Litigiu de asigurări sociale. stagiu de cotizare în sistemul de asigurări a avocaților. suspendarea din profesie, urmare a neplății contribuțiilor de asigurări sociale. neîncălcarea principiului contributivității
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 638 din data de 05.02.2016
Litigiu de asigurări sociale. Stagiu de cotizare în sistemul de asigurări a avocaților. Suspendarea din profesie, urmare a neplății contribuțiilor de asigurări sociale. Neîncălcarea principiului contributivității
art. 2 din OUG nr. 221/2000, art. 5, art. 8 și art.78 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților
Potrivit art.5 al.1 lit.n din Statutul CAA, constituie stagiu de cotizare perioada în care s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaților.
Potrivit art.8 al.1, constituie stagiu de cotizare perioadele în care avocatul și-a plătit contribuțiile legale de asigurări sociale la sistemul propriu de pensii și asigurări sociale pentru avocați, al.4 dispunând că pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia și a contribuit la fondurile sistemului reglementate prin prezentul statut, membrii C.A.A. primesc o singură pensie în raport de stagiul de cotizare și contribuția proprie la fondurile sistemului.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente, se constată că legiuitorul a exclus de la valorificare la stabilirea drepturilor de pensie de retragere definitivă din profesie perioadele de suspendare din profesie, astfel că în mod corect a refuzat intimata pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie valorificarea perioadei în care apelantul intimat a avut suspendat dreptul de exercitare a profesiei.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, cu referire la art. 4 lit. e) din Statutul CAA, sistemul propriu de pensii și asigurări sociale pentru avocați este organizat și funcționează pe baza principiului contributivității, "conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției obligatorii a fiecărui avocat, iar drepturile de pensii și asigurări sociale se cuvin pe baza acestei contribuții";, însă interpretând sistematic aceste prevederi, se reține că sunt avute în vedere contribuțiile legal datorate și plătite, în condițiile prevăzute de statutul C.A.A.
Împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pentru perioada 1.11.2002-30.11.2004 intimata pârâtă a încasat de la apelantul reclamant contribuții ce nu erau de fapt datorate, apelantul fiind suspendat din profesie, nu este de natură a transforma respectiva perioadă în una contributivă, acesta având eventual dreptul la restituirea sumelor plătite în condițiile în care nu erau datorate, potrivit art.36 al2 din Statutul CAA.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.638 din 05 februarie 2016)
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului pentru următoarele motive:
În considerentele hotărârii instanța a reținut că prin decizia nr. 2374/31.10.2002 apelantul a fost suspendat din profesie începând cu data de 1.11.2002 până la 15.11.2004 conform deciziei nr.2459/15.11.2004 pentru neplata contribuțiilor la asigurările sociale.
Instanța în mod greșit a reținut că susținerea apelantului reclamant din cererea de chemare în judecată, aceea că perioada 1.11.2002-30.11.2004 nu a fost corect valorificată la stabilirea cuantumului pensiei este nefondată, deoarece acesta fiind suspendat din activitatea de avocat nu putea să realizeze venituri prin prestarea activității de avocat ce ar fi trebuit să fie incluse în baza de calcul a pensiei.
Or, adeverința nr. 912/16.06.2015 eliberată de Filiala București a Casei de Asigurări a Avocaților atestă sumele achitate de apelant în perioada 1.11.2002-30.11.2004, dovedind temeinicia susținerilor sale, faptul că a cotizat la asigurările sociale în această perioadă.
Având în vedere principiul contributivității demonstrat legal prin adeverința sus - menționată, la stagiul de cotizare în profesia de avocat inițial de 32 de ani, 0 luni, 16 zile reținut prin decizia 66 din 5.03.2014 privind acordul pensiei pentru retragerea definitivă din profesie trebuie să adauge perioada 1.11.2002-30.11.2004, reprezentând 2 ani și 30 de zile, rezultând în final 34 de ani, 1 lună și 16 zile, la care trebuie calculat punctajul mediu anual și a coeficientului acordat pentru retragerea definitivă din profesie conform OUG nr.221/2000.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, atât în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, cât și de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, potrivit art. 477 alin. 1, 478 și 479 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a făcut o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a aplicat în mod corect dispozițiilor legale incidente.
