Reîncredinţarea minorului spre creştere şi educare. Criterii de apreciere. Interesul superior al minorului
| Comentarii |
|
Măsura reîncredinţării copilului minor de la un părinte la celălalt trebuie să aibă la bază criteriul interesului superior al minorului. La aprecierea acestui interes trebuie să se aibă în vedere nu numai bunăstarea materială, ci mai ales afecţiunea pe care minorul o poate găsi la unul sau altul dintre părinţi, cu atât mai mult în situaţia în care vârsta fragedă necesită o îngrijire corespunzătoare. Imposibilitatea părintelui căruia i s-a încredinţat copilul de a se ocupa efectiv de creşterea şi educarea lui constituie o schimbare a împrejurărilor avute în vedere iniţial în sensul dispoziţiilor art. 44 C.fam.
Secţia minori şi familie, Decizia nr. 124 din 5 octombrie 2007
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni reclamanta N.L. a chemat în judecată pe pârâtul C.G. solicitând reîncredințarea minorului C.A. cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Reclamanta a invocat în motivare faptul că odată cu soluționarea divorțului minorul a fost încredințat tatălui în timpul procesului neavând posibilitatea de a-și formula apărările necesare. A mai invocat faptul că minorul se află la tatăl său însă acesta lucrează în construcții lipsind de acasă cea mai mare parte a zilei. în ce privește condițiile de care dispune ea a arătat că locuiește într-un apartament închiriat cu tot ce este necesar și are un loc de muncă stabil.
Prin sentința civilă nr. 443/2007 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins acțiunea ca nefondată reținându-se că nu sunt date cerințele art. 44 C.fam.
Prin decizia civilă nr. 267/2007 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul reclamantei, s-a schimbat în tot sentința și în rejudecare s-a admis acțiunea, minorul fiind încredințat mamei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
în motivare s-a reținut că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat mamei deoarece de la data pronunțării hotărârii de divorț și până în prezent au intervenit modificări în ce privește posibilitățile efective ale pârâtului de a asigura o creștere și o dezvoltare corespunzătoare pentru copil.
S-a avut în vedere vârsta fragedă a minorului, faptul că acesta are nevoie în mare măsură de afecțiunea și prezența continuă a mamei precum și faptul că reclamanta întrunește condițiile materiale și morale pentru a-i fi încredințat copilul.
Recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 124/2007 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie.
S-a reținut că art. 44 C.fam. permite instanței de judecată ca, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți, să modifice măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, ținând seama de interesele acestora din urmă.
în opinia reclamantei, schimbarea esențială care a intervenit de la data luării măsurii încredințării minorului către tată și până în prezent este suferința copilului, generată de fiecare despărțire de mama sa, în condițiile în care minorul a crescut și trăiește la alte cote situația existentă.
Astfel, în analizarea interesului superior al minorului, instanța a avut în vedere în primul rând planul afectiv al dezvoltării acestuia, deoarece din punct de vedere material ambele părți îndeplinesc condițiile necesare creșterii și îngrijirii copilului.
Este esențial a fi reținut că minorul se află la o vârstă când începe să conștientizeze primele amintiri, când echilibrul său afectiv este în plină formare și are nevoie de un mediu plin de afecțiune și încredere. Nu mai puțin important este faptul că acest copil s-a născut și trăiește într-o țară străină unde, pe lângă lipsa unuia dintre părinți, suportă și absența familiei extinse, respectiv bunici, unchi, verișori etc.
în această situație, având în vedere vârsta fragedă a minorului și interesul efectiv pe care reclamanta îl manifestă cu privire la încredințarea acestuia, instanța a apreciat că este absolut în interesul minorului ca acesta să crească alături de mamă, care poate complini într-o mai mare măsură nevoile copilului aflat în situația arătată mai sus.
Fără îndoială că minorul a beneficiat de atenția tatălui și a crescut în condiții bune, însă este preferabil ca acesta să fie înconjurat de afecțiunea maternă decât să se afle în supravegherea oricât de atentă și competentă a altei persoane de sex feminin, cu atât mai mult cu cât tatăl lucrează în construcții și programul este deseori solicitant și prelungit.
Acest fapt nu este lipsit de consecințe cât timp tatăl, fiind aducător de venituri, petrece puțin timp cu copilul său, care nu cunoaște la această vârstă limba română.
Nu în ultimul rând, reclamanta are posibilitățile materiale necesare pentru a-și crește în bune condiții copilul: locuiește cu actualul soț într-un apartament de 3 camere, minorul având propria sa încăpere amenajată corespunzător, înregistrează venituri stabile.
în ceea ce privește ținuta morală a reclamantei, aceasta este o persoană serioasă și muncitoare, care-și iubește copilul și dorește să-l crească și să-l îngrijească, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar aspectele invocate în motivele de recurs țin de viața intimă a reclamantei și reprezintă anumite conjuncturi prezentate din punctul de vedere al pârâtului, fără un temeinic suport probator.
Având în vedere aspectele enumerate, instanța a apreciat că este net în interesul minorului ca la această vârstă să crească alături de mamă și să se bucure de întreaga afecțiune a acesteia.
(Judecător Sanda Frunză)
| ← Obligarea Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi... | Contestaţia în anulare. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.... → |
|---|
