Soluţionarea acţiunii pe un temei juridic, iar a apelului pe un alt temei juridic. Casare cu trimitere la instanţa de apel, în vederea soluţionării cauzei în limitele învestirii primei instanţe
| Comentarii |
|
În apel s-au invocat dispoziţiile legii speciale, s-a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, dintr-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile legii speciale. Admiţând schimbarea cauzei juridice, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 294 C.proc.civ., astfel că urmează ca apelul să fie trimis în rejudecare pentru judecarea lui prin prisma dispoziţiilor legale invocate şi analizate în faţa primei instanţe. Asigurarea dublului grad de jurisdicţie presupune ca instanţa de fond să judece cererea în limitele în care a fost învestită, iar instanţa de apel să analizeze dacă raţionamentul juridic al primei instanţe în aceleaşi limite a fost corect.
Secţia I civilă, Decizia nr. 4754 din 18 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 909/2010 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Ș., cu sediul în Ș., jud. Sălaj, prin preot T.R., în contradictoriu cu pârâta Biserica Ortodoxă Română - prin Protopopiatul Ortodox - Ș.S., având ca obiect rectificare carte funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 136/1956 CF s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Ș., prin rectificarea numelui, în baza Decretelor nr. 177/1946 și nr. 358/1948 asupra imobilelor din CF nr. 264, 127, 547, 1118, 126 Ș.
Faptul că Decretele nr. 177/1946 și nr. 358/1948 au fost abrogate nu justifică rectificarea tabulară; ca urmare a abrogării prin lege nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor fostelor biserici catolice.
Titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtei Biserica Ortodoxă Română este legal, în raport cu actele normative sub care a fost înscris în cartea funciară.
împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică Ș., iar prin decizia civilă nr. 44/07.06.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Ș. contra sentinței civile nr. 909/2010 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei care a fost desființată și trimisă cauza spre soluționare instanței competente, Tribunalul Sălaj.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că acțiunea introductivă de instanță privește o cerere în rectificarea înregistrării în Cartea funciară în temeiul Decretului-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică); Decretul-lege nr. 126/1990 a fost completat O.G. nr. 64/2004, publicată în M. Of. nr. 791/18.08.2004, în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzute la art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Acest din urmă act normativ a fost actualizat la 17.06.2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevăzut în mod expres că soluționarea acestor acțiuni (la care se referă art. 3 din Legea nr. 126/1990) este de competența tribunalului.
S-a constatat, raportat la normele sus evocate, că hotărârea primei instanțe s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, fiind prezent motivul de anulare conținut în art. 297 alin. (2) C.proc.civ.
Așa fiind, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică Ș.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Parohia Ortodoxă Ș. prin Protopopiatul Ortodox S.S., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Tribunalului Sălaj.
în motivarea recursului a arătat că potrivit cererii de chemare în judecată a solicitat rectificarea înscrierilor mențiunilor din anumite cărți funciare, temeiul juridic invocat fiind Legea nr. 7/1996.
în cauză trebuie avute în vedere două aspecte: sfera raporturilor juridice care sunt reglementate de cele două legi, Legea nr. 7/1996 și Decretul-lege nr. 126/1990, și dacă aceste raporturi juridice pot fi apreciate și judecate împreună.
Referitor la primul aspect, Legea nr. 7/1996 constituie temei de drept în cererea de rectificare a cărții funciare, rectificarea putându-se dispune în condițiile prevăzute în acest act normativ, principalul motiv invocat de către reclamantă fiind acela că actele care au stat la baza înscrierii mențiunii nu au fost valabile.
Acțiunea în rectificare, prin care se cere să se constate nevalabilitatea unui act, nu este de natură să pună în discuție nici valabilitatea actului în baza căruia a fost înscrisă mențiunea în CF, și nici dreptul dobândit în acel act. Printr-o acțiune în rectificare de carte funciară instanța de fond constată doar că actul în baza căruia s-a operat mențiunea a fost declarat ca lipsit de eficacitate cu privire la acel drept înscris.
Acesta este și singurul aspect analizat de către instanța de fond, reținând că titlul în baza căruia s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtei Biserica Ortodoxă Română este legal, în raport cu actele normative sub care a fost înscris în cartea funciară.
Nici măcar o dată în discuțiile de la fond, reclamanta nu a amintit că între suprafețele de teren sunt și imobile pe care sunt construite un locaș de cult și casă parohială, evitându-se orice discuție cu privire la acest aspect.
Cel de-al doilea aspect care trebuia analizat de către instanța de recurs este acela că nici o instanță, nici judecătoria și nici tribunalul nu sunt competente să judece în același timp cele două capete de cerere, primul din cererea de chemare în judecată și cel de-al doilea precizat direct în apel.
Arată că instanța de apel nu poate judeca apelul analizând alte motive ale cererii de chemare în judecată decât cele arătate la fond; permițând acest lucru, instanța de apel a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Parohia Greco-Catolică Ș. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat doar rectificarea cărții funciare, același lucru fiind solicitat și prin precizarea de acțiune și prin concluziile scrise, iar temeiul de drept invocat a fost Legea nr. 7/1996 și Decretul-lege nr. 115/1938, fiind amintit și Decretul nr. 9/1989.
Instanța de fond s-a pronunțat strict în limitele în care a fost învestită de către parte, parte care a fost și asistată de avocat, deci de o persoană având studii juridice, prin urmare asistența a fost oferită de un profesionist.
Nicăieri în acțiune sau în actele depuse nu s-a indicat că obiect al acțiunii este unul din cele menționate în Decretul nr. 126/1990, așa că instanța de fond nu avea de unde să cunoască acest lucru și oricum nu putea să impună părții un alt temei juridic decât cel invocat.
Acțiunea, așa cum a fost formulată, este o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, iar nu pe dispozițiile legii speciale, anume Decretul nr. 126/1990, așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 64/2004.
în măsura în care doar în apel s-a invocat O.G. nr. 64/2004, pe de o parte se schimbă cauza cererii de chemare în judecată, dintr-o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile legii speciale, ceea ce este interzis de art. 294 C.proc.civ., iar pe de altă parte reclamanta își invocă propria culpă deoarece ea a introdus acțiunea la judecătorie, pe care a considerat-o instanță competentă, unde nu a invocat excepția necompetenței și nici dispozițiile legii speciale, făcând acest lucru abia în apel.
Prin urmare, admițând schimbarea cauzei juridice, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 C.proc.civ., care nu permit aceasta, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Urmează ca apelul să fie trimis în rejudecare, cu luarea în considerare a celor indicate în alineatul precedent și prin urmare a se judeca apelul prin prisma dispozițiilor legale invocate și analizate în fața primei instanțe. Asigurarea dublului grad de jurisdicție presupune ca instanța de fond să judece cererea în limitele în care a fost învestită, iar instanța de apel să analizeze dacă raționamentul juridic al primei instanțe în aceleași limite a fost corect.
Nu este mai puțin adevărat că reclamanta poate introduce oricând o cerere în condițiile art. 3 din Decretul nr. 126/1990, care să fie analizată în aceste condiții, dar în cadrul unui alt dosar.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 C.proc.civ. și al art. 312 alin. (3), art. 299 alin. (1) și art. 315 alin. (1) C.proc.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Ș. prin Protopopiatul Ortodox S.S. împotriva deciziei civile nr. 44/07.06.2011 a Tribunalului Sălaj, pe care o va casa și va trimite cauza la același tribunal, pentru rejudecarea pe fond a apelului.
(Judecător Ioan-Daniel Chiș)
| ← Încredinţare minor. Interesul copilului | Încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt cursul... → |
|---|
