Contestație împotriva deciziei de recuperare a debitului emis de c.j.p. art. 179-181 din legea nr. 263/2010 art. 2 din legea 125/2014
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 508/A din data de 22.09.2016
În condițiile în care legalitatea celor două decizii care au stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului în discuție a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este evident că același caracter de legalitate l-a dobândit și executarea silită inițiată de către pârâtă, aceasta fiind în acord cu prevederile art. 179-181 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata debitului stabilit în sarcina sa, dimpotrivă, fiind incidente dispozițiile art. 2 din legea menționată, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care au drept cauză culpa debitorului, respectiv folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii și declararea unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.
Prin Sentința civilă nr. 391/17 martie 2016, Tribunalul Harghita a respins acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, pentru anularea formelor de executare efectuate de aceasta în dosarul nr. 26/P/2014.
În adoptarea soluției menționate, Tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, pârâta a procedat la revocarea Deciziei nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, precum și a Deciziei nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei, iar prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensii, s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 24.660 lei, calculat pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, respectivul debit fiind generat de acordarea pensiei pentru limită de vârstă în baza unor documente care ulterior s-au dovedit a fi neconforme cu situația de fapt rezultată din evidențele angajatorului la care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pentru punerea în executare a deciziei de recuperare a debitului menționat, pârâta i-a comunicat reclamantului somația nr. 7062/21.02.2014, emisă în dosarul de executare nr. 26/P/2014, iar prin Încheierea nr. 1 din 12.06.2014, aceeași instanță a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului nr. 618/96/2014, însă ulterior, prin Sentința civilă nr. 2240/17.12.2015, acțiunea formulată de reclamant în dosarul menționat și prin care acesta contesta cele două decizii emise de către pârâtă la data de 05.02.2014 a fost respinsă, motiv pentru care executarea silită începută în dosarul nr. 26/P/2014 al Casei Județene de Pensii Harghita poate continua, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 181 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii anterior descrise, solicitând schimbarea integrală a acesteia, în sensul admiterii acțiunii și anulării Decizie nr. 148461/05.02.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensii, precum și a formelor de executare silită din dosarul nr. 26/P/2014.
În motivarea apelului s-a arătat că prin Încheierea penală nr. 6/10.03.2016, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. 210/326/2016, a fost respinsă plângerea formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva Ordonanței din 16.12.2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița în dosarul nr. 157/P/2014, în care reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nefiind găsit vinovat.
De asemenea, reclamantul a invocat în sprijinul apelului declarat incidența prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 125/2014, susținând că în baza acestora este scutit de la plata debitului constatat prin Decizia nr. 148461/05.02.2014.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția tardivității apelului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că prin Încheierea penală nr. 37/2015 a Judecătoriei Toplița au fost anulate înscrierile neconforme realității din carnetul de muncă al reclamantului, astfel că decizia de stabilire a debitului reprezentând prejudiciul cauzat prin încasarea necuvenită a drepturilor de pensie este legală, până la acest moment nefiind recuperată din acesta nicio sumă.
De asemenea, referindu-se la solicitarea privind scutirea de la plata debitului în discuție, pârâta a arătat că nu sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, ci cele ale art. 2 din aceeași lege, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii debitele care au drept cauză culpa debitorului, cum ar fi folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii sau declararea unor date neconforme realității și care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.
La termenul de judecată din 22 septembrie 2016, Curtea a dispus respingerea excepției tardivității apelului, constatând că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată reclamantului la data de 28 iunie 2016, iar apelul a fost declarat la data de 19 mai 2016, deci anterior primirii sentinței atacate (fila 47 dosar fond, fila 36 verso, dosar apel).
