Nulitate act juridic. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 509 din data de 10.06.2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reclamantă : V.M.
Pârât 1) S.C. C.B.S.A. La data de 5.12.2011 S.C. C.O. L.T.D. cu sediul în Dubai prin mandatar S.C. CRC S.RL. cu sediul în București a formulat o cerere de subrogare în drepturile C.E.B. arătând că își însușește toate actele efectuate de către cedentă în dosar. Cererea a fost admisă prin Încheierea din data de 5. 12.2011, prin care s-a dispus introducerea în cauză a acestei societăți în calitate de pârâtă.
2)S.C. E. S.R.L. prin lichidator judiciar I.E..
Obiectul cererii de chemare în judecată: Constatarea nulității contractului de ipotecă autentificat sun nr. 1983/20.08.2009 , ipotecă de rang I și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2855/25.11.2009 ipotecă de rang II , ambele contracte autentificate de B.N. Z.C.C..
Motivele cererii de chemate în judecată: Reclamanta arată că la data formulării acțiunii S.C. E. S.R.L., societatea pentru care a garantat, se află în procedura de insolvență. Susține că a existat o înțelegere cel puțin tacită între bancă și societatea creditată cu privire la acordarea acestor sume care nu puteau fi rambursate , dacă se ține cont de situația financiară a societăți la data creditării.
Arată că în luna iulie 2009 când s-a angajat linia de credit de 1400000 lei societatea nu reușea să încaseze plata pentru lucrările efectuate având un sold de 2320406 lei și furnizori de achitat în sumă de 4 371 618 lei. Arată că în momentul în care banca a aprobat o nouă linie de credit a avantajat mărirea datoriei societății. Arată acest credit a fost acordat pe baza unei facturi fiscale emise de S.C. E. S.R.L., beneficiar M.I. , în sumă de 100000lei și un bilet la ordin semnat de S.C. T. în sumă de 100000lei, factura în cauză fiind stornată ulterior.
"Arată că banca are calitate de comerciant, că banca era obligată să efectueze toate verificările necesare la acordarea creditului, că banca are interdicția de a acorda credite excesive ,peste puterea economică a comerciantului și invocă în acest sens deciziile secției comerciale ale Curții de casație franceze.
Susține că această activitate ilicită a băncii s-a desfășurat în conivență cu debitorul principal ( S.C. E. S.R.L. ) pentru ca în final banca să se îndestuleze numai pe baza executării garanțiilor imobiliare.
Reclamanta susține că este tânără, lipsită de experiență și că Banca nu a informat-o în mod corect asupra contractului de credit și a actelor adiționale acestuia.
Arată că la data la care a încheiat primul contract de ipotecă a fost obligată de către bancă să garanteze și un credit acordat anterior, făcând să retroactiveze contractul de ipotecă.
Arată că nu a fost corect informată și că cele două contrate de ipotecă au fost redactate de către reprezentanții băncii. Arată că cele două contracte de ipotecă sunt nule deoarece suma pentru care s-a garantat cu imobilul ipotecat nu este determinată.
Mai arată că prin contractul de ipotecă s-a obligat să achite comisioane, dobânzi, speze aferente și cheltuieli a căror valoare nu este determinată.
Apărările pârâtei : C. C.E.B. (ROMÂNIA )S.A., înainte de subrogarea determinată de cesiunea de creanță nr. 10 /27.07.2011 (pg. 19 dos), a formulat Întâmpinare.
A solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Arată că a încheiat cu S.C. E. S.R.L. Bacău contractul de limită de creditate nr. 68/19.07.2007, modificat prin acte adiționale , practic o linie de creditare cu opțiuni multiple, până la concurența sumei de 2000000lei . Printre alte forme de garantare, au fost încheiate cu reclamanta contractele de garanție ipotecară cu nr. 1983/20.08.2009, ipotecă de rangul I, intabulat la C.F. sub numărul. 27847/21.08.2009 și contractul de ipotecă de rangul II intabulat la C.F. sub nr. 40523, contrate de garanție reală imobiliară constituite asupra imobilului situat în Bacău , format din 1239,56 m.p. teren, curți construcții, proprietatea lui V.M A. , reclamanta în cauză.
