Obligarea Ministerului Finanţelor Publice la restituirea preţului de piaţă al apartamentului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Competenţa instanţei de drept comun în sol
| Comentarii |
|
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 are în vedere o competenţă specializată, referitoare doar la atacarea dispoziţiilor sau deciziilor emise în soluţionarea notificărilor ori referitor la refuzul de soluţionare a notificărilor. Fiind o derogare de la competenţa de drept comun, dispoziţiile ce stabilesc competenţa [din art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] sunt de strictă interpretare şi aplicare. Orice alte litigii în afara celor de mai sus, născute din aplicarea Legii nr. 10/2001, se judecă de instanţele competente potrivit regulilor de drept comun sau de alte instanţe cărora li s-a stabilit o competenţă specială.
Secţia I civilă, Sentinţa nr. 36 din 4 iulie 2012
Prin sentința civilă nr. 4613 din 7.05.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții H.I., M.B. și M.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice -D.G.F.P. Maramureș în favoarea Tribunalului Maramureș.
Constatându-se existența conflictului de competență s-a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamanții au solicitat aplicarea prevederilor art. 501alin. (1) din Legea nr. 1/2009 în sensul obligării pârâților la restituirea prețului de piață al imobilelor situate în Baia Mare, str. H., nr. 12, dobândite în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare care au fost anulate ulterior.
Prin sentința civilă nr. 1142/08.06.2011 Tribunalul Maramureș a declinat în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții H.I., M.B. și M.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Maramureș.
în considerentele sentinței, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C.proc.civ., potrivit cărora în competența sa intră soluționarea proceselor și cererilor în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON.
Față de obiectul cererii dedus judecății - de pretenții, și nu Legea nr. 10/2001, cum greșit a fost stabilit obiectul de înregistrare, obiect în valoare totală de 39.785,33 RON (397.853.324 ROL) -, s-a apreciat că, în speță, competentă în soluționarea cauzei este judecătoria.
în dosarul înregistrat la Judecătoria Baia Mare la data de 1.07.2011, atât pârâtul, prin întâmpinarea formulată, cât și reclamanții, prin precizarea de acțiune, au invocat ca temei juridic al cererii art. 501din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009.
Prin art. 501din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat în favoarea foștilor chiriași cumpărători de apartamente în temeiul Legii nr. 112/1995, posibilitatea de a obține restituirea prețului plătit actualizat, în cazul desființării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia.
Fiind un act normativ cu caracter special, dispozițiile sale derogă de la dreptul comun reprezentat de Codul civil, ce reglementează obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune, totodată, de principiile ce guvernează efectele nulității unui act juridic civil, inclusiv cel al restabilirii situației anterioare sancțiunii nulității.
Potrivit art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.
Interpretând speța dedusă judecății în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, coroborate cu ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Maramureș.
Examinând acțiunea și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și al Deciziei I.C.C.J. nr. 20/2007, pronunțată în recurs în interes legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Orice alte cereri sunt în competența instanței care se stabilește potrivit normelor de drept comun.
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, invocat de Judecătoria Baia Mare ca temei al declinării în favoarea Tribunalului Maramureș, are în vedere o competență specializată, referitoare doar la atacarea dispozițiilor sau deciziilor emise în soluționarea notificărilor ori, așa cum a stabilit Decizia I.C.C.J. nr. 20/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, referitor la refuzul de soluționare a notificărilor.
Fiind o derogare de la competența de drept comun, dispozițiile ce stabilesc competența aflate la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt de strictă interpretare și aplicare.
Orice alte litigii, în afara celor de mai sus, născute din aplicarea Legii nr. 10/2001, se judecă de instanțele competente potrivit regulilor de drept comun sau de alte instanțe cărora li s-a stabilit o competență specială, cum ar fi, de exemplu, instanțele de contencios administrativ în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, tot în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Sunt și alte categorii de litigii izvorâte din Legea nr. 10/2001, cum ar fi constatarea nulității contractelor, dar nimeni nu a pretins că sunt de competența tribunalului doar pentru faptul că sunt izvorâte din Legea nr. 10/2001.
Invocarea de către Judecătoria Baia Mare a art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu schimbă raționamentul pentru că se referă la persoanele îndreptățite, la problema opțiunii între Legea nr. 10/2001 și calea dreptului comun, nu se referă în niciun caz la foștii chiriași, iar acest text de lege nu stabilește o normă de competență și nu face trimitere la art. 26 alin. (3) din aceeași lege.
Caracterul derogatoriu al Legii nr. 10/2001 în ce privește evicțiunea iarăși nu constituie un motiv de derogare de la competența de drept comun și de atribuire a competenței către tribunal.
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art. 20 și urm. C.proc.civ., se va soluționa conflictul negativ de competență în sensul că, în temeiul art. 1 și 2 C.proc.civ., având în vedere valoarea obiectului litigiului și faptul că nu există norme speciale de competență, se va stabili competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții H.I., M.B. și M.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, în favoarea Judecătoriei Baia Mare, Secția civilă.
(Judecător Ioan Daniel Chiș)
| ← Respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa... | Titlu executoriu emanând de la o instanţă străină.... → |
|---|