Examinând pe fond apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți, reclamantul a contestat doar actele de executare silită din dosarul nr. 26/P/2014, constituit de pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita în vederea recuperării unui debit în cuantum de 24.660 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, ca efect al emiterii Deciziei nr. 148461/05.02.2014, prin care a fost revocată Decizia nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, precum și Decizia nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că invocarea prin apelul declarat a nelegalității deciziei de recuperare a debitului menționat, stabilit în sarcina reclamantului prin Decizia nr. 148461/05.02.2014, excede obiectului cererii adresate primei instanțe, astfel că această chestiune nu a putut fi examinată de către instanța de control judiciar, fiind contrară prevederilor art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Pe de altă parte, Curtea a constatat sub același aspect și faptul că reclamantul a contestat amintita decizie de recuperare debit, precum și decizia de revocare a celei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, respectiv a celei de recalculare, în dosarul nr. 618/96/2014 al Tribunalului Harghita, soluționat prin Sentința civilă nr. 2240/17.12.2015 în sensul respingerii contestației, respectiva soluție devenind definitivă prin neapelare (filele 6-9, 29-30, 43 dosar fond).
Or, în condițiile în care legalitatea celor două decizii care au stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului în discuție a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este evident că același caracter de legalitate l-a dobândit și executarea silită inițiată de către pârâtă în dosarul nr. 26/P/2014, aceasta fiind în acord cu prevederile art. 179-181 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În ceea ce privește invocarea în sprijinul apelului declarat a soluției din dosarul nr. 210/326/2016, constând în Încheierea penală nr. 6/10.03.2016, Curtea a constatat că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele respectivei hotărâri, prin Ordonanța din 29 iunie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița în dosarul nr. 157/P/2014, s-a dispus clasarea sub aspectul săvârșirii de către reclamant, în anul 2006, a infracțiunii de înșelăciune (prin depunerea la dosarul de pensionare a unor adeverințe emise de S.C. G. S.A., care atestau date nereale în privința stagiului de cotizare realizat, fapt ce a condus la acordarea în mod eronat a pensiei pentru limită de vârstă prin Decizia nr. 148461/10.01.2007), cu motivarea că în privința respectivei fapte a intervenit prescripția răspunderii penale, prin aceeași ordonanță dispunându-se și renunțarea la urmărire penală pentru comiterea unei alte infracțiuni de înșelăciune în anul 2009, pe considerentul că nu există interes public în urmărirea acesteia, în raport de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală (filele 5-6 dosar apel).
De asemenea, s-a constatat că la emiterea Deciziei nr. 148461/05.02.2014, având ca obiect revocarea Deciziei nr. 148461/10.01.2007, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și a Deciziei nr. 148461/29.05.2009, privind recalcularea pensiei, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita s-a raportat la conținutul Adresei nr. 129/13.12.2013, din care rezultă că reclamantul nu a fost găsit în evidențele S.C. G.S.A. ca salariat în perioada 03.12.1997-28.04.2000, astfel că respectiva perioadă nu constituie vechime în muncă și nu se valorifică la stagiul de cotizare realizat, acest fapt determinând neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea pensiei (fila 5, dosar fond).
În plus, prin Încheierea penală nr. 37/23 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. 1601/326/2015, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița și s-a dispus desființarea înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului referitor la perioada de activitate pretins desfășurată la S.C. G. S.A. în perioada 03.12.1997-28.04.2000, precum și a adeverințelor nr. 1410/27.11.2006 și nr. 52/16.02.2009, emise de respectiva societate cu referire la aceeași perioadă (filele 35-36, dosar fond), iar din această perspectivă se impune a se constata și faptul că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata debitului stabilit în sarcina sa, dimpotrivă, fiind incidente dispozițiile art. 2 din legea menționată, potrivit cărora nu fac obiectul scutirii de la plată debitele care au drept cauză culpa debitorului, respectiv folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii și declararea unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei.
Față de considerentele anterior expuse, constatând că soluția criticată prin apelul dedus judecății era legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus respingerea acestuia ca nefondat.
| ← Litigii cu profesioniști. măsură asiguratorie (sechestru).... | Măsuri preventive. înlocuirea măsurii preventive a arestului... → |
|---|
