Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Hotărâre nr. 703 din data de 06.10.2017
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe apelant S.C. G R SRL și pe intimat S B, având ca obiect contestație la executare, și cu privire la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 975/2016 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr. 682/199/2016.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 26.09.2017 dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 016.10.2017.
TRIBUNALUL
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuși sub nr. 682/199/2016 la data de 22.04.2016, contestatorul S B, cu domiciliul în loc. Buhuși, jud.Bacău, în contradictoriu cu intimata SC G R SRL, cu sediul în București,. a solicitat anularea actelor de executare efectuate de către BEJ P A în dosarul de executare nr. 146/2016, anularea somației din data de 06.04.2016, anularea încheierii de stabilire cheltuieli executare nr.1/06.04.2016, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din dosarul nr.421/199/2016 al acestei instanțe, anularea adresei de înființare a popririi și anularea executării însăși.
În motivarea de fapt a cererii, contestatorul a invocat excepția prescripției executării silite, față de titlul executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/15.06.2007, raportat la disp.art.705 al.1 și art.706 C.pr.civ.
De asemenea, contestatorul a invocat nulitatea absolută a încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a actelor de executare subsecvente, efectuate în dosarul nr.146/2016, întrucât contractul de cesiune creanțe din data de 20.08.2015, prin care Raiffeisen Bank a cesionat creanța către SC G R SRL nu constituie titlu executoriu. În acest sens, contestatorul invederează faptul că, între bancă și cesionar a operat o sesiune de creanță, iar nu o cesiune de contract de credit bancar, distincția fiind importantă sub aspectul efectului juridic diferit în ceea ce privește curgerea dobânzii și modalitatea de recuperare a creanței pe calea executării silite.
A mai invocat contestatorul excepția lipsei calității procesual active a creditoarei SC G R SRL, în raportul juridic de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/15.06.2007. Astfel, contestatorul ar avea calitatea de debitor în raport cu creditoarea Raiffeisen Bank , singura care ar putea sta în judecată inclusiv în faza executării silite, iar nu cesionarul SC G R SRL. Pe de altă parte, susține contestatarul eventuala calitate de creditoare a intimatei SC G R SRL nu îi este opozabilă, deoarece nu a fost notificat în legătură cu cesiunea de creanțe din data de 20.08.2015, prin care banca a cesionat intimatei creanța deținută față de debitorul contestatar.
Pe fondul cauzei, arată contestatarul faptul că sumele ce fac obiectul dosarului execuțional nu îndeplinesc caracterul cert al creanței, în condițiile în care valoarea maximă a descoperitului de card, conform contractului, era de 3000 lei, iar sumele solicitate de către executor se ridică la 10.124,46 lei, din care suma de 8921,48 lei reprezintă debit principal restant, iar intimatul nu a arătat, în concret, care este valoarea debitului restant scadent și neplătit, cum și în ce temei legal, la ce valoare și de la ce moment au fost calculate dobânzile și penalitățile solicitate, cum s-au calculat accesoriile etc.
În drept au fost invocate dispozițiile art.711 și urm. NCPC referitoare la executarea silită.
In dovedire, contestatorul a depus la dosar o serie de înscrisuri, respectiv: somația din 06.04.2016, înștiințare privind măsura popririi cu aceeași dată, înștiințarea privind demararea executării silite, încheierea nr. 1/06.04.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea instanței de investire cu formulă executorie din 24.03.2016, contract de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr. 48885017/05.06.2017, dovada comunicării poștale din 11.04.2016.
Intimata SC G R SRL a formulat întâmpinare, la data de 01.08.2016, prin care a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea cererii, rap.la prevederile art.10 al.2 din OUG nr.80/2013, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. În măsura în care instanța va admite cererea, solicită exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și, pe cale de consecință, obligarea contestatorului la solicitarea restituirii taxei de timbru, în temeiul art.45 lit.f din OUG nr.80/2013. De asemene,a a solicitat, în baza art.453 C.pr.civ. obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea de fapt a întâmpinării, intimata a arătat, în ceea ce privește calitatea sa de cesionar creditor, raportat la prevederile art.645 al.1 C.pr.civ., faptul că la data de 20.08.2015 între Raiffeisen Bank SA și SC G R SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare creanțe, prin care banca a cesionat către intimată mai multe creanțe, printre care și cea deținută de către contestator. La data de 02.09.2015 debitorul a fost notificat de către cedent i de către cesionar cu privire la cesiunea intervenită, urmând să răspundă, începând cu această dată, în baza art.1578 C.civ.
