Obligarea Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie la plata alocaţiei de plasament către asistentul maternal. Admisibilitatea acţiunii. Caracterul accesoriu al cererii
| Comentarii |
|
Articolul 124 din Legea nr. 272/2004 stabileşte competenţa tribunalelor în ceea ce priveşte cauzele prevăzute de această lege referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie specială. Cererea de acordare a alocaţiei de plasament are caracter accesoriu, competenţa de soluţionare a ei aparţinând aceleiaşi instanţe.
Secţia minori şi familie, Decizia nr. 48 din 20 aprilie 2007
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâții E.L. și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Suceava, menținerea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist V.M. a minorului E.P., delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului asistentului maternal profesionist și obligarea secund pârâtei la plata alocației de plasament către asistentul maternal profesionist.
în motivarea cererii s-a arătat că minorul se află la asistentul maternal profesionist ca urmare a faptului că familia lui s-a destrămat. Tatăl a decedat iar mama a părăsit de mai mult timp domiciliul fără a se cunoaște date despre aceasta.
Tribunalul Suceava a admis cererea principală prin sentința civilă nr. 423/2007 în sensul că a menținut măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist, exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești privind persoana minorului fiind delegat asistentului maternal iar cel privind bunurile minorului Președintelui Consiliului Județean.
Cererea privind obligarea Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Suceava la plata alocației de plasament a fost respinsă ca nefondată.
Reclamanta a declarat recurs, în dezvoltarea motivelor arătând că prima instanță a soluționat greșit capătul de cerere privind plata alocației de plasament, încălcând astfel un drept al copilului stabilit și protejat prin Legea nr. 272/2004.
Prin decizia civilă nr. 48/2007 Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie a admis recursul și modificând în parte sentința recurată a obligat Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Suceava la plata către asistentul maternal profesionist a alocației de plasament pentru minorul E.P., pe toată durata plasamentului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Conform art. 119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, pentru fiecare copil se acordă o alocație lunară de plasament, care se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat copilul în plasament sau tutorelui.
Același articol, în alin. (3), prevede că alocația de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 120 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora pentru copiii încredințați sau dați în plasament fondurile se gestionează de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, prin analogie considerăm că pentru copilul aflat în plasament demersurile pentru obținerea alocației lunare de plasament cad în sarcina aceleiași instituții, care transmite către Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie actele necesare.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este, de altfel, singura autoritate competentă să solicite instanței de judecată instituirea unei măsuri de protecție specială, iar monitorizarea aplicării acestor măsuri cade, de asemenea, în sarcina aceleiași direcții, în interesul minorului fiind și demersurile pentru obținerea sumelor de care trebuie să beneficieze un copil lipsit temporar de îngrijirea părinților săi.
în altă ordine de idei, art. 124 din Legea nr. 272/2004 stabilește competența tribunalelor în ceea ce privește cauzele prevăzute de această lege referitoare la stabilirea măsurilor de protecție specială, iar cererea de acordare a alocației de plasament este o cerere accesorie cererii principale, fiind tot de competența tribunalelor de la domiciliul copilului.
S-a apreciat de către instanța de recurs că demersul reclamantei de a obține suma stabilită de art. 119 din Legea nr. 272/2004 este justificat.
Chiar dacă acest aspect ține de modalitatea de finanțare a sistemului de protecție a minorului, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, s-a apreciat că este în interesul minorului ca Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie să fie obligată la plata alocației de plasament în condițiile în care plata nu se face din oficiu.
(Judecător Sanda Frunză)
| ← Adopţie. Acordul părţilor pentru desfiinţarea adopţiei.... | Reîncredinţarea minorului spre creştere şi educare. Criterii... → |
|---|