Arată că ipoteca constituie o garanție asupra unui bun imobil care permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla pentru a primi creanța sa cu preferință din prețul bunului ipotecat . cf. art. 1746-1814 cod civil.
Arată că ipoteca s-a constituit prin act liber consimțit, inscripțiile ipotecare s-au făcut la OCPI Bacău, imobilul este în circuitul civil. Arată că garantul avea capacitate de exercițiu, și era proprietarul bunurilor imobil că s-au respectat condițiile de formă, contractul fiind încheiat prin înscris autentic, s-au asigurat condițiile de publicitate.
Susține că motivele invocate de către reclamantă în ceea ce privește lipsa de experiență nu pot fi luate în considerare de către instanță.
Arată că nulitatea are ca efect juridic reprezintă o sancțiune a unui act încheiat cu încălcarea legalității și restabilește situația dinaintea încheieri acestui act. Închei. Arată că nu există nici o clauză ilicită sau imorală, că au fost respectate condițiile de formă și de fond a contractului de ipotecă. Arată că consimțământul reclamantei nu a fost viciat, a fost liber consimțit, și că în ambele contracte de ipotecă sunt inserate valorile la care este evaluat imobilul, cu posibilitatea creditoarei de reevaluare cu ocazia executării silite.
Taxă de timbru: Instanța a dispus achitarea unei taxe de timbru în valoare de 9547 lei. A formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin Încheierea din data de 27.06.2012, la reexaminarea cererii , instanța a dispus achitarea taxei de timbru în 10 rate, ultima încasată fiind la data de 3 iunie 2013.
Aspecte procedurale: Dosarul a fost pierdut. Prin Încheierea din data de 19.03.2012 instanța a dispus refacerea înscrisurilor.
Probe: A fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă propusă de reclamantă ,admisă prin Încheierea din data de 18.02.2013, pg. 148 vol. 2 , obiectivele fiind cele propuse de reclamantă la pagina 29 dosar v. 2 . Proba a fost administrată pentru a se verifica care era situația financiară a S.C. E. S.R.L. la data efectuării împrumuturilor garantate de către reclamantă. Raportul de expertiză a concluzionat că la data încheierii celor două contracte de ipotecă situația economico financiară a societății era slabă, aceasta nu avea lichidități pentru continuarea procesului de producție și pentru a realiza contractele de lucrări aflate în derulare. Societatea la acea dată nu putea rambursa creditele angajate .
Soluția instanței de fond : Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că între S.C. E. S.R.L. și S.C. C.E.B.S.A. s-a încheiat contractul de credit tip limită de creditare cu opțiuni multiple. La data de 21.08. 2009 reclamanta V.M A. a încheiat primul contract de garantare a creditului în cauză , încheind contractul de ipotecă imobiliară de rangul I autentificat sub nr. 1983, la BNP Z.C.C. La data e 26.11.2009 a încheiat al doilea contract de garanție autentificat sub nr.2855, la BNP Z.C.C., respectiv ipotecă imobiliară de rangul II. Ambele ipoteci au fost instituite asupra imobilului situat în Bacău.
Ipotecile au fost înscrise la Cartea funciară.
Cu nr. 10 /27.07.2011 s-a încheiat un contract de cesiune de creanță între S.C. C.E.B. (ROM ) în calitate de cedent și C.P. Dubai , în calitate de cesionar,având ca obiect un portofoliu de creanțe, în care se regăsește și creanța deținută de S.C. E. S.R.L. Bacău.
C.P. prin mandatar S.C C.R.C. S.R.L. București a căpătat calitatea de reclamant în cauză, prin Încheierea din data de 5.12.2011.
Reclamanta solicită constatarea nulității celor două contracte de garanție imobiliară, sub motivul că a existat o înțelegere între bancă și societatea creditată, în detrimentul garantei, în sensul că cele două părți înțelese cunoșteau faptul că situația financiară a societății nu permitea rambursarea împrumutului, și au acceptat tacit sau în alt mod ca împrumutul să fie recuperat prin executarea contractelor de ipotecă în detrimentul reclamantei.
