Lipsa comunicării încheierii de carte funciară către persoanele interesate, în termenul stipulat de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Natura acestui termen legal. Consecinţele nerespectării acestuia

Comentarii

0

NCC, art. 884 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49, art. 50

Prin decizia civilă nr. 127/13.02.2006 a Tribunalului Timiş, a fost respins apelul petenţilor R.I. şi R.F., în contradictoriu cu intimaţii D.T. şi SC A. SRL, fiind menţinută sentinţa civilă nr. 9005/13.10.2005 a

Judecătoriei Timişoara, prin care a fost respinsă plângerea formulată, având ca obiect anularea încheierii de carte funciară pentru neco-municarea ei în termenul prevăzut de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată.

Pentru a pronunţa aceste hotărâri, ambele instanţe au reţinut că termenul prevăzut de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 este un termen de recomandare, iar nu un termen imperativ, care să producă consecinţa desfiinţării încheierii.

Prin decizia civilă nr. 1053/03.05.2006, Curtea de Apel Timişoara a respins recursurile reclamanţilor, cu motivarea că termenul în discuţie este unul de recomandare, atât timp cât sunt prevăzute o limită minimă şi o limită maximă, a căror nerespectare nu poate avea în niciun caz drept consecinţă sancţionarea încheierii cu nulitatea absolută, apreciind că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 1053 din 3 mai 2006

Comentarii: Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, încheierea dată de registratorul de carte funciară trebuie comunicată persoanelor interesate, sfera acestora fiind stabilită pe baza menţiunilor înscrise în cartea funciară a imobilului în discuţie. Termenul legal în care trebuie să se efectueze această comunicare este de 15 zile de la pronunţare, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Ca natură juridică, acest termen nu poate fi decât unul de recomandare, a cărui nerespectare poate atrage eventuale sancţiuni disciplinare ale personalului implicat în procedura de rezolvare a cererii de înscriere şi de comunicare a încheierii ce cuprinde soluţia dată asupra acesteia, putând angaja chiar răspunderea civilă sau penală a persoanei vinovate de întârziere, dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru aceste tipuri de răspundere juridică.

Instituirea unui termen maxim de 30 de zile în interiorul căruia să se soluţioneze cererea şi să se comunice soluţia pronunţată către persoanele interesate se justifică prin grija legiuitorului de a nu lăsa mult timp în care să planeze incertitudinea cu privire la situaţia juridică a unui imobil, în contextul în care terţii interesaţi au dreptul şi obligaţia de a cunoaşte situaţia tabulară prin raportare inclusiv la mapa care cuprinde cererile de înscriere în curs de soluţionare, iar efectele înscrierii se produc de la data înregistrării cererii, iar nu de la data soluţionării acesteia, de la data comunicării încheierii sau de la data efectivei menţionări a soluţiei în cartea funciară.

Termenul de 15 zile de la pronunţare, dar nu mai mult de 30 de zile de la data înregistrării cererii, nu este unul imperativ, care să atragă sancţiunea nulităţii încheierii pronunţate, nefiind stipulat drept condiţie de valabilitate a acesteia. Aşa cum s-a arătat mai sus, acest termen relativ scurt este necesar pentru a asigura eficacitatea sistemului de publicitate imobiliară, astfel încât să fie rezolvată cu celeritate cererea de înscriere privind imobilele înscrise în cartea funciară.

Momentul la care se realizează comunicarea încheierii prezintă relevanţă sub aspectul calculării termenului de 15 zile pentru formularea cererii de reexaminare, prevăzut de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Mai trebuie precizat că nici lipsa comunicării nu atrage sancţiunea nulităţii încheierii şi nici nu închide dreptul persoanei interesate de a recurge la căile de atac prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996. într-un astfel de caz, consecinţa necomunicării încheierii este aceea că cererea de reexaminare poate fi introdusă de către persoana interesată oricând, atât timp cât nu i s-a efectuat comunicarea în condiţiile legii.

← Cererea de alipire a imobilelor învecinate, aparţinând...		Admisibilitatea rectificării cărţii funciare ca o... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Piedici la înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe un teren înscris în cartea funciară. Inadvertenţe între planul parcelar şi documentaţia cadastrală. Inadmisibilitatea probei cu înscrisuri noi în calea de atac împotriva încheierii de carte funciară, conform art. 50 din Legea nr. 7/1996. Caracterul contencios sau necontencios al căii de atac a plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Inadmisibilitatea cererii de intervenţie în interes propriu într-un astfel de litigiu. Admisibilitatea rectificării cărţii funciare ca o consecinţă a admiterii căii de atac promovate în condiţiile art. 50 din Legea nr. 7/1997.