Inadmisibilitatea probei cu înscrisuri noi în calea de atac împotriva încheierii de carte funciară, conform art. 50 din Legea nr. 7/1996.
| Comentarii |
|
Soluţionarea cererii de reexaminare, a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, precum şi a apelului şi a recursului împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă exclusiv pe baza înscrisurilor aflate în dosarul format la autoritatea de cadastru. Cerinţa impusă de principiul priorităţii înscrierilor în cartea funciară
NCC, art. 884, art. 890 Legea nr. 7/1996, art. 48, art. 49, art. 50
Prin sentinţa civilă nr. 5522/2009, Judecătoria Giurgiu a respins plângerea formulată de petentul F.E. împotriva încheierii nr. 12258/
01.07.2009, emisă de O.C.P.I. Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, petentul a solicitat anularea parţială a încheierii emise de O.C.P.I. Giurgiu şi înscrierea imobilului casă de locuit cu teren aferent de 1000 mp, pe considerentul că din certificatul fiscal şi dovezile de plată a impozitului rezultă cert calitatea de proprietar al construcţiilor pe care le stăpâneşte şi pe care, de altfel, le-a dobândit prin cumpărare, conform actului sub semnătură privată încheiat la data de 11.02.2009.
Cererea de intabulare în cartea funciară a imobilului teren a fost însoţită de titlul de proprietate nr. 121224/1997, emis pe numele petentului pentru terenul cu suprafaţa de 1000 mp, situat în intravilanul comunei S, jud. Giurgiu, şi de anexele 5 şi 6, emise de Primăria Comunei S, jud. Giurgiu, în care se menţionează imobilul construcţie din paiantă, executat în anul 1930.
Potrivit art. 63 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor cadastrului şi publicitate imobiliară, drepturile reale asupra imobilelor se înscriu în baza actului prin care s-au înscris ori transmis în mod valabil din punctul de vedere al formei cerute pentru valabilitatea actului, potrivit art. 20 şi art. 48 din Legea
nr. 7/1996. In completare, art. 55 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 arată că dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localităţii unde este situat imobilul, prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcţiile. Condiţia cerută de lege nu este îndeplinită în cauză, în raport de dovada datei edificării imobilului.
Prin decizia civilă nr. 71/25.05.2010, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul, arătând că în mod corect a stabilit instanţa fondului că înscrierea dreptului real asupra locuinţei se poate face conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil. Or, documentaţia depusă, respectiv certificatul de atestare fiscală şi certificatul de atestare emis de autoritatea locală, poate face dovada posesiunii imobilului, dreptul de proprietate neputând fi înscris decât în baza unui titlu de dobândire.
Prin decizia civilă nr. 442R/23.11.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petent, pentru următoarele considerente.
In calea de atac a recursului s-a depus sentinţa civilă nr. 4508/
07.07.2010, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. x/236/ 2010, în copie legalizată, cu menţiunea definitivă, prin care s-a constatat încheiată vânzarea-cumpărarea imobilului compus din casă de locuit cu două camere, bucătărie şi dependinţe, precum şi din terenul aferent în suprafaţă de 1000 mp, situat pe raza comunei S, jud. Giurgiu, intervenită la data de 11.02.1989, între reclamantul
F.E., în calitate de cumpărător, şi pârâtul E.D., în calitate de vânzător, pentru preţul de 26.000 lei.
Cu privire la acest înscris, instanţa de recurs a arătat că nu s-a făcut dovada că hotărârea judecătorească ar fi rămas irevocabilă, purtând doar menţiunea că este definitivă.
In plus, s-a reţinut că aceasta este pronunţată cu mult după pronunţarea încheierii de carte funciară împotriva căreia s-a formulat plângerea în cauză. Or, având în vedere că, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efcctcle de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării ccrerilor; ordinea înregistrării ccrerilor va determina rangul înscrierilor, iar potrivit art. 50 alin. (5) din aceeaşi lege, înscrierea făcută în temeiul hotărârii judecătoreşti prin carc se soluţionează plângerea formulată împotriva încheierii de înscricre sau de respingere a cererii dc înscriere în cartea funciară îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial. Astfel, instanţa în cursul acestei proceduri nu poate avea în vedere decât acte carc existau la data formulării cererii de înscriere, pentru a nu fi vătămate drepturile terţilor care s-au încrezut în cele menţionate în cartea funciară.
Această concluzie nu îi produce reclamantului niciun prejudiciu, putând să formuleze oricând o altă cerere de înscriere în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra construcţiei în baza hotărârii judecătoreşti obţinute ulterior.