În ceea ce privește existența titlului executoriu, precum și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.663 NCPC, intimata arată că, potrivit art.120 din OG nr.99/2006 privind instituțiile de credit, astfel cum a fost interpretat de către ICCJ prin dec.nr.3/2014, caracterul titlului executoriu este asociat cu creanța, iar nu înscrisul ca atare, iar atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie. Modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia astfel toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.
În legătură cu prescripția dreptului de a cere executarea silită, arată intimata că ultima alimentarea contului a fost făcută la data de 12.03.2014, cu suma de 50 de lei, iar cererea de executare silită a fost introdusă în anul 2016, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită. De asemenea, solicită respingerea susținerilor contestatorului în ceea ce privește nulitatea absolută a încheierii de încuviințare a executării silite.
În susținerea întâmpinării au fost depuse o serie de înscrisuri, regăsite la filele 134-189 dosar.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 01.09.2016, contestatorul a solicitat respingerea excepției netimbrării, întrucât acțiunea a fost scutită parțial de la plata taxei de timbru, prin încheierea din data de 20.05.2016, prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată.
În ceea ce privește susținerile intimatei, referitoare la declararea scadenței anticipate a sumei datorate, arată contestatorul că nu a fost niciodată notificat de către bancă, în acest sens, solicitând ca banca să facă dovada comunicării pretins efectuate către dumnealui. Reiterează contestatorul susținerile referitoare la caracterul cesiunii care a avut loc la data de 20.08.2015 o cesiune de creanță, iar nu o cesiune de contract de credit bancar, nefiind incidente, în speță, prevederile art.1578 C.civ., care se referă exclusiv la cesiunea de creanță.
De asemenea, contestatorul arată că dec.nr.3/2014 a ICCJ nu se aplică în cauză, întrucât intimata nu re calitatea de cesionar în contractul de credit, care este titlu executoriu; or, decizia invocată se referă exclusiv la cesiunea contractelor de credit bancar, iar nu l contractele de cesiune de creanță.
La solicitarea instanței, a fost înaintat în copie de către BEJ Păncesu Daniel, dosarul de executare nr.146/2016, regăsit în copie la filele 31-124 dosar.
II. Prin Sentința civilă nr. 975/28.11.2016 pronunțată în dosar nr. 682/199/2016 Judecătoria Buhuși a respins excepția netimbrării cererii, invocată prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, invocată de către contestator, a admis contestația la executare, a dispus anularea actelor de executare efectuate de către BEJ P N în dosarul de executare nr.146/2016, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1105,61 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru, redusă - 305,61 lei și onorariu avocat - 800 lei).
În motivare prima instanță a reținut următoarele: "La data de 16.03.2016 a fost înregistrată la BEJ P D din Podu-Turcului, jud.Bacău, cererea de încuviințare a executării silite, formulată de către creditoarea SC G R SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/05.06.2007, încheiat între debitorul S B și banca cesionară Raiffeisen Bank SA.
Prin încheierea din data de 24.03.2016 a Judecătoriei Buhuși a fost admisă cererea de încuviințare silită formulată de către BEJ P A , cu privire la titlul executoriu menționat, pentru recuperarea creanței în cuantum de 8921,48 lei.
Prin încheierea nr.1 din data de 06.04.2016 a BEL P D au fost stabilite cheltuielile de executare datorate în dosarul nr.146/2016, iar în aceeași zi a fost emisă somația prin care debitorul era invitata să achite, în termen de 1 zi, suma de 10.124,46 lei, compusă din debit (8921,48 lei) și cheltuieli de executare (1202,98 lei).
La data de 23.05.2016 s-a dispus de către executor înființarea popririi asupra tuturor conturilor deschise pe numele contestatorului.
Cu privire la excepțiile invocate, atât de către contestator, cât și de intimat, instanța urmează a se pronunța cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.248 NCPC.
