Nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Consecinţe
| Comentarii |
|
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. Textul mai sus citat este imperativ, iar nerespectarea dispoziţiilor lui atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătoreşti.
Secţia civilă, Decizia nr. 793 din 6 octombrie 2010
Prin decizia civilă nr. 793/06.10.2010, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanții G.M. și J.J. împotriva deciziei civile nr. 128/15.04.2010 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din economia textului precitat reiese că obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată, neîndeplinirea acestor condiții atrăgând casarea hotărârii.
în speța de față, considerentele hotărârii pronunțate în apel fac referire doar la caracterul de bun în devălmășie a imobilului în litigiu, caracter care nu a fost contestat de către reclamanți prin cererea de apel, fără ca instanța de apel să cuprindă în considerentele hotărârii motivele pentru care s-au înlăturat susținerile și argumentele reclamanților, formulate prin cererea de apel, în legătură cu cota de contribuție de 80% a tatălui reclamanților și de 20% a pârâtei la achiziționarea primului imobil, de pe str. S., cote care s-au transferat afirmativ și în celelalte imobile, până la ultimul din N.
De asemenea, considerentele hotărârii apelate nu fac referire la respingerea cererii de atribuire a imobilului către reclamanți, la calculul sultei la care a fost obligată pârâta și la stabilirea cheltuielilor de judecată.
Or, în lipsa răspunsului în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, instanța de recurs nu are posibilitatea să analizeze temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.
Așa fiind, reținând că instanța de fond nu a cercetat în fond toate pretențiile și apărările reclamanților, în baza art. 261 alin. (1), art. 304 pct. 5 și 9 și art. 312 alin. (3) și (5) C.proc.civ., Curtea a admis recursul reclamanților, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Căi de atac. Termen de declarare. Eroarea instanţei | Revizuire. Hotărâre CEDO → |
|---|
