Revizuire. Hotărâre CEDO
| Comentarii |
|
Art. 322 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ. impune două condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv constatarea, prin hotărâre CEDO, a unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorită unei hotărâri judecătoreşti şi consecinţele încălcărilor constatate continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât retractând hotărârile pronunţate. Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, obiectul cererii de revizuire nu-l poate forma decât hotărârile judecătoreşti prin care s-au încălcat drepturile sau libertăţile fundamentale şi care au făcut obiectul constatării în acest sens în hotărârea CEDO invocată (hotărârea din 26 ianuarie 2006, în cauza Lungoci c. România).
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1100 din 13 octombrie 2010
Prin cererea formulată la data de 24.06.2010, petenta D.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1839/05.07.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția civilă, în dosarul nr. 1690/CIV/2005, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ.
Motivând cererea, petenta a arătat că prin hotărârea CEDO s-a constatat încălcarea dreptului de proprietate în ceea ce privește aplicarea legilor fondului funciar, cu privire la îndreptățirea de a primi integral terenul pe vechiul amplasament. S-a precizat că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost îngrădit dreptul de proprietate al petentei, deoarece nu s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregului teren din str. G.P., reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pe o parte din teren în beneficiul unei persoane neîndreptățite.
în scop probatoriu s-a atașat dosarul nr. 2696/2004 al Judecătoriei Slatina, care conține dosarul nr. 4914/2004 al Tribunalului Olt și dosarul nr. 1690/CIV/2005 al Curții de Apel Craiova, în care se află decizia ce face obiectul revizuirii, copie de pe sentința CEDO din 23.02.2010 (nepublicată), pronunțată în cazul T.C.N. c. România, copie de pe registrul agricol și plan de situație (schiță teren), concluzii scrise.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Slatina, s-a invocat prematuritatea cererii de revizuire, deoarece nu a fost publicată hotărârea CEDO în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar, ulterior, cu ocazia cuvântului pe fond, intimata nu a mai susținut această excepție.
Verificând actele dosarului, se constată următoarele:
Autorul revizuientei, N.T., a avut calitate procesuală de pârât în acțiunea introdusă de P.V., pentru anularea parțială a titlului de proprietate emis în condițiile Legii nr. 18/1991, pe numele pârâtului. S-a invocat de către reclamantă că prin titlul de proprietate nr. 48844/7/03.11.2002, s-a reconstituit pârâtului suprafața totală de 2 ha și 1.300 mp, din care se află situat în intravilan terenul de 1.288 mp, în care se află cuprinsă și suprafața de 289 mp, ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 599/05.04.1976 și nr. 3039/25.10.1999. Deci, această suprafață nu mai putea forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 7053/1998 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 8608/1999 a Curții de Apel Craiova fusese anulat procesul-verbal de punere în posesie nr. 60/1997, pentru terenul de 289 mp.
Prin sentința civilă nr. 1912/07.05.2004, Judecătoria Slatina a admis acțiunea, a dispus anularea parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de 289 mp, situată în T94, P 88/1, în intravilan și radierea acestei suprafețe din titlul de proprietate, reținându-se nerespectarea condițiilor legale de reconstituire a dreptului de proprietate.
Tribunalul Olt, prin decizia civilă nr. 587/30.11.2004 a admis apelul pârâtului N.T., a schimbat sentința civilă și a respins acțiunea reclamantei P.V., reținându-se că modificarea procesului-verbal de punere în posesie nu echivalează cu reconstituirea dreptului în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1839/05.07.2005, a admis recursul reclamantei P.V., a modificat decizia civilă nr. 587/30.11.2004, a Tribunalului Olt, a respins apelul pârâtului N.T. și a menținut sentința civilă nr. 1912/07.05.2004 a Judecătoriei Slatina, reținându-se puterea lucrului judecat a deciziei civile nr. 8608/1999 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a hotărât anularea procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâtului, pentru suprafața de 289 mp, asupra căreia există drept de proprietate al cumpărătorilor construcției, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Această ultimă decizie civilă a fost atacată cu o contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 3460/05.12.2005 a Curții de Apel Craiova, reținându-se că motivele invocate vizează modalitatea de apreciere a probelor și nu greșeli procedurale.
Autorul reclamantei, T.C.N. (decedat la 6.06.2005), a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece nu a fost pusă în aplicare dispoziția din decizia civilă pronunțată la 19 ianuarie 1998 de Tribunalul Olt, de obligare a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de punere în posesie asupra suprafeței de 2,13 ha și cea de eliberare a titlului de proprietate din sentința civilă a Judecătoriei Slatina, pronunțată la 31.03.2006.
Prin hotărârea din 2.02.2010, CEDO a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece autoritățile nu au pus în executare efectivă cele două hotărâri definitive și irevocabile.
Așa cum rezultă din considerentele expuse, chiar dacă hotărârea CEDO se referă la neexecutarea unor hotărâri judecătorești care s-au pronunțat în procedura Legii nr. 18/1991, acestea sunt altele decât hotărârea care face obiectul cererii de revizuire, respectiv decizia civilă nr. 1839/05.07.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pronunțată în litigiul de Legea nr. 18/1991, în contradictoriu cu P.V.
Art. 322 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ. impune două condiții de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv constatarea, prin hotărâre CEDO, a unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale datorită unei hotărâri judecătorești și consecințele încălcărilor constatate continuă să se producă și nu pot fi remediate decât retractând hotărârile pronunțate.
Or, în speță, hotărârea CEDO invocată nu se referă la încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale prin hotărârile judecătorești ce fac obiectul revizuirii, ci la nerespectarea de către autoritățile administrative a respectivelor hotărâri judecătorești și nepunerea acestora în executare (finalizarea situației parag. 22 din hotărârea CEDO).
Pe de altă parte, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, obiectul cererii de revizuire nu-l poate forma decât hotărârile judecătorești prin care s-au încălcat drepturile sau libertățile fundamentale și care au făcut obiectul constatării în acest sens în hotărârea CEDO invocată (hotărârea din 26.01.2006, în cauza Lungoci c. România).
Nici din acest punct de vedere, hotărârea CEDO invocată în prezenta hotărâre, ca temei al cererii de revizuire, nu poate constitui un astfel de motiv, deoarece se referă la cu totul alte hotărâri (în care autorul revizuientei a avut câștig de cauză) decât cea solicitată a fi revizuită, pronunțată în litigiu cu o persoană fizică, chiar dacă și obiectul acestei hotărâri este tot o cerere în cadrul Legii nr. 18/1991.
în consecință, cererea de revizuire este neîntemeiată și urmează a se respinge.
(Judecător Nela Drăguț)
| ← Nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Consecinţe | Vânzarea unui bun aflat în indiviziune doar de către unul din... → |
|---|
