Minori. Dreptul bunicilor de a păstra legătura cu nepoţii. Justificare calitate procesuală activă
| Comentarii |
|
Dreptului bunicilor de a avea şi păstra legături personale cu nepotul lor minor, ca şi părinţii acestuia, trebuit recunoscut ca o consecinţă firească a legăturii de sânge şi morale a familiei, ce se exprimă atât prin legăturile de afecţiune dintre aceştia, cât şi prin ajutorul material reciproc dintre ei în cazurile arătate de lege. Afectivitatea dintre bunici şi nepoţi constituie baza legăturii dintre aceştia, legătură ce nu poate fi realizată decât prin menţinerea unei apropieri între ei şi prin recunoaşterea dreptului bunicilor de a avea şi păstra legături personale cu nepoţii lor, contribuind, în felul acesta şi ei la educarea lor, temeiul juridic constând în dispoziţiile art. 1 şi 2 C.fam., aşa cum s-a arătat, cât şi în spiritul şi concepţia legii.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 70 din 21 ianuarie 2009
Prin sentința civilă nr. 3223/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G.L.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantele G.D. și G.L. în contradictoriu cu pârâtul Ț.B.
S-a încuviințat ca reclamantele să aibă legături personale cu minora Ț.M.A., cu luarea acesteia de la domiciliul pârâtului și obligația de a o aduce înapoi, conform programului stabilit de instanță.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care a criticat soluția pentru nelegalitate, susținând că intimata reclamantă G.L. nu are calitate procesuală activă, deoarece doar părinții minorei au dreptul și obligația corelativă de a se ocupa de creșterea și educarea copilului lor minor.
Prin decizia civilă nr. 259/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul Olt s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Ț.B.
S-a reținut că în ceea ce privește calitatea procesuală a intimatei reclamante G.L. s-a apreciat că în mod justificat instanța de fond a respins excepția, concluzionând că minora are dreptul de a păstra legături personale, nu numai cu părintele căruia nu i s-a încredințat minora, respectiv mama minorei dar și cu rudele apropiate - în virtutea relațiilor de familie, fiind în interesul minorei să păstreze și să consolideze relațiile de rudenie, bunica maternă fiind rudă în linie directă, conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul Ț.B., arătând că bunica minorei nu are calitate procesuală activă atâta vreme cât părinții sunt în viață sau nu sunt decăzuți din drepturi.
Recursul este fondat.
Instanța de recurs a apreciat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale activă a bunicii materne, în privința încuviințării legăturii cu minora, aceasta este neîntemeiată.
Codul familiei nu conține referiri exprese la dreptul bunicilor de a avea legături personale cu nepoții lor, în sensul în care există prevederi referitoare la părinți, printre care și art. 43 alin. (3) C.fam.
Există, însă, dispoziții ale codului cu caracter general, cum sunt acelea referitoare la familie și rudenie (art. 1-2 și art. 45 și urm.), care implică și pe bunici, precum și prevederi exprese în privința unor obligații ale acestor categorii de rude și anume dispozițiile referitoare la pensia de întreținere ce datorează nepoților (art. 86), din care rezultă concepția legii privitor la ocrotirea familiei, într-un sens mai larg, cuprinzând toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, între care există o comunitate de sânge.
Deci legea nu exclude pe bunic de a contribui - alături de părinți, în primul rând obligați - la creșterea nepoților, la dezvoltarea lor fizică, morală și intelectuală, în concordanță cu solidaritatea ce caracterizează noțiunea de familie.
Solidaritatea familiei trebuie să-și găsească expresia juridică nu numai în sprijinul material ce bunicii sunt obligați expres prin lege a-l da pentru crearea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării nepoților, ci și în sprijinul moral de care bunicii sunt capabili, viața relevând că nepoții, de regulă, au nevoie de afecțiunea, sprijinul, îndrumarea acestor categorii de rude apropiate.
O modalitate de sprijin din partea bunicilor este și aceea de a vizita pe nepoți, și, dacă sunt condiții, de a-i lua cu ei, în cadrul unui program ce trebuie stabilit, în fiecare caz concret, astfel încât să existe o deplină concordanță între îndatoriri și, corelativ, drepturi, fără nici o prejudiciere a intereselor minorului.
Ceea ce trebuie să se observe, cu consecințele juridice necesare, este că acțiunea a fost introdusă și de bunică, adică de o rudă căreia legea îi impune, în anumite situații, obligații egale cu ale părinților.
Obligațiile de mai sus impun în mod firesc recunoașterea in mod corelativ a dreptului bunicilor de a avea și păstra legături personale cu nepotul lor, ca și părinții acestuia, drept care chiar dacă nu ar fi fost prevăzut anume de lege pentru părinți, ar fi trebuit recunoscut atât lor cât și bunicilor, ca o consecință firească a legăturii de sânge și morale a familiei, ce se exprimă atât pe legăturile de afecțiune dintre aceștia, cât și a ajutorului material reciproc dintre ei în cazurile arătate de lege.
Afectivitatea dintre bunici și nepoți constituie baza legăturii dintre aceștia, ori ea nu poate fi realizată decât prin menținerea unei apropieri între ei, a dreptului bunicilor de a avea și păstra legături personale cu nepoții lor, contribuind, în felul acesta și ei la educarea nepoților, temeiul juridic constând în dispozițiile art. 1 și 2 C.fam., așa cum s-a arătat, cât și în spiritul și concepția legii.
Bunicii având dreptul de a cere să aibă și să păstreze legături personale cu nepoții lor, au implicit legitimare procesuală activă, fiind vorba de obținerea, pe calea justiției, a unui drept recunoscut prin lege.
Astfel în virtutea relațiilor de familie si potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, este în interesul minorei să păstreze și să consolideze aceste relații, bunica maternă fiind rudă în linie directă.
Cu atât mai mult aceasta se impune, cu cât lipsa acestor relații poate într-adevăr determina dezechilibre emoționale minorei, și pentru a-i asigura totodată acesteia un climat de dezvoltare echilibrat și normal, prin încurajarea acestor relații cu rudele firești.
(Judecător M.L. Nicolau Alexandroiu)
| ← Acţiune în modificarea cărţii funciare cu privire la... | Minori. Legătura cu minorul. Modalitate de stabilire. Dreptul... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Minori. Dreptul bunicilor de a păstra legătura cu nepoţii. Justificare calitate procesuală activă
