Nulitate act. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 777 din data de 04.10.2017
Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2016 sub nr. 3218/110/2016 la Tribunalul Bacău, contestatorul M.V., domiciliat a chemat în judecată intimata C.J.P. Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se anuleze decizia de pensionare nr.225119/24.08.2016.
În motivarea contestației se arată că s-a adresat C.J.P. Bacău solicitând transformarea pensiei parțial anticipata in pensie pentru limita de vârsta conform dispozițiilor Legii nr.263/2010. Precizează ca la data depunerii dosarului pentru pensie parțial anticipata a fost informat ca nu-i vor fi luate in considerare adeverințele pe care le-a depus si care certificau faptul ca a lucrat in grupa a-II-a de munca si ca a beneficiat de un spor de 100% pentru munca in timpul nopții, decât la implinirea vârstei standard de pensionare.
Arată contestatorul că a implinit vârsta de pensionare si a solicitat paratei sa-i calculeze pensia luând de aceasta data in considerare si adeverințele nr.266/2016 si nr.267/2016 care atesta ca in perioada 15.03.1977-01.06.1992 a fost incadrat la întreprinderea M.U. Bacău, devenita ulterior SC D. SA si SC M.U. SA, perioada in care a beneficiat de spor pentru munca prestata in timpul nopții si pentru grupa a -Il-a de munca.
A primit decizia de pensionare pentru limita de vârsta si a constatat ca este penalizat intrucat nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art.52 din Legea 263/2010.
C.J.P. Bacău a uitat sa consemneze perioadele de timp lucrate in grupa a-II-a de munca ceea ce i-ar fi adus un adaos de 25% si pe cele in care a beneficat de un spor de 25% pentru munca prestata in timpul nopții.
La data cand a introdus cererea de pensionare parțial anticipata daca i-ar fi fost luate in calcul adeverințele mai sus arătate ar fi beneficiat conform prevederilor art.l58(l) si (4) de o reducere a vârstei de pensionare cu 2 ani . Aceasta, a fost, ceea ce apreciază contestorul , prima greșeala a CJP Bacău.
Cat privește ultima decizie care i-a fost comunicata , cea de pensionare pentru limita de vârsta nici aceasta nu a luat in calcul adeverințele care ar fi putut să ridice penctajul si o pensie mai buna.
Arată contestorul că în mod eronat intimata consideră că nu îndeplinește condițiile de vechime,intrucat asa cum rezulta din dosarul pe care l-a depus, in România a lucrat 27 de ani, 2 luni si 22 de zile si in Italia 10 ani 1 luna si 12 zile, ceea ce cumulat inseamna 37 de ani 4 luni si 3 zile, ori legea prevede ca stagiu oblicatoriu 35 de ani de munca.
Pentru ca a fost nemulțumit de modul in care i-a fost calculata pensia s-a adresat cu o contestație la Comisia competenta de pe langa casa de pensii.
Pentru cele mai sus arătate, solicită anularea deciziei de pensionare nr. 225119/24.08.2016, sa se dispună ca intimata sa refacă calculele luând in considerare cele doua adeverințe prezentate si sa emită o noua decizie de pensionare.
In dovedirea acțiunii s-a solicitat administrarea probei cu acte.
Atașat acțiunii s-au depus înscrisuri : plicul cu data poștei 087.09.2016; Adeverința nr.266/2016 emisa de W.M.W.; Adeverința nr.267/2016 emisa de W.M.W.; bonul nr. 68467/29.09.2016; cartea de munca; seria A.H. nr.221815/27.04.1971; copie CI. seria XC,nr.729103 eliberata de SPCLEP, f. 7-33 ds.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.263/2010 si ale Codului de proc. civila.
