Lipsa caracterului politic al infracţiunilor săvârşite contra capacităţii de apărare a ţării din motive de conştiinţă, în perioada comunistă
| Comentarii |
|
Persoanele ce au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite contra capacităţii de apărare a ţării din motive de conştiinţă nu beneficiază de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât aceste infracţiuni nu au caracter politic. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Secţia I civilă, Decizia nr. 109 din 1 martie 2012
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 428/97/2011, reclamantul S.I. a chemat în judecată Statul Român prin MFP solicitând să se constate caracterul politic al condamnării sale la pedeapsa închisorii de 5 ani, conform sentinței penale nr. 1267/1951 a Tribunalului Militar Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, și să fie obligați pârâții să-i achite suma de 202.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința menționată Tribunalul Militar Iași l-a condamnat la 5 ani închisoare corecțională din care a executat efectiv 2 ani, 8 luni și 22 de zile, fiind grațiat pentru restul de pedeapsă. în perioada de detenție a îndurat suferințe fizice și psihice, pentru că nu a acceptat să renunțe la cultul religios X și a apreciat că suma de 200 euro/ zi de detenție îi poate compensa suferințele care i-au fost create în plan fizic, psihic, social, profesional, familial.
Prin sentința civilă nr. 260/05.10.2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.I. împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Hunedoara.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1267/1951 Tribunalul Militar Iași l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare prevăzută de art. 354 C.pen., reținând că motivul săvârșirii infracțiunii îl constituie apartenența reclamantului la secta X. Cererea de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 a fost respinsă cu motivarea că, prin decizia civilă nr. 1358/2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, decizie a cărei aplicare este obligatorie. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că prin Decizia nr. 32/2009 a I.C.C.J., s-a constatat că acele condamnări pronunțate pentru infracțiuni contra capacității de apărare a țării prevăzute de art. 334 și 354 C.pen., săvârșite din motive de convingeri religioase, sunt excluse din categoria de condamnări politice.
în ce privește art. 504-506 C.proc.pen., s-a reținut că vizează două ipoteze, niciuna din cele două situații nefiind aplicabilă reclamantului, care nu este în situația de victimă a unei erori judiciare.
S-a apreciat că nu este întemeiată indicarea art. 998-999 C.civ., prin precizarea de acțiune, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că reclamantul a suferit o condamnare penală pentru o faptă incriminată de Codul penal în vigoare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei și în urma rejudecării, să fie admisă acțiunea în ce privește acordarea daunelor morale.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, Curtea a respins recursul, constatând următoarele:
Prin Decizia nr. 32/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale I.C.C.J., în recurs în interesul legii, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, invocând restrângerea libertății de conștiință, în legătură cu executarea serviciului militar obligatoriu, nu țin strict de regimul dictatorial, ci de cadrul instituțional și legal de îndeplinire a unei obligații constituționale, cadru menținut și în perioada postcomunistă, până la reglementarea serviciului militar alternativ și apoi a celui profesionist.
Prin urmare, condamnarea penală pronunțată pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare nu are caracter politic.
Această interpretare dată prevederilor legale este obligatorie pentru instanțe și cum reclamantul a fost condamnat în temeiul art. 304 și 463 C.pen. pentru delictul de insubordonare, prevăzut de art. 503 C.pen., constând în aceea că a refuzat să pună mâna pe armă, pe motive de apartenență religioasă, prin sentința penală nr. 1267/1951 pronunțată de Tribunalul Militar Iași, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Având în vedere aceste considerente de drept, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.
| ← Lipsa încheierii de amânare a pronunţării. Nulitatea hotărârii | Servitute de trecere. Stabilire pe baza unui raport de... → |
|---|