1. În ceea ce privește excepția netimbrării contestației, invocată de către intimată, instanța constată că este neîntemeiată, întrucât prin încheierea din camera de consiliu din data de 20.05.2016, pronunțată în dosarul nr.682/199/2016/a1, atașat, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către contestator, în sensul reducerii cu 50% a cuantumului inițial, urmând ca acesta să fie obligat la achitarea unei taxe de timbru în valoare de 305,61 lei, ce a fost eșalonată în 5 (cinci) tranșe lunare egale, a câte 61,12 lei, iar contestatorul a achitat tranșele la termenele stabilite.
2. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a creditoarei SC G R SRL în raportul juridic de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017 din data de 05.06.2007, încheiat între debitorul S B și banca cesionară Raiffeisen Bank SA, instanța apreciază că este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce succed:
Prin contractul de cesiune creanțe din data de 20.08.2015 cedentul Raiffeisen Bank SA a cesionat în favoarea SC G R SRL creanțele sale, împreună cu orice drepturi, dobânzi sau beneficii, prezente sau viitoare, cu privire sau în legătură cu contractul de credit încheiat la data de 05.06.2007. Astfel cum a recunoscut și intimata prin răspunsul la solicitarea instanței, înregistrat la dosar la data de 17.11.2016, prin convenția de cesiune au fost transferate toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța cedată (art.1568 al.1 C.civ.) și nu a avut loc și o cesiune a contractului, ca atare, nu a intervenit și o substituire în contract, a cedentului cu cesionarul. Importanța distincției dintre cele două tipuri de cesiune o constituie efectul juridic diferit, în ceea ce privește curgerea dobânzii și modalitatea de recuperare a creanței, pe calea executării silite. Astfel, în cazul unei cesiuni de contract de credit bancar, dobânda ar continua să curgă, potrivit graficului inițial de rambursare a creditului, iar acest contract ar constitui titlu executoriu pentru întreaga creanță. În cazul cesiunii de creanță, însă, dobânda nu mai continuă să curgă, potrivit graficului inițial, contractul de credit bancar încetându-și efectele, ca urmare a cesiunii. De altfel, potrivit art.632 C.pr.civ., coroborat cu art.120 din OUG nr.99/2006, doar contractele de credit constituie titluri executorii, nu și contractele de cesiune de creanță. Astfel cum s-a arătat în practica adoptată la nivel tot mai larg la nivelul instanțelor naționale, la care achiesăm, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit a fost conferit de către legiuitor tocmai în considerarea persoanei creditorului-instituția de credit care a acordat împrumutul bancar, contractul de credit fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal și accesoriile, precum și la subiectele sale - instituția bancară și debitorul. În acest context, contractul de cesiune de care se prevalează creditoarea este un contract de sine stătător, care poate suporta transformări, în ceea ce privește întinderea dreptului de creanță, debitorul având posibilitatea de a invoca apărări, inclusiv referitoare la opozabilitatea cesiunii.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite excepția invocată, urmând a dispune anularea actelor de executare efectuate de către BEJ P N în dosarul de executare nr.146/2016.
În temeiul rt.453 NCPC, va obliga intimata SC G R SRL la plata către contestator a sumei de 1105,61 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru, redusă - 305,61 lei și onorariu avocat - 800 lei).
III. Împotriva acestei sentințe intimata G R SRL a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesual active a creditorului G R SRL cu constatarea faptului că nu deține calitatea de creditor urmăritor față de intimatul contestator S B, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta a mai indicat faptul că, a îndeplinit toate formalitățile de opozabilitate a cesiunii față de debitorul cedat iar din aceste motive deține calitatea de creditor cesionar urmăritor față de intimatul contestator S B.
Apelanta a mai indicat faptul că, instanța de fond a reținut că doar contractele de credit constituie titluri executorii nu și contractele de cesiune creanță iar față de această interpretare înțelege să invoce dispozițiile art. 632 NCPC referitoare la caracterul executoriu al contractului de credit. Astfel creanța ce urmează a se recupera de la intimatul contestator își are izvorul în contractul ce credit - facilitate descoperit de cont persoane fizice din 48885017/05.06.2007 și nu în contractul de cesiune de creanță încheiat cu creditorul cedent Raiffeisen Bank SA. În același sens sunt și considerentele I.C.C.J. din Decizia nr. 3/2014.