Potrivit art. 205 Cod procedură civilă, intimata C.J.P. a depus la dosar întâmpinare, f. 38-39 ds., prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind nefondată . Se arată, în esență, de către intimată că prin acțiunea promovata, reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare ir.225119/24.08.2016 emisă de C.J.P. Bacău și emiterea unei noi decizii âe pensii cu valorificarea adeverințelor nr.266/2016 și 267/2016 emise de W.M.W. pentru perioada 15.03.1977-01.06.1992 ca stagiu de cotizare în grupa a-ll-a de muncă. In ceea ce privește valorificarea adeverinței nr.441/16.12.2015 în care este înscris sporul pentru munca prestată în timpul nopții pentru perioada 15.09.1983-31.12.1989 arătă că nu a valorificată, întrucât temeiul legal invocat nu este corect precizat. Potrivit art. 127 alin. 4 din HG. 257 /2011 privind normele de aplicare a Legii 263/2010, adeverințele doveditoare ale sporului pentru munca prestată în timpul nopții vor fi eliberate cu respectarea modelului prevăzut în anexa nr.16. Adeverința nr. 441/16.12.2015 nu respectă întocmai condițiile de formă și de fond prevăzute in anexa 16 la norme.
Referitor la valorificarea perioadei lucrată în grupa a-ll-a de muncă din adeverința nr.442/16.12.2015, se arată că pentru dovedirea activității desfășurate în grupa a-ll-a de muncă reclamantul a depus adeverința nr. 195/15.03.2012 și carnetul de muncă atașate cererii nr. 20297/19.02.2013;
Prin adeverința nr.442/16.12.2015 angajatorul modifică adeverința nr.195/15.03.2012, fără nici o menținune privind înscrierile din carnetul de muncă.
Față de această situație arătă că din cele trei înscrisuri depuse au fost valorificate: perioadele 15.09.1983-18.02.1988 și 01.04.1991-01.06.1992 au fost valorificate ca activitate desfășurată în grupa a-II-a în procent de 100% conform înscrisurilor din adeverința nr. 442/16.12.2015 și din carnetul de muncă; perioada 18.02.1988-31.03.1991a fost valorificată ca activitate desfășurată în grupa a-ll-a în procent de 75% conform înscrisurilor din carnetul de muncă - pozițiile 29 și 36. În ceea ce privește, solicitarea reclamantului de a fi valorificate adeverințele
nr.266/20.09.2016 și nr.267/20.09.2016, arătă că aceste adeverințe au fost eliberate ulterior emiterii deciziei nr. 225119/24.08.2016 care face obiectul prezentei contestații. Atașat întâmpinării s-au depus înscrisuri, f. 40-65.
La data de 31 mai 2017 contestatorul a depus la dosar, note scrise, f. 74-76 ds., prin care solicită admiterea acțiunii asa cum am formulată. Solicită respingerea susținerilor din întâmpinare, arătând că sporul solicitat s-a acordat pentru perioada 15.09.1983-3 1.12.1989 in baza dispozițiilor Legii nr.57/1974 art.9 lit.g si ale Legii nr.3/1977. Faptul ca parata dorește sa se aplice retroactiv texte de lege care in timpul cand s-a prestat efectiv munca, este o incalcare a principiilor generale de drept intruct legea nu are efecte retroactive,
În ceea ce privește forma adeverinței arată că intimata se leagă de forma unei adeverințe ce reflecta o perioada in care nu existau textele invocate de acesta si apreciază că nu este corect sa nu-i fie luată in considerare perioada înmscrisă în adeverință fiind astfel "pedepsit" pentru ca un funcționar al unei societăți comerciale nu i-a eliberat o adeverința conforma cu voința Casei de Pensii.
Arată contestatorul că la momentul când a depus dosarul de pensionare, era foarte simplu sa i se ceara o alta adeverința si eventual sa fie anentionata societatea care i-a emis-o cu privire ca conținutul acesteia dar mai ales la forma.
Casa de Pensii facand aceste afirmații ignora disp.OC nr.4/2005 care specifica in mod indubitabil ca trebuie luate in considerare toate veniturile realizate daca pentru ele s-a plătit CAS,ori in perioada in discuție 1983-1989 toate aceste sume se rețineau automat pe statul de salarii si se virau la buget.