Ceea ce este relevant în cauză este faptul că reclamantul nu a făcut cu privire la construcţie dovada prevăzută de art. 20 alin. (1), potrivit căruia dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, reclamantul nesusţinând că ar fi aplicabil art. 55 alin. (1), în sensul că el ar fi edificat construcţia în cauză.
Se poate observa că la dosarul de înscriere în cartea funciară nu a fost depus niciun act prin care să se facă dovada modalităţii de dobândire a construcţiei, de abia în recurs depunându-se hotărârea menţionată anterior cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi irevocabilă.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ., pt. propr. int., dec. nr. 442R din 23 noiembrie 2010, nepublicată
Comentarii: în conformitate cu art. 890 alin. (1) NCC, ca regulă, data producerii efectelor înscrierilor în cartea funciară este stabilită prin raportare la data înregistrării cererilor de înscriere la autoritatea de cadastru competentă, însoţite de toate documentele justificative. Această dispoziţie legală conturează principiul priorităţii înscrierilor în cartea funciară, impus de necesitatea protejării intereselor terţilor care, cu bună-credinţă, îşi întemeiază conduita în circuitul civil al imobilelor pe baza informaţiilor obtinute în urma consultării cărţilor
r i i *
funciare şi a documentelor cu care se întregesc acestea.
Date fiind efectele înscrierilor în cartea funciară şi momentul de la care se produc acestea, este firesc să se impună respectarea principiului priorităţii inclusiv în rezolvarea căilor de atac împotriva încheierii pronunţate de registratorul de carte funciară. Justeţea acestei soluţii rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, în conformitatea cu care „înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial”.
Or, atât timp cât efectele înscrierii în cartea funciară, realizate în baza hotărârii judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurii plângerii reglementate de art. 50 alin. (21) din actul normativ menţionat, se produc de la data înregistrării cererii iniţiale la autoritatea de cadastru, este just şi echitabil ca doar înscrisurile existente şi prezentate la acel moment să fie luate în considerare pentru rezolvarea
solicitării, deoarece numai aceste documente au putut fi consultate de către tertii interesati, conform art. 883 NCC.
i j 1
Faţă de cele arătate, rezultă cu claritatea că, atât la rezolvarea plângerii împotriva încheierii registratorului şef, cât şi a căilor de atac declarate împotriva hotărârii primei instanţe, nu este admisibilă administrarea altor probe în afara înscrisurilor existente în dosarul format la autoritatea de cadastru şi care au însoţit cererea de înscriere. Mai mult decât atât, apreciem că nu prezintă relevanţă dacă înscrisurile au existat la acel moment şi, din diferite motive obiective sau subiective, nu au putut fi prezentate în justificarea cererii.
Chiar dacă în faţa instanţelor judecătoreşti este admisibilă proba cu înscrisuri, inclusiv înscrisuri noi depuse direct în recurs, în procedura specială reglementată de art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu pot fi primite alte înscrisuri sau dovezi în afara celor avute în vedere de registratorul de carte funciară care a pronunţat încheierea atacată, în respectarea principiului priorităţii înscrierilor în cartea funciară. Cu atât mai mult, nu pot fi acceptate înscrisuri emise sau întocmite ulterior datei de soluţionare a cererii de înscriere de către
registratorul de carte funciară.
Descoperirea sau obţinerea unor înscrisuri ulterioare, relevante pentru modul de rezolvare a înscrierilor în cartea funciară, conferă solicitantului dreptul de a reitera cererea de înscriere sau de a solicita rectificarea cărţii funciare, dup caz, însă data producerii efectelor conform înscrisurilor noi se va raporta la data înregistrării cererii ulterioare, pentru că la acel moment înscrisurile respective pot fi cercetate şi cunoscute de către terţi.
în privinţa soluţionării cererii de reexaminare, legiuitorul a prevăzut o excepţie de la această regulă, nejustificată în opinia noastră, reglementată de art. 50 alin. (2) teza finală din Legea nr. 7/1996, prin care s-a statuat că „în vederea soluţionări cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef”.
Acest text legal oferă un argument în plus în sprijinul soluţiei enunţate mai sus, deoarece legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea completării dosarului în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Or, atât timp cât s-a arătat expres că este posibilă completarea în faţa registratorului şef, cu prilejul soluţionării cererii de reexaminare, rezultă caracterul excepţional al acestei dispoziţii, în timp ce în calea procesuală a plângerii judecata se realizează pe baza dosarului transmis de autoritatea de cadastru şi a copiei cărţii funciare, conform art. 50 alin. (21) teza finală şi alin. (22) din aceeaşi lege.
| ← Admisibilitatea rectificării cărţii funciare ca o... | Caracterul contencios sau necontencios al căii de atac a... → |
|---|
