Modul de calcul al taxei judiciare de timbru. Micşorarea valorii pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după înregistrarea acesteia. Perceperea taxei judiciare de timbru la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară
| Comentarii |
|
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce aceasta a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1979 din 1 noiembrie 2011
Prin decizia civilă nr. 147/09.06.2011, Tribunalul Argeș luând act de renunțarea apelanților la criticile vizând o parte din terenurile asupra cărora s-a pretins greșită soluția primei instanțe de fond, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul formulat de T.I., N.M. și T.Ș. împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței nr. 8932/03.11.2010 dată în dosarul nr. 4277/280/2003, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Gh.I., T.A. și S.R.
în motivare, s-a reținut în fapt că, urmare a renunțării la judecata unor critici formulate prin apel, valoarea rămasă de timbrat față de celelalte critici era de 814 lei, din care apelanții nu au achitat decât suma de 120 lei, așa încât se impune aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
împotriva deciziei au formulat recurs T.I., T.Ș. și N.M. criticând-o ca netemeinică și nelegală, în final indicând însă motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în dezvoltare, recurenții arată că, în opinia lor, după ce s-a învederat taxa datorată pentru întregul apel ca fiind de 3.233 lei, întrucât a fost formulată cerere de acordare a ajutorului public judiciar, aceasta a fost redusă la 1.616,5 lei, care reprezintă jumătate din taxa datorată.
Cum însă, în fața instanței de apel, s-a renunțat la judecata criticilor privind mai multe terenuri, taxa datorată pentru cele rămase era de 1.716,5 lei, din care se stabilise că, de la stat, ar urma să fie suportată cea de 1.616,5 lei, reprezentând cota de ½ din totalul taxei datorate pentru apel.
întrucât deja se plătise o parte din taxa inițial datorată, aceasta, adunată cu cea pe care s-a statuat în cererea de reexaminare că ar urma să o suporte statul, întrecea valoarea totală a taxei pentru criticile supuse atenției instanței, așa încât, în mod greșit s-a considerat apelul ca nefiind suficient timbrat.
în plus, arată recurenții, instanța de apel nu a pus în vedere completarea taxei de timbru în limita rămasă după renunțarea la judecata apelului și nici să indice terenurile pentru care ar fi înțeles să folosească taxa de 1.716,5 lei, pe care o consideră achitată prin depunerea a 100 lei în acest cont de către apelanți, adunată cu diferența suportată de stat.
în concluziile scrise, intimații au solicitat respingerea recursului, întrucât instanța, după ce a acordat beneficiul reducerii taxelor de timbru adversarilor, a și pus în vedere achitarea celei datorate, aceștia neîndeplinindu-și obligația.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a constatat recursul ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat mai sus, recurenții au formulat critici de apel, împotriva sentinței primei instanțe de fond, în funcție de care datorau statului taxa de timbru de 3.233 lei, necontestată.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Cum se poate observa, taxa total datorată de către apelanți, indiferent de renunțarea lor la judecata unor motivelor de apel, rămâne cea inițială, aceasta de altfel datorându-se, potrivit dispozițiilor alin. (1) al aceluiași articol, anticipat.
Apelanții înțeleg greșit și instituția ajutorului judiciar.
Norma ce li s-a aplicat prevede posibilitatea de a fi ajutați prin suportarea a jumătate din taxele de timbru datorate către stat, în situația expres prevăzută, neîndeplinind cerința scutirii totale de aceste taxe.
Prin urmare, scutirea a privit datoria pentru jumătate din suma calculată inițial cu titlu de taxă de timbru, iar nu jumătate din taxa pe care pretinde că ar fi datorat-o, contrar dispozițiilor alin. (2) al art. 20, cum s-a arătat mai sus.
Chiar dacă s-ar putea concluziona în sensul că scutirea ar privi automat jumătate din taxa datorată pentru criticile rămase pentru a fi susținute, instanța a arătat că, de la stat s-a suportat numai jumătate din această valoare, apelanților rămânându-le în continuare să suporte jumătatea calculată la suma de 814,8 lei, din care nu s-a achitat decât cea de 120 lei.
Această judecată este una greșită, după cum s-a arătat, restrângerea motivelor de apel ce ar urma să fie susținute neputând duce și la reducerea taxei de timbru datorate, pe de o parte, iar pe de altă parte, cât privește ajutorul judiciar, se poate observa că acesta a fost acordat exclusiv prin prisma unei taxe de 3.233 lei, care s-a apreciat de către instanța cererii de ajutor a fi mai greu de suportat, fără a se prezuma că și o cerere ce ar privi jumătate din această taxă ar putea fi considerată, de către o eventuală instanță a cercetării unei asemenea cereri, împovărătoare, pentru a fi suportată jumătate de la stat, cu atât mai mult cu cât recurenții nu s-au aflat în situația de a nu putea angaja un apărător (din a cărui delegație, aflată la dosar, nu rezultă că ar fi oferit serviciile sale pro bono).
Față de toate acestea, neconstatându-se vreun motiv de nelegalitate din cele invocate de către recurenți, și nici vreunul de ordine publică, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
(Judecător dr. Daniel Radu)
| ← Încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt cursul... | Dreptul locativ al soţului divorţat, până la partaj.... → |
|---|