Prin decizia nr.66/05.03.2014 privind acordarea pensiei pentru retragere definitivă din profesie emisă de intimata Casa de Asigurări a Avocaților din România apelantului reclamant i-au fost stabilite drepturile de pensie începând cu data de 01.12.2013.
Prin această decizie s-a reținut un număr de 39.12405 puncte realizate și un punctaj mediu anual de 1.13954, avându-se în vedere punctajele lunare calculate prin raportare la veniturile brute lunare individuale realizate de apelantul-reclamant, potrivit declarațiilor individuale de venituri depuse. Astfel, intimata pârâtă a reținut un stagiu complet de cotizare (conform OUG nr.221/2000 și Legii nr.452/2001) de 34 ani 4 luni, un total stagiu cotizare realizat de 38 ani 9 luni 11 zile, dintre care stagiu de cotizare în profesia de avocat de 32 ani 16 zile, stagiu asimilat de 8 luni 15 zile și stagiu de cotizare în sisteme neintegrate de 6 ani 20 zile.
Prin criticile formulate, apelantul susține greșita nevalorificare la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate în perioada 1.11.2002-30.11.2004, respectiv greșita utilizare a unui stagiu de cotizare în profesia de avocat de 32 ani 16 zile în loc de 34 ani 1 lună 16 zile, stagiu ce ar rezulta ca urmare a valorificării perioadei anterior menționate.
Potrivit probatoriului administrat, în perioada 1.11.2002-30.11.2004 apelantul reclamant a fost suspendat din profesie, măsură dispusă prin decizia nr.2374/31.10.2002 și încetată prin decizia nr.2459/15.11.2004. Dată fiind această suspendare din activitatea de avocat, intimata pârâtă nu a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie perioada respectivă în mod corect, astfel cum a reținut și prima instanță, întrucât fiind suspendat din profesie, apelantul nu putea să realizeze venituri ca urmare a exercitării funcției de avocat.
Astfel, se are în vedere că potrivit art.4 din OUG nr. 221 din 24 noiembrie 2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia și a contribuit la constituirea fondului sistemului reglementat prin ordonanță membrii Casei de Asigurări a Avocaților primesc o singură pensie.
Conform art.78 din Statutul CAA, în sistemul autonom de pensii al avocaților cuantumul pensiilor la data înscrierii la pensie se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare în sistemul C.A.A., cu valoarea unui punct de pensie din luna ieșirii la pensie. Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare. Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului brut lunar individual, respectiv venitului brut aferent contribuției efectiv plătite în luna respectivă, la venitul de referință lunar pe profesie din luna respectivă, comunicat de C.A.A.. Venitul brut aferent contribuției plătite se calculează ca fiind cuantumul contribuției efectiv plătite înmulțite cu raportul dintre 100 (o sută) și cota procentuală a contribuției obligatorii.
Potrivit art.5 al.1 lit.n din Statutul CAA, constituie stagiu de cotizare perioada în care s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaților.
Potrivit art.8 al.1, constituie stagiu de cotizare perioadele în care avocatul și-a plătit contribuțiile legale de asigurări sociale la sistemul propriu de pensii și asigurări sociale pentru avocați, al.4 dispunând că pentru perioada în care avocatul a exercitat profesia și a contribuit la fondurile sistemului reglementate prin prezentul statut, membrii C.A.A. primesc o singură pensie în raport de stagiul de cotizare și contribuția proprie la fondurile sistemului.
Conform art.21, la achitarea contribuțiilor, inclusiv prin transfer bancar, avocatul este obligat să ateste, în scris și sub semnătură veniturile realizate din onorarii în luna pentru care se efectuează plata și pentru care plătește cotele de contribuție în condițiile prevăzute de lege și prezentul statut.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 Statut, venitul brut lunar realizat din profesie constituie baza de calcul a contribuțiilor individuale la fondurile sistemului de pensii și asigurări sociale ale avocaților, în vederea constituirii și utilizării fondurilor de pensii și asigurări sociale, avocatul având obligația de a plăti, cu titlu de contribuții obligatorii, cote procentuale din baza de calcul prevăzută la alin. (1), dar nu mai puțin de suma reprezentând cotele minime de contribuție obligatorie și nici mai mult de cotele maxime de contribuție obligatorie, stabilite de Consiliul U.N.B.R. la propunerea Consiliului de Administrație al C.A.A. (alin. 4-5).