Pentru a demonstra situația financiară precară în care se afla societatea la data încheierii contractelor de garanție reclamanta a propus și proba cu expertiza contabilă, din concluziile căreia rezultă că la data încheierii contractelor de ipotecă societatea nu mai avea lichidități, fiind previzibilă imposibilitatea achitării împrumutului.
Instanța are în vedere că se solicită constatarea nulității a două contracte de garanție reală imobiliară încheiate sub formă autentică , semnate în fața notarului public. Instanța constată că au fost respectate condițiile de formă, că ambele părți aveau capacitate de exercițiu, că consimțământul părților este valabil.
Primul contract de ipotecă s-a încheiat sub imperiul vechiului cod civil, al doilea sub Noul Cod Civil.
Reclamanta invocă art. 1776 vechi c. civil și arată că ipoteca nu este legală dacă prin contract nu se stabilește suma pentru care este constituită. Instanța constată că la art. 1 din contractul 1982/20.08.2009 este înscrisă suma pentru care se garantează, și se precizează "conform contractului de limită de creditare nr. 68/19.07.2007. așa încât această apărare va fi îndepărtată. Reclamanta avea toate datele pentru a cunoaște pentru ce sumă garantează, avea posibilitatea să consulte contratul de creditare, de care are cunoștință din contratul de garanție imobiliară.
Prevederea este preluată în noul cod civil la art. 2372care prevede că ipoteca convențională nu este valabilă decât dacă suma pentru care s-a constituit se poate determina în mod rezonabil prin contratul de ipotecă Cerința este îndeplinită de contractul de ipotecă nr. 2855/25.11.2009 art.1care prevede suma pentru care este constituit în același mod ca și în primul contract (pg. 48 v.2)
Recurenta nu folosește expres noțiunea de dol , sar susține că banca nu a informat-o asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie, ceea ce definește dolul. Reclamanta arată că banca nu i-a adus la cunoștință contractul 68/19.07.2007 încheiat cui S.C. E. S.R.L. dar numărul acestui contract este trecut în ambele contracte de garanție reală imobiliară și este înscris faptul că garantul ipotecar a luat la cunoștință de conținutul acestui contract.
Reclamanta mai susține că i s-a ascuns situația financiară a societății. Acest aspect nu are însă relevanță . Legiuitorul a impus mai multe măsuri de siguranță la încheierea contractelor, a impus ca persoana care contractează să aibă capacitate de exercițiu, a impus condiții de formă, de validitate a consimțământului .
Contractarea reprezintă un acord de voință, iar în cazul contractelor de garanție reală imobiliară acest acord trebuie manifestat în fața notarului public. În speță aceste condiții au fost îndeplinite și dacă reclamanta în fața notarului public, cu consimțământul neviciat, a semnat că are cunoștință de contractul de creditare nr. 68/2007 , este riscul ei dacă a dat o declarație neconformă cu realitatea.
Contractul de garantare reprezintă un contract prin care se pune la dispoziție un drept de proprietate asupra unui bun, proprietatea bunului putând fi pierdută, cu acordul proprietarului, dacă o condiție viitoare (a neplății datoriei de către creditorul garantat ) este îndeplinită . Orice proprietar are dreptul și obligația de a-și proteja bunurile. Dacă reclamanta a garantat un imobil cu ușurință, fără a manifesta nici un act de diligentă , acest fapt nu atrage nulitatea contractelor încheiate, ci presupun asumarea unui risc din parte acesteia .
Reclamanta nu a folosit pârghiile legale date de L. 193/2000 sau de Directiva 2008/48/CE, nu a denunțat nici o clauză ca fiind abuzivă. Reclamanta nu invocă nici un motiv de nulitate susținut de un temei legal , mai puțin art. 1776 vechi c. civil , aspect neconfirmat de starea de fapt reținută de instanță.
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea de chemare în judecată.
| ← Asigurări sociale. Condiţia deciziei debitorului. Cauza Moskal... | Prescripţia dreptului la acţiune în obligarea statului la... → |
|---|
