.03.2000 a Curţii de Apel Cluj, ce a fost modificată în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantul R.E. împotriva sentinţei civile nr. 544/1999 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu nr. 1303/1999, sentinţă ce a fost modificată, fiind admisă acţiunea formulată de R.E. împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul local Cluj-Napoca, SC Construct Ardealul Cluj-Napoca, M.L., în nume propriu şi ca moştenitoare a lui M.I., M.I.L., M.I. ca moştenitori a lui M.L. Ca urmare a acestei soluţii s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 30358/03.10.1996 şi nr. 30360/04.10.1996, s-a dispus radierea din cartea funciară a înscrierilor efectuate în baza acestor contracte şi restabilirea situaţiei anterioare.
În considerentele deciziei Curţii de Apel s-a reţinut că imobilul din str. P., ce include cele 2 apartamente, a trecut în proprietatea Statului român fără titlu valabil, deoarece, la data preluării, nu s-au respectat dispoziţiile Decretului nr. 92/1950, prevederile Codului civil referitoare la proprietate, ale Constituţiei României în vigoare la acea dată, a tratatelor la care România era parte.
Cu privire la împrejurările în care s-au încheiat cele 2 contracte de vânzare-cumpărare în condiţiile Legii nr. 112/1995, Curtea a reţinut reaua credinţă a părţilor contractante care au procedat la întocmirea actelor privind cele 2 apartamente deşi au fost atenţionaţi de persoana care a revendicat imobilul, R.E. în acest sens, mai mult, imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului de Interne care a folosit imobilul ca si casa de oaspeţi.
Faţă de constatarea că imobilul a fost folosit ca si casa de oaspeţi s-a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 112/1995 care exceptează de la vânzare apartamentele care la data intrării în vigoare a legii beneficiază de dotări speciale şi locuinţele care au avut destinaţia de casă de oaspeţi.
Referitor la susţinerile reclamantei în sensul îndreptăţirii sale la plata preţului de piaţă aferent imobilelor apartamente nr. 1 şi 2 din str. P.nr. 14, Cluj-Napoca instanţa a reţinut că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 50 şi 501 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, chiriaşii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile. Însa legiuitorul a înţeles să facă o distincţie între contractele încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 şi contractele încheiate cu încălcarea dispoziţiilor acestei legi.
Astfel, chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile pot pretinde doar preţul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condiţiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001.
Dimpotrivă, chiriaşii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive si irevocabile pot pretinde preţul de piaţă al imobilului, in condiţiile prevăzute de art. 50 al. 21 si 3, precum si art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa a constatat ca pentru a fi admisa acţiunea reclamanţilor prin care aceştia pretind restituirea preţului de piaţă al celor două apartamente stabilit conform expertizei tehnice dispuse în cauză, este necesar sa fie întrunite mai multe condiţii, prevăzute de art. 501 din Legea nr. 10/2001 respectiv: - reclamanţii/antecesorii lor sa fi cumpărat in temeiul Legii nr. 112/1995 imobilele iar preţul sa fi fost achitat; - contractele de vânzare-cumpărare sa fi fost desfiinţate printr-o hotărâre judecătorească definitiva si irevocabila; - acele contracte sa fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Reclamanţii au făcut dovada ca cele doua apartamente au fost achiziţionate de reclamanta M.L. şi soţul său, defunctul M.I., respectiv de defuncta C.R. prin contractele nr. 30358/03.10.1996 şi nr. 30360/04.10.1996 încheiate cu SC CONSTRUCT ARDEALUL SA, in calitate de mandatar al Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca. Cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin decizia nr. 898/R/2006 a Curtii de Apel Cluj.
Însa, după cum s-a arătat mai sus, contractele de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanţii nu au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Curtea de Apel Cluj a reţinut în hotărârea la care am făcut referire mai sus că întregul imobilul din str. P.nr. 14 era exceptat de la vânzare în condiţiile Legii nr. 112/1995 (art. 10 al. 2) deoarece a fost folosit ca si casa de oaspeţi.
Pentru că nu este îndeplinita una din condiţiile prevăzute de art. 501 din Legea nr. 10/2001, instanţa a apreciat ca nu este întemeiată cererea reclamantei având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilului mai sus menţionat.
Însă, raportat la situaţia de fapt reţinută şi având în vedre precizarea de acţiune formulată oral în şedinţa publică din data de 10.04.2009, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 50 al. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia Ministerul Economiei şi Finanţelor este obligat să achite persoanelor a căror contracte au fost anulate pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1996 preţul actualizat al imobilului.
Faţă de aceste prevederi şi luând în considerare valorile actualizare ale sumelor achitate de reclamanta M.L. şi defunctul Mureşan Ioan, respectiv de defuncta C.R., instanţa a obligat pârâtul la plata sumei de 38290,99 lei în favoarea reclamanţilor reprezentând preţul actualizat pentru apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca str. P.nr. 14 jud. Cluj şi la plata sumei de 10.235,44 lei în favoarea reclamanţilor reprezentând preţul actualizat pentru apartamentul nr. 1 situat în Cluj-Napoca str. P.nr. 14 jud. Cluj.
Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse instanţa, în temeiul art. 276 C.pr.civ., având în vedere că doar o parte din pretenţiile reclamanţilor au fost admise, luând în considerare şi poziţia pârâtului care nu s-a opus la plata preţului actualizat, a dispus compensarea lor în totalitate.
Prin decizia civilă nr. 307/A din 21.06.2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte apelul declarat de apelanţii M.L., M.I.L., M.I. în contra Sentinţei civile nr. 3364 din 02 Martie 2011, a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în parte în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 1530 lei onorariu expert D.D., cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A fost obligat intimatul să plătească apelanţilor suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aşa cum s-a reţinut de către instanţa de fond, conform art. 50 alin. 2 din Legea 10/2001, chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desfiinţate, au dreptul la restituirea preţului actualizat.
Din perspectiva acestor prevederi, este lipsită de relevanţă buna sau reaua-credinţă a părţilor contractante, importantă este respectarea dispoziţiilor legii menţionate, sub imperiul căreia s-au încheiat contractele în discuţie.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 898/R/06.04.2006, pronunţată de Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, Tribunalul a reţinut că actele de vânzare-cumpărare nu au îndeplinit condiţia negativă prevăzută de art. 11 din Legea 112/1995, şi anume aceea că apartamentele solicitate spre vânzare de către persoanele care le ocupă în baza unui contract de închiriere să nu facă parte din categoria prohibită la vânzare şi prevăzută de art. 10 din aceeaşi lege, şi anume să nu fie vorba de imobile cu dotări speciale sau care au avut destinaţia de casă de oaspeţi, de protocol, cele declarate monumente istorice şi din patrimoniul naţional, precum şi cele folosite ca reşedinţă pentru foştii şi actualii demnitari.
S-a avut în vedere de către instanţa de recurs faptul că imobilul litigios a avut destinaţia de casă de oaspeţi, anterior anului 1989, potrivit adresei nr. 298679/27.08.1997, eliberată de Ministerul de Interne.
Totodată, s-a conchis de către aceeaşi instanţă faptul că, din perspectiva art. 1 alin. 5 din HG nr. 20/1996, prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, că imobilul în litigiu a fost preluat cu nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, adică fără titlu , drept urmare, în opinia Tribunalului, acest imobil nu putea face obiectul legii în discuţie, potrivit art. 1 din lege, care viza doar imobilele preluate cu titlu, noţiunea fiind detaliată prin normele metodologice arătate.
Nu se poate susţine încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva despăgubirii reale corespunzătoare prejudiciului suferit, în contextul în care, la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare, nu s-au respectat condiţiile imperative cerute de lege, restituirea preţului actualizat fiind o consecinţă a repunerii părţii în situaţia anterioară care are la bază plata nedatorată, conform art. 994 C.
Referitor la cheltuielile de judecată, Tribunalul a apreciat că, într-adevăr, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la obţinerea cheltuielilor de judecată aferente petitului subsidiar admis, în baza art. 276 C.pr.civ., atâta timp cât pârâtul, contrar susţinerilor din întâmpinare, nu a achiesat la aceste pretenţii, aspect care rezultă din întâmpinarea depusă la fond, din poziţia reprezentantului pârâtului, exprimată în şedinţa publică din 10.04.2009, când reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul variantei subsidiare de restituire actualizată a preţului şi din concluziile scrise depuse.
În consecinţă, reclamanţii au solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile, de actualizare a preţului, onorariul achitat expertului fiind în cuantum de 1530 lei, alte cheltuieli nefiind justificate.
Reţinând culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată menţionate, aferente fondului cauzei, schimbând soluţia Judecătoriei sub acest aspect.
În baza aceluiaşi articol, proporţional cu pretenţiile admise, a obligat intimatul să plătească apelanţilor suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând o parte din totalul de 1000 lei, achitat conform chitanţei nr. 71/26.05.2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I. şi pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.
1. Prin recursul declarat de reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I. s-a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul obligării pârâtului la restituirea în favoarea reclamanţilor, în condiţiile art. 48 şi urm. din Legea nr. 1/2009 a contravalorii preţului de piaţă pentru cele două apartamente situate în Cluj-Napoca, str. P., nr. 14, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că se impune acordarea contravalorii preţului de piaţă în lumina dispoziţiilor art. 50, art. 501 din Legea nr. 1/2009 deoarece singura culpă cu privire la situaţia creată a avut-o Statul Român prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca şi unităţile sale administrativ-teritoriale.
Se poate observa că textul legal îndreptăţeşte proprietarii să solicite restituirea preţului stabilit conform standardelor internaţionale chiar şi prin expresia „contracte desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile”.
Prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO susţinerile reclamanţilor sunt întemeiate, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind în acelaşi sens, respectiv de acordare a unei despăgubiri reale pentru prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât culpa aparţine Statului Român care a creat aparenţa unei înstrăinări valabile.
În speţă nu a fost invocat sau probat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, potrivit art. 1899 alin. 2 cod civil buna-credinţă prezumându-se, sarcina relei credinţe incubând Statului.
Ca şi jurisprudenţă a fost invocată hotărârea din 19.10.2006 pronunţată în cauza Raicu împotriva României, sentinţa civilă nr. 26/11/2010 a Curţii de Apel Cluj şi decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea depusă la dosarul de fond.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată s-a arătat că acestea trebuiau acordate integral, partea potrivnică prin atitudinea sa determinând reclamanţii să introducă acţiunea în modul în care a fost formulată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanţi solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că în mod corect instanţele de fond au reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 898/2006 a Curţii de Apel Cluj rezultă că imobilul din care fac parte apartamentele în litigiu au trecut în proprietatea statului fără titlu, prin urmare contractele fiind încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
De altfel, la nivelul Curţii de Apel Cluj s-a conturat o practică constantă în acest sens, menţionându-se decizia civilă nr. 83/A/2010 a Curţii de Apel Cluj.
2. Prin recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 307/2011 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii apelului.
În motivare s-a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit împrejurarea exprimării unei poziţii procesuale de respingere a solicitării reclamanţilor de restituire a preţului actualizat cu rata inflaţiei, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de fond, poziţia procesuală fiind exprimată în sensul respingerii petitului de restituire a preţului de piaţă.
Susţinerile consemnate în încheierea de şedinţă din 10.04.2009 se refereau la administrarea expertizei tehnice de specialitate în vederea stabilirii preţului de piaţă al imobilelor în discuţie.
De altfel, la concluziile raportului de expertiză contabilă nu s-au formulat obiecţiuni, calculul fiind apreciat corect de către compartimentul de specialitate din cadrul DGFP Cluj.
Analizând recursurile declarate de reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I. şi pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 307/2011 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
1. Recursul declarat de către reclamanţi este nefondat.
Reclamanţii au reţinut în mod corect textele de lege aplicabile în cauză, dar au făcut o greşită interpretare a acestora.
La art. 501 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 se prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Respectarea Legii nr. 112/1995 la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare desfiinţate prin decizia civilă nr. 898/2006 a Curţii de Apel Cluj a fost analizată în cuprinsul acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, constatându-se că imobilul din care fac parte apartamentele în litigiu a fost preluat de către Statul Român fără titlu, fiind vorba despre imobile exceptate de la vânzare, respectiv casă de oaspeţi.
Raportat la cele reţinute mai sus, în mod corect tribunalul a concluzionat în sensul că contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în acest text de lege stipulându-se că doar imobilele preluate cu titlu pot fi înstrăinate, fiind încălcat şi art. 10 din Legea nr. 112/1995 prin care erau exceptate de la vânzare imobilele care au avut destinaţia de casă de oaspeţi. Acestea raportat la considerentele deciziei civile nr. 898/2006 a Curţii de Apel Cluj, decizie în care a fost analizată respectarea la încheierea contractelor a prevederilor Legii nr. 112/1995 şi care se bucură de putere de lucru judecat în prezentul litigiu.
În mod corect s-a pronunţat Tribunalul şi în ceea ce priveşte o pretinsă încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, neexistând din perspectiva acestui articol sau a jurisprudenţei CEDO o obligaţie a statului de a restitui valoarea actualizată a imobilului în condiţiile în care s-a reţinut nerespectarea prevederilor legale incidente în momentul încheierii contractelor.
2. Recursul declarat de către pârât este nefondat.
În mod corect a fost admis apelul reclamanţilor în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea fiind acordate în limita pretenţiilor admise conform art.274, 276 C.pr.civ.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită în subsidiar restituirea actualizată a preţului la termenul de judecată din 10.04.2009, poziţia consemnată în încheiere a pârâtului fiind în sensul că se opune admiterii acţiunii. Atâta timp cât nu s-a invocat şi constatat existenţa unei erori materiale în cuprinsul încheierii, în mod corect a reţinut tribunalul că pârâtul s-a opus şi la solicitarea subsidiară de restituire a preţului actualizat a imobilelor, fiind deci incidente prevederile art. 274, art. 276 C.pr.civ.
Aceleaşi texte de lege sunt incidente şi în ceea ce priveşte judecata în apel, cheltuielile de judecată fiind legal stabilite în sarcina pârâtului.
Având în vedere considerentele de mai sus Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.L., M.I.L. şi M.I. şi recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 307 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va menţine ca legală. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Legea nr. 10/2011. Despăgubiri pentru imobile preluate abuziv.... | Acţiune în obligarea coproprietarului să îşi dea acordul la... → |
|---|