Din acest motiv susținerea Casei de Pensii nu are suport dar, pentru a se conforma pretențiilor s-a adresat din nou societății comerciale care a preluat activele si pasivele fostului loc de munca W.M.W. fosta întreprindere M.U. ,SC D. SA si SC M.U. SA cu o noua cerere înregistrata sub nr.171/26.04.2017 pentru a-i elibera noi adeverințe si ca urmare a primit adevrinta nr.l40//08.05.2017 privind munca efectuata in timpul nopții nr.141/08.05.2017 referitoare la grupa a II a de munca pe care le anexează la f. 77-119 ds.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2017 , f. 120, instanța a solicitat contestatorului acordul cu privire la introducerea în cauză, în calitate de intimat și a C.N.P.P., în temeiul art. 78 al. Cod procedură civilă.
Fata de cerința încheierii din ședința publica din data de 14.06.2017, prin precizările depuse la fila 124-125 ds., contestatorul a arătat că nu dorește introducerea in cauza a Casei Naționale de Pensii considerând ca instanța poate judeca cauza si fara intervenția acesteia.
Mai arată contestatorul prin precizări că nu vede utilitatea prelungirii soluționării cauzei prin introducerea in cauza a unui tert in speța forul conducător al C.J.P. Bacău, considerând ca, daca aceasta ar fi aplicat corect dispozițiile legale, nici nu se ajungea la judecată. Mai arată contestatorul ca daca ar fi existat nelămuriri in ceea ce privește dispozițiile Legii nr.263/2010, M.M. ar fi fost in măsura sa dea indicații, ori nu este cazul.
Față de poziția exprimată de contestator instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 78 al. 2 Cod procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă contestația, pentru următoarele considerente:
In fapt, prin contestația promovata, reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare nr.225119/24.08.2016 emisă de C.J.P. Bacău și emiterea unei noi decizii de pensii cu valorificarea adeverințelor nr.266/2016 și 267/2016 emise de W.M.W. pentru perioada 15.03.1977-01.06.1992 ca stagiu de cotizare în grupa a-ll-a de muncă.
Contestatorul la fila 12 dosar a depus copia contestației înaintate Comisiei Centrale de Contestații de pe lângă C.N.P.P. , contestație înregistrată la intimată sub nr. 68467/26.09.2016. La această contestație, până la momentul promovării prezentei acțiunii, Comisia Centrală de Contestații nu a emis o hotărâre potrivit art. 150 al. 3 din Legea nr. 263/2010, contestatorul adresându-se instanței de judecată.
Față de procedura obligatorie impusă de art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010, instanța a apreciat necesar, introducerea în cauză a Comisiei Centrale de Contestații din Cadrul C.N.P.P., pentru rezolvarea unitară a acestui raport juridic , mai complex, cu privire la care este interesată și această instituție, care nu a fost introdusă în litigiu prin actul introductiv de instanță. O atare introducere forțată în proces este indispensabilă îndeosebi în acele situații în care natura raporturilor litigioase impune soluționarea lor unitară. Aceasta este chiar semnificația dispozițiilor art. 78 alin. (2) NCPC care permite introducerea terțului în procedura contencioasă "când raportul juridic dedus judecății o impune";.
Potrivit art. 78 Cod procedură civilă :
" (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai apelului.";
Instanța contată că aplicabilitatea dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiționată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecății impune introducerea în cauză a altor persoane, că există așadar un litisconsorțiu obligatoriu. În speța de față instanța, pentru stabilirea împrejurării că există așadar un litisconsorțiu obligatoriu., reține incidența dispozițiilor art. 149 și următoarele din Legea nr. 263/2010, astfel :
"Art. 149 (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3) Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Art. 150 (1) Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații sunt organisme de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
(2) Organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații, respectiv a comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, ministrului apărării naționale, ministrului administrației și internelor și directorului Serviciului Român de Informații, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri.
(4) Termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Art. 151 (1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.
(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.
Art. 152 Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.