Ca atare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente, se constată că legiuitorul a exclus de la valorificare la stabilirea drepturilor de pensie de retragere definitivă din profesie perioadele de suspendare din profesie, astfel că în mod corect a refuzat intimata pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie valorificarea perioadei în care apelantul intimat a avut suspendat dreptul de exercitare a profesiei.
Se mai reține că potrivit art. 318 din Statutul profesiei de avocat, avocații înscriși în barouri, care figurează în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, avocații pensionari și urmașii acestora cu drepturi proprii la pensie și ajutoare sociale fac parte de drept din sistemul propriu de asigurări sociale al avocaților și sunt membri de drept ai C.A.A.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că avocații înscriși în barou care nu figurează în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la prestațiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în care și-au exercitat profesia, în condițiile prevăzute de legea și statutul C.A.A., prin al.3 stipulându-se că perioada în care un avocat a fost suspendat din profesie, în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică sau a unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în condițiile achitării cotelor de contribuție la C.A.A. Indemnizația de demnitar și celelalte drepturi bănești încasate, cumulate cu eventualele venituri din activitatea de avocat desfășurată în perioada mandatului de demnitar, se consideră venituri din profesie și se iau în calcul atât la stabilirea cotelor de contribuție, cât și la stabilirea pensiei de către C.A.A.
În consecință, ca situație de excepție reglementată de lege, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în condițiile achitării cotelor de contribuție la C.A.A., numai că perioada în care un avocat a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică sau a unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică, situație neîntâlnită în speța de față, apelantul reclamant fiind suspendat din profesie potrivit art.27 lit.c din Legea nr.51/1995 în forma în vigoare la data respectivă, pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale timp de 6 luni de la scadența acestora până la lichidarea lor integrală.
Contrar susținerilor apelantului-reclamant, nu se poate reține că prin nevalorificarea perioadei pretinse de acesta s-ar ajunge la încălcarea principiului contributivității, ce guvernează și sistemul de pensii al avocaților.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, cu referire la art. 4 lit. e) din Statutul CAA, sistemul propriu de pensii și asigurări sociale pentru avocați este organizat și funcționează pe baza principiului contributivității, "conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției obligatorii a fiecărui avocat, iar drepturile de pensii și asigurări sociale se cuvin pe baza acestei contribuții";, însă interpretând sistematic aceste prevederi, se reține că sunt avute în vedere contribuțiile legal datorate și plătite, în condițiile prevăzute de statutul C.A.A.
În acest sens, este de observat că art. 5 lit. n) din Statutul CAA privind stagiul de cotizare, la care și anterior s-a făcut trimitere, se referă la "perioada de timp pentru care s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul de pensii al avocaților";, iar art. 5 lit. e, privind declarația individuală de venituri, stabilește că "avocatul atestă, sub semnătură, veniturile realizate din onorarii în luna pentru care se efectuează plata și pentru care plătește cotele de contribuție în condițiile prevăzute de statutul C.A.A.";. Totodată, prin dispozițiile art. 36 din Statutul CAA s-a reglementat expres restituirea contribuțiilor: "(1) Contribuțiile obligatorii legal achitate nu sunt supuse restituirii. (2) Se restituie avocatului asigurat, la cerere, doar sumele plătite în plus față de obligația legală";, fiind prevăzută și regularizarea contribuțiilor. Or, în speță, cum în perioada1.11.2002-30.11.2004 apelantul reclamant era suspendat din profesie, nu putea realiza în mod legal venituri, astfel că nu se poate reține condiția existenței unor contribuții de asigurări sociale legal datorate și plătite.
Astfel, împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pentru perioada 1.11.2002-30.11.2004 intimata pârâtă a încasat de la apelantul reclamant contribuții ce nu erau de fapt datorate, apelantul fiind suspendat din profesie, nu este de natură a transforma respectiva perioadă în una contributivă, acesta având eventual dreptul la restituirea sumelor plătite în condițiile în care nu erau datorate, potrivit art.36 al2 din Statutul CAA.
Pentru toate aceste considerente arătate, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat, ca nefondat.
| ← Acţiune în răspundere delictuală. prescripţia extinctivă. | Litigiu de asigurări sociale privind deschiderea drepturilor de... → |
|---|