Apelanta a indicat faptul că, creanța a fost calculată corect de către creditorul cedent, cuantumul ei fiind stabilit la data cesiunii, aceasta fiind solicitată și prin cererea de executare silită, cerere prin care a arătat faptul că, aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 663 NCPC, referitoare la creanța certă, lichidă și exigibilă.
Apelanta a mai menționat faptul că, interpretarea instanței de fond este una eronată întrucât este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale, conform cărora este fără de putință de tăgadă că deține calitatea de creditor cesionar urmăritor, ca urmare a contractului de cesiune de creanțe încheiat, iar în această calitate s-a subrogat în drepturile creditorului cedent, executarea silită împotriva intimatului contestator fiind demarată pentru recuperarea creanței cesionate, izvorâte din contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu.
În drept, au fost invocate prevederile Noului Cod de procedură civilă.
IV. Cu privire la excepția tardivității invocate prin întâmpinare, Tribunalul reține faptul că, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține incidența dispozițiilor art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ, (aplicabile în recurs conform art. 482 N. C.proc.civ) potrivit cărora "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei";, precum și faptul că excepția tardivității este o excepție de procedură, absolută și peremptorie, fiind necesară soluționarea cu prioritate a acesteia.
Potrivit art. 650 alin. 3 N. C.pr.civ (forma în vigoare la data introducerii contestației la executare) "în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.";.
Prin urmare, termenul de apel în materia executării silite este de 10 zile (derogatoriu de la dreptul comun), și curge de la comunicarea hotărârii instanței de fond.
Termenul prevăzut de norma sus-menționată este un termen legal și imperativ, nerespectarea sa având drept consecință decăderea părții din dreptul de a formula apel.
Tribunalul constată că, sentința apelată a fost comunicată apelantului în data de 27.02.2017, iar cererea de apel a fost depusă prin poștă în data de 10.03.2017, apelul fiind astfel depus în ultima zi a termenului, cu respectarea prevederilor art. 650 alin. 3 NCPC (în prezent termenul de 10 zile fiind prevăzut de art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă).
Așadar, reținând că apelul a fost depus în termenul legal, excepția tardivității apare ca fiind neîntemeiată motiv pentru care având în vedere argumentele arătate mai sus, tribunalul va respinge excepția tardivității ca neîntemeiată.
Prezenta decizie este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 634 pct. 4 N.C.P.C.
V. Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic care a promovat apelul, Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Intimata a invocat în susținerea excepției faptul că, promovarea unei căi de atac reprezintă un act de dispoziție procesuală, art. 81 alin. 1 Cod procedură civilă impunând ca orice act de dispoziție să fie efectuat de către împuternicitul unei persoane juridice, exclusiv în baza unui mandat special, or, la fila 17 se află o împuternicire generală de reprezentare a apelantei în cadrul dosarului, nicidecum o procură specială așa cum este cerută de prevederile legale.
Tribunalul reține însă aplicabilitatea prevederilor art. 86 Cod procedură civilă conform căruia mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
De asemenea, conform prevederilor art. 4 din Legea 514/2003 consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic.
Conform prevederilor art. 85 alin. 3 Cod procedură civilă împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, împuternicirea de la fila 17 dosar apel, prin care apelanta a împuternicit consilierul juridic P G I în cadrul dosarului nr. 682/199/2016 în vederea redactării, depunerii, semnării de acte și cereri în dosarul indicat precum și pentru asigurarea reprezentării juridice, respectă toate existențe prevăzute de lege nefiind necesară existența unui mandat special.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată.
VII. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, prin prisma înscrisurilor aflate la dosar, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul reține faptul că, unica critică formulată de apelant impune a clarifica dacă cesionarul unei creanțe constatate printr-un contract de credit, căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu, preia doar creanța în substanța sa sau și atributul executorialității contractului de credit. Cu alte cuvinte se impune a stabilit dacă, cesionarul care nu este o instituție de credit se poate prevala de dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006 sau trebuie să obțină un titlu executoriu prin promovarea unei acțiuni împotriva debitorului cedat.