Art. 153 Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de întârziere;
c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații privind deciziile de pensie;
e) deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă;
f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
g) modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza prezentei legi;
i) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;
j) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
Art. 154 (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Art. 155 (1)Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
(2)Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Art. 156 Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."; Legea pensiilor actualizată prin: Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial nr. 365/2012
Raportat la dispozițile legale mai sus enunțate, instanța constată că la fila 12 dosar s-a depus de către contestator copia contestației înaintate Comisiei Centrale de Contestații de pe lângă Casa Națională de Pensii Publice , contestație înregistrată la intimată sub nr. 68467/26.09.2016.
Este adevărat că până la momentul promovării acțiunii, Comisia Centrală de Contestații nu a emis o hotărâre potrivit art. 150 al. 3 redat mai sus, astfel că, reclamantul era în drept să se adresez instanței de judecată, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 347/2017 :
"19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la aceleași susțineri, raportate la aceleași dispoziții din Constituție, s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 562 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Analizând critica autorului referitoare la încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituție prin instituirea obligativității parcurgerii procedurii prealabile, Curtea, la paragraful 14 al acestei decizii, a amintit jurisprudența sa, concretizată prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, prin Decizia nr. 1.080 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013, prin Decizia nr. 315 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013, sau prin Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că, reglementând procedura prealabilă de contestare a deciziilor de pensie la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale, prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii pot să le supună analizei instanței de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existenta unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.
20. De asemenea, la paragraful 15 al Deciziei nr. 562 din 16 iulie 2015, Curtea a reținut că faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție, nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate. Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.
21. De altfel, așa cum a reținut Curtea și prin Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, precizată, paragraful 18, la finalul oricărei decizii de pensionare este cuprinsă mențiunea referitoare la posibilitatea contestării în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații competentă conform legii.
22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.";
Instanța apreciază că poziția contestatorului , exprimată la fila 124-125 ds., prin care a arătat că "nu dorește introducerea in cauza a Casei Naționale de Pensii considerând ca instanța poate judeca cauza si fara intervenția acesteia, că nu vede utilitatea prelungirii soluționării cauzei prin introducerea in cauza a unui tert in speța forul conducător al C.J.P. Bacău, considerând ca, daca aceasta ar fi aplicat corect dispozițiile legale, nici nu se ajungea la judecată, că daca ar fi existat nelămuriri in ceea ce privește dispozițiile Legii nr.263/2010, M.M. ar fi fost in măsura sa dea indicații, ori nu este cazul."; a fost fără echivoc, astfel că devin incidente dispozițiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă. Instanța mai reține că discuția asupra introducerii Comisiei Centrale de Contestații de pe lângă Casa Națională de Pensii Publice, se înscrie în sfera de acțiune a principiului contradictorialității și este prealabilă pronunțării unei hotărâri. În speța de față, calitatea procesuală pe care terțul , respectiv Comisia Centrală de Contestații din Cadrul C.N.P.P. ar fi dobândit-o în cadrul procesului, ar fi determinat o serie de consecințe importante. Astfel, în MINUTA întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor specializate ale Curților de Apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aspecte de practică neunitară în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale Constanța 18-19 iunie 2015 s-a reținut că :
"Procedura de contestare a deciziilor de pensie, de revizuire și recalculare a pensiilor - situațiile în care își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care art. 149 din aceeași lege prevede că ,,Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații. Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional";? Din dezbateri a rezultat că practica judiciară este unitară în sensul că procedura este una administrativă prealabilă, obligatorie, constituționalitatea procedurii fiind confirmată de jurisprudența Curții Constituționale. Dezbaterile au vizat, de asemenea, ipoteza în care decizia de pensie a fost contestată în procedura administrativă obligatorie, iar față de nesoluționarea acesteia în termen de către Comisia Centrală de Contestații se promovează acțiune directă la instanță. Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații ‒ de regulă, în sens contrar soluției pronunțate de instanță în acțiunea directă - fiind ulteriară, este de asemenea, atacată în fața instanței judecătorești. S-a apreciat că, în acest caz, dezlegarea dată de instanță prin hotărârea dată în prima acțiune a intrat în puterea lucrului judecat.";
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța urmează să respingă acțiunea.
| ← Obligaţia de a face. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale | Anulare act administrativ. Jurisprudență Alocaţii → |
|---|
