Măsuri preventive. înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Hotărâre nr. 67/CU/CP din data de 26.09.2016
Art. 242 alin. 10 C. pr. pen.
În soluționarea unei cereri de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, anterior admiterii în principiu a cererii, a stabilirii valorii cauțiunii și acordării termenului pentru depunerea ei, judecătorul trebuie să găsească (respectiv să analizeze) temeinicia cererii, această modalitate fiind una legală potrivit art. 242 alin. 10 C. pr. pen și care nu atrage sancțiunea nulității hotărârii penale.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1467/102/2016/a1.4 la data de 21 septembrie 2016, inculpatul V.R. a formulat contestație împotriva încheierii penale din 20.09.2016 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș.
Contestația nu a fost motivată în scris, însă în fața judecătorului de drepturi și libertăți s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventivă cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător ales.
S-a depus un înscris medical.
Analizând contestația formulată, prin prisma materialului probator administrat până în prezent, a motivelor invocate, a concluziilor inculpatului, ale apărătorului acestuia și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele investirii date de efectul neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Prin încheierea penală din 20.09.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, s-au dispus următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură penală raportat la art. 216 și urm. Cod procedură penală, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, formulată de inculpatul V. R., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 510/P/2016 din data de 14 iulie 2016, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art. 32 alin.1 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal și de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 37/UP din data de 2 iunie 2016 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Mureș și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
În motivarea încheierii, în esență, se arată că în cauză nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar o măsură preventivă mai blândă nu ar fi suficientă pentru buna desfășurare a procedurilor.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș a apreciat că dispozițiile judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Mureș, de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, precum și argumentele aduse în sprijinul acestor dispoziții sunt juste și au fost emise cu respectarea strictă a legalității, astfel încât, în lipsa vreunui motiv de desființare a încheierii atacate, care să fie reținut din oficiu, contestația promovată de inculpat este nefondată, atrăgând respingerea ei, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b cu referire la art. 204 alin. 7 și art. 203 alin. 5 C. pr. pen.
Analizând mai întâi critica privind nelegalitatea încheierii atacate, reținem că apărătorul inculpatului a susținut că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș ar fi procedat în mod greșit analizând temeinicia cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a controlului judiciar pe cauțiune, fără ca, în prealabil, să fi stabilit cuantumul cauțiunii și să acorde termen pentru depunerea acesteia.
Modalitatea în care a procedat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal este una legală și se bazează pe disp. art. 242 alin. 10 C. pr. pen, potrivit cărora "Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive … cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, dacă găsește cererea întemeiată, … judecătorul de cameră preliminară … , prin încheiere, dată în cameră de consiliu, admite în principiu cererea și stabilește valoarea cauțiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei";.
Așadar, din interpretarea acestui text de lege, care reglementează exact situația inculpatului (cerere de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar), rezultă că, anterior admiterii în principiu a cererii, a stabilirii valorii cauțiunii și acordării termenului pentru depunerea ei, judecătorul trebuie să găsească (respectiv să analizeze) temeinicia cererii, așa cum de altfel a procedat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, această modalitate fiind una legală și care nu atrage sancțiunea nulității, motivul de contestație al nelegalității încheierii fiind unul nefondat.
Asupra motivelor de contestație invocate privind netemeinicia încheierii, nu le vom primi și, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, subliniem că materialul probator al dosarului confirmă bănuiala legitimă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de tentativă la omor , faptă prev. și ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 C. pen și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art. 371 C. pen, cu aplic. Art. 38 alin. 1 C. pen, fapte care formează obiectul acțiunii penale.
În acest context, reamintim că probele care stau la baza unei hotărâri asupra măsurilor preventive sunt suficiente dacă fundamentează o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta/faptele penale care i se reproșează, nefiind necesar să se ridice la valoarea de claritate a probelor pe care trebuie să se bazeze o hotărâre asupra fondului. În prezenta cauză, probele administrate în cursul urmăririi penale, așa cum au fost indicate de către judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal, conturează această suspiciune rezonabilă că inculpatul nu este străin de faptele arătate în propunerea de arestare preventivă.
Susținerile privind existența dubiilor cu privire la situația de fapt, la încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, la lipsa ordonanței procurorului de respingere a cererilor în probațiune, la neefectuarea expertizei medico-legale și nevizionarea înregistrărilor în cursul urmăririi penale, la situația familiară și la starea de sănătate a inculpatului, precum și la modalitatea procurării medicamentelor prin intermediul membrilor familiei, ori că acesta este dispus să muncească odată lăsat în libertate, lipsa antecedentelor penale, faptul că ar fi săvârșit infracțiunea datorită atitudinii agresive a persoanei vătămate și starea conflictuală cauzată de apartenența politică, reprezintă împrejurări care urmează a fi apreciate și pot fi susținute în apărare în continuarea procesului penal, ele nefiind de natură, la acest moment procesual, să ducă la înlăturarea materialului probator administrat până în prezent, probe din care, în sensul art. 223 alin. 1 C. pr. pen, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Chiar dacă inculpatul susține că odată lăsat sub control judiciar pe cauțiune nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, invocând tabelele cu semnăturile mai multor cetățeni din comună, precum și lipsa antecedentelor penale și motivele săvârșirii faptelor pentru care i-au fost aplicare sancțiuni cu caracter administrativ (pretinsele neînțelegeri cu fosta soție), judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că la acest moment procesual, când cauza se află încă la începutul cercetărilor, dată fiind natura infracțiunilor, gravitatea acestora, împrejurările concrete în care se presupune că a acționat inculpatul, o măsură preventivă mai blândă, cum este cea a controlului judiciar pe cauțiune nu ar fi suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Din probele administrate până în prezent, constatăm că nu sunt îndeplinite cerințele art. 242 alin. 2 C. pr. pen privind înlocuirea măsurii arestării preventive, în sensul că, în urma evaluării concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Deși s-a invocat în susținerea contestației și trecerea unei perioade de timp de la data arestării inculpatului, apreciem că detenția preventivă nu este peste acea durată rezonabilă recomandată de CEDO care arată că durata rezonabilă a unei măsuri trebuie estimată în lumina circumstanțelor cauzei și respectând și criteriile privind complexitatea acesteia, precum și al autorităților relevante.
Față de cele reținute, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. art. 203 alin. 5, art. 204 alin. 4, 6-9 C. pr. pen și art. 242 alin. 2, 10 rap. art. 216 și urm. C. pr. pen, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul V. R. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 20.09.2016 de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, a fost menținută hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, a obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
| ← Contestație împotriva deciziei de recuperare a debitului emis... | 8. drept procesual. contencios administrativ. obligația... → |
|---|
