Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 1223 din data de 18.06.2013
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. 1984/270/2012 la data de 12.04.2012 petentul P.M. a chemat în judecată intimatul MUNICIPIUL ONEȘTI, formulând plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare nr. 0002017 din data de 02.04.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivare, arată că imobilizarea unui vehicul se dispune și se efectuează de către poliția rutieră, neputând fi dispusă de către poliția locală, anexa la HCL 23/2009 nu prevede blocarea/deblocarea autovehiculelor, ci numai ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea acestora. Susține că în zona în care a staționat nu există nici un semn adițional pentru blocare/deblocare, ci numai indicatorul care reglementează orarul mijloacelor de transport în comun, iar hotărârea de consiliu local menționată nu prevede ca sancțiune complementară blocarea roților. Afirmă că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 deoarece mențiunile referitoare la ocupația și locul de muncă au fost scrise fără să fi fost întrebat despre acestea, și consemnate eronat. Afirmă că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor și nu a făcut nicio mențiune referitoare la circumstanțele săvârșirii acestora. Susține că nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii, precum și buna sa conduită și lipsa oricăror abateri la regimul circulației.
II. Prin sentința civilă nr. 1792 din data de 28 mai 2012 Judecătoria Onești a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 621 din data de 25.07.2011 pronunțată de tribunalul Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 7839/270/2010 s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 4, 6 și 10 din Anexa la Hotărârea de Consiliu Local Onești nr. 23/10.04.2009, soluție menținută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 111/27.01.2012. A mai reținut că petentul a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art. 4 alin. 1 și sancționată de art.10 din HCL Onești nr. 23/2009, dispoziții constatate ca nelegale prin sentința sus-citată, și a concluzionat că fapta săvârșită de petent nu mai este considerată contravenție, făcând aplicare art. 12 alin. 1 din OG 2/2001.
III. Împotriva acestei hotărâri intimatul MUNICIPIUL ONEȘTI a declarat recurs solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii de recurs recurentul arata ca petentul nu a precizat numele, domiciliul sau reședința intimatului în cerere, fapt ce atrage nulitatea acesteia, în mod inadmisibil instanța de fond a introdus în cauză municipiul. Afirmă că în mod greșit a reținut instanța de fond că fapta nu mai este considerată contravenție, deoarece a analizat o sentință definitivă și irevocabilă care a avut ca obiect o excepție de nelegalitate dintr-un alt dosar, cu alte părți și alt obiect, ignorând complet faptul că această sentință produce efecte doar între părțile litigante.
IV. Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Critica formulată de recurent în sensul că cererea este informă, fapt ce atrage nulitatea sa, se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ și nu poate fi reținută.
Tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit cărora "judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei";. Aceste dispoziții impun instanței obligația ca, în cadrul procedurii plângerii contravenționale, să dispună citarea organului care a aplicat sancțiunea, astfel încât, în măsura în care partea nu a indicat acest organ în calitate de pârât în cererea introductivă, dar a depus copie a procesului-verbal contestat, citarea organului care a aplicat sancțiunea va fi făcută obligatoriu. Prin urmare, nu poate fi reținută în cauză sancțiunea nulității pentru omisiunea indicării organului care a aplicat sancțiunea în cererea introductivă, atâta timp cât depunerea procesului-verbal contestat permite identificarea și citarea acestuia.
Critica privind faptul că în mod greșit a dat prevalență instanța unei excepții de nelegalitate soluționate în altă cauză se subsumează motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, vizând pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea legii.
Această critică este întemeiată, întrucât la soluționarea cauzei instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr. 621 din data de 25.07.2011 pronunțată de tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 7839/270/2010 prin care s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 4, 6 și 10 din Anexa la Hotărârea de Consiliu Local Onești nr. 23/10.04.2009, soluție menținută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 111/27.01.2012, sentință depusă la dosar din oficiu.
Prin sentința sus-menționată s-a soluționat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4, 6 și 10 din Anexa la Hotărârea de Consiliu Local Onești nr. 23/10.04.2009 invocată de către petentul P.O. în contradictoriu cu intimata SC M.C.T. SRL și intimatele MUNICIPIUL ONEȘTI; CONSILIUL LOCAL ONEȘTI și PRIMĂRIA ONEȘTI, în sensul constatării nelegalității dispozițiilor contestate.
Instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că "în cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată";. Aceste dispoziții consacră un regim particular al excepției de nelegalitate, în sensul că admiterea excepției și constatarea nelegalității unor dispoziții legale pe această cale produce efecte doar între părțile din dosarul în care s-a invocat excepția și cu privire la instanța în fața căreia a fost invocată. Față de terți, actul administrativ constatat nelegal produce în continuare efecte juridice.
Motivând soluția de admitere a plângerii contravenționale pe considerentul că nelegalitatea dispozițiilor ce au stat la baza aplicării sancțiunii a fost constatată într-un alt dosar, cu alte părți, și alt obiect, instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004. În măsura în care ar fi considerat că actul administrativ în baza căruia a fost aplicată sancțiunea ar fi fost nelegal, nimic nu împiedica instanța de fond să pună în discuția părților din oficiu excepția de nelegalitate în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 și să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă în vederea soluționării acesteia. În lipsa oricărei cereri a părților și fără a fi invocat din oficiu această excepție, pentru ca efectele actului nelegal să fie înlăturate între părțile litigante, nu se putea înlătura de la aplicare actul administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată în altă cauză.
Dispozițiile art. 23 din Legea 554/2004 potrivit cărora "Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare"; vizează anularea actului administrativ cu caracter normativ în cadrul unei acțiuni în anulare formulate conform art. 8 din același act normativ, nu constatarea nelegalității actului în procedura soluționării excepției de nelegalitate.
Prin urmare, întrucât soluțiile pronunțate de instanțele de contencios administrativ în cauzele având ca obiect excepții de nelegalitate nu sunt general obligatorii, ci produc efecte doar între părțile litigante și cu privire la instanța în fața căreia s-a invocat excepția, aceste soluții nu pot fi avute în vedere în alte cauze, cu alte părți și alt obiect decât acelea în care au fost invocate.
Întrucât soluționând cauza în baza acestei excepții de nelegalitate instanța nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, respectiv a motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal invocate de petent, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, în baza art. 312 alin. 3 C.proc.civ.
În rejudecare, instanța de fond va analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, având totodată posibilitatea de a invoca și pune în discuție din oficiu excepția de nelegalitate a dispozițiilor actului administrativ cu caracter normativ în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, în măsura în care consideră că aceste dispoziții sunt nelegale.
Prezenta decizie este irevocabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.
| ← Aplicarea dispoziţiilor art.281 C.p.c.. Jurisprudență... | Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
