Eroare judiciară. Despăgubiri pentru prejudiciul moral. Criterii
| Comentarii |
|
Sistemul nostru legislativ şi normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu prevăd un mod concret de reparare a prejudiciului moral şi nici nu stabilesc criteriile pentru cuantificarea despăgubirilor morale, iar principiul reparării integrale a prejudiciului are un caracter relativ datorită dificultăţii cuantificării unui asemenea prejudiciu. De aceea, se impune respectarea principiului proporţionalităţii prejudiciului cu despăgubirea acordată, precum şi a principiului echităţii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1295 din 2 mai 2012
Prin decizia civilă nr. 1295/02.05.2012, pronunțată în dosarul nr. 1926/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamantul Ț.E.F. împotriva sentinței civile nr. 5451/16.11.2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș, la plata în favoarea reclamantului a sumelor de 4.849,25 lei, cu titlul de despăgubiri materiale, și de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlul de despăgubiri morale, respingând recursul pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Decizia penală nr. 55/01.03.2007 a Tribunalului Brașov, prin care reclamantul Ț.E.F. a fost achitat, a devenit definitivă la 28.09.2007, când s-a pronunțat decizia penală nr. 627 a Curții de Apel Brașov.
Reclamantul a introdus acțiunea în pretenții la Tribunalul Timiș la 26 martie 2009.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, acțiunea reclamantului se încadrează în dispozițiile art. 504-506 C.proc.pen., având în vedere că a fost achitat printr-o hotărâre judecătorească, după ce inițial fusese condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune. în perioada urmăririi penale și a cercetării judecătorești a fost reținut și arestat preventiv în perioada 27.04.2004 - 6.08.2004.
în această situație, art. 504 alin. (1)-(3) C.proc.pen. îi dă dreptul la repararea de către stat a pagubelor suferite, materiale și morale.
Pentru a obține despăgubiri, trebuie mai întâi dovedită paguba suferită.
în ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, acestea sunt dovedite doar în parte. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul a solicitat despăgubiri constând în venitul pe care l-ar fi realizat în cele patru luni de arestare preventivă, dar nu a depus la dosar nicio dovadă a veniturilor pe care le realiza ca avocat anterior arestării. A depus la dosar doar un contract de asistență juridică, cel încheiat cu o zi înaintea arestării, la 26.04.2004, cu persoana care ulterior l-a denunțat și a generat litigiul penal finalizat prin achitarea sa.
Reclamantul a făcut doar dovada cheltuielilor pe care le-a efectuat în legătură cu desfășurarea procesului penal în urma căruia a fost în final achitat.
în schimb, prejudiciul moral, al său și al familiei, este evident și a fost dovedit.
Atât perioada arestării preventive, cât și procesul propriu-zis i-au adus grave prejudicii morale, reflectându-se în atingerile aduse onoarei și reputației sale în societate, având în vedere și modalitatea în care a fost prezentat în presă cazul său.
Prin urmare, nu se poate reține, așa cum susține recurentul pârât, că reclamantul nu a dovedit prejudiciul moral suferit.
Nici sistemul nostru legislativ și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de reparare a prejudiciului moral, după cum nu sunt stabilite nici criteriile pentru cuantificarea despăgubirilor morale, urmând ca judecătorul să decidă în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
în privința reparării prejudiciului moral, principiul reparării integrale nu poate avea decât un caracter relativ tocmai datorită dificultății cuantificării unui asemenea prejudiciu. Trebuie totuși respectat principiul proporționalității prejudiciului cu despăgubirea acordată și principiul echității.
Și în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii.
Suma acordată de prima instanță, de 10.000 lei, evident cu titlul de despăgubiri morale, fapt ce rezultă din motivarea hotărârii, este însă mult prea mică în raport cu suferințele morale pe care reclamantul le-a îndurat, nefiind respectate principiile enunțate anterior.
Curtea a considerat că o sumă de 10.000 euro reprezintă o despăgubire echitabilă și rezonabilă a reclamantului.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Servitute de trecere. Stabilire pe baza unui raport de... | Confiscare avere prin hotărârea penală de condamnare pentru... → |
|---|
