Încredinţarea copilului unuia dintre părinţi. Dreptul celuilalt părinte de a avea legături personale cu minorul. Programul de exercitare a dreptului. Criterii de stabilire
| Comentarii |
|
Instanţa va stabili programul cuprinzând timpul şi modalităţile de exercitare a dreptului celuilalt părinte la legături personale cu minorul, ţinând seama de interesul superior al copilului. Programul de relaţii personale trebuie să favorizeze dezvoltarea unei vieţi de familie a copilului cu ambii părinţi în mod egal şi să ofere posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unul de prezenţa celuilalt.
Secţia civilă, complet specializat pentru cauze de familie şi minori, Decizia nr. 64 din 29 ianuarie 2008
Prin decizia civilă nr. 64 F din 29.11.2008 Curtea a admis recursul declarat de pârâta M.I. împotriva deciziei civile nr. 646 din 7.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a stabilit programul de vizită al copilului de la orele 15 până la orele 20.
Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 646/A din 7.09.2007 Tribunalul Timiș a admis apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 2423 din 8.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei M.I., a desfăcut din vina ambilor soți căsătoria încheiată de aceștia la 3.07.1998, a dispus ca pârâta să reia numele avut anterior căsătoriei, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minora A. S. Ș, născută la 4.12.2005, a obligat pe reclamant să plătească pe seama minorei ¼ din veniturile nete realizate lunar, începând cu data intentării acțiunii, 12.10.2006, și până la majoratul minorei și a stabilit programul de vizită al minorei în sensul că reclamantul o va lua de două ori pe lună în prima și a treia sâmbătă de la ora 12.00 până la ora 20.00 și o va readuce la domiciliul mamei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prima instanță prin sentința apelată a respins acțiunea de divorț formulată de reclamant contra pârâtei, motivând că reclamantul nu a probat motivele temeinice, care fac imposibilă continuarea căsătoriei.
împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
în apel au fost administrate probe cu martori, iar pârâta în continuare s-a opus desfacerii căsătoriei.
Analizând apelul în raport de toate probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea în tot a sentinței primei instanțe.
A reținut astfel din declarațiile martorilor audiați că neînțelegerile dintre părți fac imposibilă continuarea căsătoriei, așa încât conform art. 38 C.fam. se impune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 40 alin. (3) C.fam. cu referire la reluarea numelui de familie de către pârâtă, iar în ce privește pe minora părților a apreciat că este în interesul acesteia să fie încredințată spre creștere și educare mamei, iar reclamantul să fie obligat la întreținere pe seama acesteia.
Față de cererea reclamantului de stabilire a programului de relații personale cu minora, în temeiul art. 43 alin. (3) C.fam. și ținând seama de vârsta acesteia, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată în parte, în sensul ca minora să fie luată de tată de două ori pe lună în prima și a treia sâmbătă de la ora 12.00 la ora 20.00, iar nu așa cum s-a solicitat de sâmbăta de la ora 12.00 până duminica la ora 20.00.
împotriva acestei decizii pârâta M.I. a declarat recurs în termen, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. modificarea ei în parte, în sensul că vizitarea minorei să aibă loc numai la domiciliul ei în zilele stabilite de instanța de apel, însă între orele 12.00-18.00.
în motivarea recursului arată că pârâtul nu a manifestat interes și preocupare în ce privește îngrijirea minorei, că aceasta are o vârstă fragedă, ce presupune acordarea unei îngrijiri deosebite și respectarea orelor de masă și odihnă, fără părăsirea mediului familial în care a crescut și cu care este obișnuită.
Analizând recursul declarat de pârâtă în raport de motivul invocat, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299-312 C.proc.civ., Curtea a apreciat că este întemeiat.
Minora în cauză s-a născut la 4.12.2005, așa încât vârsta fragedă a acesteia obligă să se țină seama de îngrijirea specială de care are nevoie și în concret de respectarea programului de masă și de somn.
Programul de relații personale se impune a fi stabilit de o așa manieră încât să fie în interesul superior al copilului în cauză, dar în același timp să favorizeze dezvoltarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți în mod egal. Or, viața de familie presupune în primul rând posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unul de prezența celuilalt.
Pe de altă parte, copilul nu poate fi împiedicat să mențină relații personale cu ambii părinți și cu rudele sale, așa cum proclamă art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Se presupune însă că părțile cooperează, această atitudine a lor fiind absolut necesară pentru ca programul de relații personale să poată fi realizat.
Curtea apreciază că dat fiind divorțul părților și dreptul reclamantului, consacrat de art. 43 alin. (3) C.fam., de a menține în continuare relații personale cu minora și de a se implica în creșterea și educarea acesteia, dreptul minorei de a menține relații personale cu tatăl său, reclamantul în cauză, drept consacrat de art. 14 din Legea nr. 272/2004, dar și relațiile tensionate dintre părți, este în interesul superior al minorei ca programul de relații personale să se desfășoare prin luarea acesteia de la domiciliul pârâtei în zilele stabilite de tribunal însă între orele 15.00-20.00, cu readucerea la domiciliul mamei.
Curtea reamintește caracterul relativ al acestei măsuri, în sensul că acest program de relații personale poate fi ulterior lărgit, în funcție de vârsta minorei și de evoluția relațiilor dintre aceasta și tatăl reclamant.
în baza acestor considerente, Curtea apreciază că în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C.proc.civ. se impune admiterea recursului cu consecința modificării în parte a deciziei recurate.
(Judecător dr. Adriana Corhan)
| ← Acţiune în rectificare de carte funciară formulată pe cale... | Adopţie. Acordul părţilor pentru desfiinţarea adopţiei.... → |
|---|
