OBLIGAŢIE DE A FACE. Jurisprudență Vânzări-Cumpărări
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 5945 din data de 13.10.2015
Prin cererea înregistrată sub nr. 32098/245/2014 la Judecătoria Iași, reclamantul I.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I. și MUNICIPIUL I. prin PRIMAR ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul cu destinația de locuință situat în ---.
În motivare, reclamantul a menționat că este titularul contractului de închiriere încheiat cu pârâtele, cu privire la imobilul cu destinația de locuință situat în ---, în care locuiește împreună cu familia sa, contract care a fost prelungit, sub același număr, la data de 27.06.2014, pe o durată de încă 5 ani, respectiv până în 27.06.2019.
A mai menționat că, la data de 13.08.2014, a formulat o cerere pentru cumpărarea locuinței pe care o deține în calitate de chiriaș, pârâtul Municipiul I. - D.A.P.P.P. comunicându-i răspunsul negativ, unde se menționează, în esență, că locuința nu poate fi cumpărată, cf. Lg. 112/1995, deoarece contractul de închiriere a fost încheiat după apariția legii.
A precizat reclamantul că, prin art. 43 lit. b din H.G. 498/2003, se stabilește că, pentru imobilele cu destinația de locuințe, care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, situație care se regăsește și în speță.
S-a arătat de către reclamant că autoritățile pârâte au refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare, motivând că familia sa nu deținea locuința anterior intrării în vigoare a Lg. 112/1995. Dar, în cf. cu prev. art. 52 din Lg. 10/2001, la data intrării în vigoare a acestei legi, se abrogă orice alte dispoziții contrare. Dispozițiile art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Lg. 112/1995 sunt în contradicție cu cele ale art. 43 al. 3 din Lg. 10/201, care nu face nicio referire la titularii de contracte de închiriere care pot solicita cumpărarea, menționând doar că imobilele pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare. Deci, art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Lg. 112/1995 este abrogat implicit, prin intrarea în vigoare a Lg. 10/2001.
În drept au fost invocate prev. Lg. 10/2001, H.G. 498/2003.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii.
Au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I., raportat la prev. art. 20 al. 1, 21, 62 din Lg. 215/2001, unitatea administrativă având personalitate juridică, putând sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către primar.
A fost invocată, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prev. art. 9 al. 1 din Lg. 112/1995, care prevede doar posibilitatea cumpărării apartamentelor și la cele ale art. 6 din Hot. nr. 20/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg. 112/1995, conform cărora, dreptul de a cumpăra apartamentele îl au doar chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
Au mai precizat pârâții că nu există o dispoziție legală care să instituie obligația proprietarului actual de a vinde imobilul, astfel cum rezultă și din sintagma "pot fi înstrăinate";, din cuprinsul art. 42 al. 3 din Lg. 10/2001.
De asemenea, au precizat că imobilul a fost naționalizat, în cf. cu sent. --- a Tribunalului Iași, fost proprietar C.M. și a intrat în proprietatea Statului Român, în baza Deciziei nr. ---, iar potrivit art. 11 al. 1 lit. c din Lg. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
În susținea întâmpinării au fost anexate înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I., instanța o va respinge, având în vedere că Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, care figurează în contractul de închiriere, face parte din cadrul Consiliului Local al Municipiului I., acesta din urmă având calitatea de administrator al bunurilor din patrimoniul unității administrativ teritoriale.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității și fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția Primarului Mun. I., s-a atribuit reclamantului, spațiul cu destinația de locuință situat în ---, care ulterior, a format obiectul contractului de închiriere --- și al contractului de închiriere ---, încheiate între Municipiul I., prin Primar, în calitate de locator și reclamant, în calitate de locatar.
Reclamantul a solicitat cumpărarea locuinței anterior menționată, cerere care i-a fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr. ---, în care se menționează că locuința nu poate fi cumpărată, cf. Lg. 112/1995, deoarece contractul de închiriere a fost încheiat după apariția legii, nefiind îndeplinite cerințele art. 6 din H.G. 11/1997.
Conform adresei emisă de către Municipiul I. - D.A.P.P.P., imobilul care formează obiectul contractului de închiriere nr. --- nu figura revendicat la data de 23.01.2015.
Conform art. 9 al. 1 din Lg. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
În art. 6 din H.G. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, se prevede că dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
Potrivit art. 42 al. 1 din Lg. 10/2001, imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali, iar conform al. 3, imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. 1, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Se constată că, dispozițiile Lg. 10/2001, ulterioare Lg. 112/1995 și H.G. 20/1996, nu condiționează dreptul chiriașilor de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data apariției legii, în baza căruia să fi ocupat respectivele imobile.
Or, conform art. 52 din Lg. 10/2001, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă orice alte dispoziții contrare, condiția anterior menționată prevăzută de art. 6 din H.G. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, reprezentând o dispoziție contrară prevederilor art. 42 al. 1 din Lg. 10/2001, care nu impun astfel de restricții.
Se constată că, în cazul de față, sunt întrunite cerințele art. 42 al. 1 din Lg. 10/2001, în sensul că imobilul a rămas în administrarea Consiliului Local al Mun. I., nefiind revendicat, putând fi înstrăinat, chiriașul având un drept de preemțiune, prin aceste dispoziții legale urmărindu-se realizarea unui interes general socio-economic, instituindu-se, astfel, o măsură de protecție a chiriașilor din acest tip de imobile.
Pârâții nu pot susține, fără un motiv rezonabil și temeinic argumentat, că vânzarea acestor locuințe reprezintă doar o facultate a acestora, pe care pot să o exercite sau nu, întrucât, această conduită ar putea da naștere la discriminări și ar conduce la arbitrariu.
Așadar, având în vedere, pe de o parte, scopul urmărit de legiuitor prin disp. art. 42 al. 1 din Lg. 10/2001, respectiv luarea unei măsuri de protecție a chiriașilor, iar pe de altă parte, inexistența unei baze rezonabile care să conducă la refuzul vânzării locuinței, nu se poate reține că, prin obligarea pârâților de a se conforma voinței legiuitorului, s-ar încălca principiul libertății contractuale.
Prin urmare, instanța va respinge excepția inadmisibilității invocată de către pârâți și va admite acțiunea, cu consecința obligării pârâților de a încheia cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul locuință situat în ---.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← plată nedatorată. Jurisprudență Prejudicii, daune | OBLIGAŢIE DE A FACE. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