Tribunalul reține faptul că, principala funcție a cesiunii de creanță a cesiunii de creanță constă în transmiterea dreptului de creanță, contractul producându-și efectele între cedent și cesionar din momentul perfectării contractului de cesiune. Cesionarul dobândește dreptul sau drepturile care au aparținut cedentului iar prin cesiune nu se naște un nou raport de obligații, aceasta rămânând același, schimbându-se doar titularul dreptului de creanță, care este creditorul.
Se mai reține faptul că, ceea ce se pune în executare nu este cesiunea de creanță, ci contractul de credit, astfel încât nu este necesară dobândirea unui titlu executoriu nou, suplimentar contractului de credit, care beneficiază, în puterea legii, de acest caracter.
Prin urmare cesionarul preia (ca un succesor cu titlu particular) toate drepturile pe care cedent le avea cu privire la creanță, această modificare a calității de creditor neafectând substanța titlului executoriu.
Cu privire la această problemă de drept s-a pronunțat de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr. 3/14.04.2014 pronunțată în dosar nr. 1/1/2014/HP în considerente reținându - se următoarele:
"Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune.
Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.
Modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.";
Așadar, rezultă fără echivoc faptul că, creanța transmisă prin cesiune nu își pierde caracterul executoriu conferit de prevederile art. 120 din O.U.G. 99/2006, faptul că, acest caracter executoriu nu a fost conferit în considerarea calității de instituție de credit cu a naturii convenției, schimbarea de creditor intervenită ca efect al cesiunii de creanță, neafectând substanța titlului executoriu.
Prin urmare, având în vedere aspectele expuse, se reține faptul că, instanța de fond în mod eronat a considerat că intimata nu are un titlu executoriu, admițând în mod greșit excepția lipsei calității procesual active a creditoarei. Excepția a fost admisă greșit atât din punct de vedere al normelor de drept material ce au fundamentat raționamentul (pentru argumentele expuse mai sus) cât și din punct de vedere procedural întrucât aceasta nu este o veritabilă excepție de procedură, fiind o excepție de drept material ar fi trebuit tratată exclusiv ca un motiv de contestație la executare.
Având în vedere aceste considerente, reținând că raționamentul primei instanțe a fost unul eronat cu privire la motivul de contestație analizat, în baza art. 480 alin. 6 Cod pr. civ. Tribunalul va anula sentința apelată și va reține cauza spre judecare, urmând a fi analizate și restul motivelor de contestație ridicate prin cererea de chemare în judecată.
În acest scop Tribunalul va stabili termen pentru continuarea judecății la data de 28.11.2017, cu citarea părților, pentru noul termen, pentru când vor fi citate părțile și se va emite adresă către Raiffeisen Bank SA prin care i va solicita să se indice prin raportare la cererea de descoperire cont nr. 48885017/ 05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B, care este cuantumul sumelor trase/acordate cu titlu de facilitate în temeiul contractului menționat, data la care s-au efectuat tragerile, data scadenței acestor sume, sumele ce au fost achitate de către intimatul S B și data achitării acestora, să depună un exemplar în copie certificată pentru conformitate a cererii de descoperire cont nr. 48885017/05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B însoțită de toate anexele și graficele de plăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității și excepția lipsei calității de reprezentant ca nefondate.
Admite apelul formulat de G R SRL.
În baza art. 480 alin. 6 c.pr. civ. anulează sentința apelată și reține cauza spre judecare.
Stabilește termen pentru continuarea judecății la data de 28.11.2017, cu citarea părților, pentru noul termen, pentru când vor fi citate părțile și se va emite adresă către Raiffeisen Bank SA prin care i va solicita să se indice prin raportare la cererea de descoperire cont nr. 48885017/ 05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B, care este cuantumul sumelor trase/acordate cu titlu de facilitate în temeiul contractului menționat, data la care s-au efectuat tragerile, data scadenței acestor sume, sumele ce au fost achitate de către intimatul S B și data achitării acestora, să depună un exemplar în copie certificată pentru conformitate a cererii de descoperire cont nr. 48885017/05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B însoțită de toate anexele și graficele de plăți.
Definitivă.
| ← Nulitate act. Jurisprudență Contracte | Obligaţia de a face. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale → |
|---|
