Titlu executoriu emanând de la o instanţă străină. Încuviinţarea executării silite. Limitele învestirii. Dispoziţii aplicabile
| Comentarii |
|
Potrivit Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, în vederea aplicării Regulamentului nr. 44/2001, cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului. Cu ocazia judecării cererilor de felul celei de faţă, instanţa trebuie doar să constate existenţa şi valabilitatea titlului executoriu ce se pune în executare, fără a fi împuternicită să analizeze în fond probleme legate de executarea efectivă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 389 din 28 iunie 2012
Prin cererea promovată la data de 21.01.2012 la Tribunalul Sibiu s-a solicitat încuviințarea executării silite a hotărârii pronunțate de Tribunalul Munchen în dosarul nr. 10 O 1302/11, executorie la data de 8.09.2011, cererea fiind formulată de petentul S.H. în contradictoriu cu intimații S.J.H. și S.P.S.
Prin sentința civilă nr. 357/2012, Tribunalul Sibiu a admis cererea formulată de petent, reținând următoarele:
Petentul a solicitat încuviințarea execuției silite a titlului emanând de la o instanță străină, respectiv Tribunalul Munchen, în dosarul nr. 3 O 23974/05 referitor la pretenții, în contradictoriu cu intimatul D.B.
Potrivit Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, în vederea aplicării Regulamentului nr. 44/2001, cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului. Cu ocazia judecării cererilor de felul celei de față, instanța trebuie doar să constate existența și valabilitatea titlului executoriu ce se pune în executare, fără a fi împuternicită să analizeze în fond probleme legate de executarea efectivă.
în ce privește sumele constituind debitul, acestea nu fac obiectul cererii de încuviințare a executării, căci aceasta vizează titlul în întregime, problemele de fond legate de acesta sau chiar de executarea parțială a debitului nu pot fi discutate decât pe calea contestației la executare, aceasta rămânând calea procedurală logică prin care se obține, dacă este admisă, anularea actului de executare contestat, îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu.
Instanța, raportat la prevederile art. 374 C.proc.civ., care prevăd că nicio hotărâre nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formulă executorie și constatând că cererea de față se circumscrie prevederilor legale în materie, respectiv Legea nr. 105/1995 și Regulamentul C.E. nr. 44/2001, aplicabile titlurilor emise în alt stat decât cel de executare și incidența prevederilor art. 3701C.proc.civ. și a art. 167-177 din Legea nr. 105/1992, a admis cererea.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs debitorii S.J.H. și S.P.S., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 3041C.proc.civ., art. 45 și art. 32 din Regulamentul C.E. nr. 44/2001.
în expunerea criticilor se arată în esență că sentința atacată s-a pronunțat cu greșita aplicare a legilor, având în vedere că nu erau îndeplinite condițiile punerii în executare a titlurilor în cauză, întrucât ulterior emiterii sentinței în Germania, între debitori și creditor a intervenit o înțelegere de amânare a plății datoriei la data de 31.12.2011. Astfel, sunt incidente prevederile art. 3731alin. (4) pct. 9 C.proc.civ. combinat cu art. 45 și art. 34 din Regulamentul CE nr. 44/2001, respectiv creanța nu îndeplinește condiția de exigibilitate.
Prin decizia pronunțată Curtea a constatat recursul nefondat și l-a respins pentru următoarele:
Creditorul intimat, prin executor judecătoresc, a sesizat instanța de judecată cu o cerere de încuviințare a executării silite a titlului executoriu european, respectiv sentința pronunțată de Tribunalul Munchen II în dosar 10 O 1302/11 la data de 12.05.2011.
în mod corect instanța de fond a admis cererea astfel formulată.
Articolul 5 al Regulamentului 805/2004 statuează că o hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.
Fiind calificată hotărârea în cauză ca titlu executoriu european, aceasta nu mai poate forma obiect al contestării, fiind executată ca atare în orice stat membru UE, deci și în România.
Prin urmare, și susținerile referitoare la lipsa exigibilității creanței, datorită înțelegerii verbale dintre părți, sunt de neprimit și, cel mult, pot constitui motiv pentru reducerea creanței - dacă se plătesc rate până la data executării titlului executoriu european.
Potrivit art. 20 alin. (1) teza a II-a din același Regulament, o hotărâre judecătorească certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare, iar potrivit art. 21, executarea este refuzată de către instanța competentă din statul membru de executare, în cazul în care hotărârea certificată ca titlu executoriu european este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată anterior în orice stat membru sau într-o țară terță - ceea ce în speță nu s-a invocat.
Curtea urmează a analiza și incidența dispozițiilor art. 45 și art. 35 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 44/2001 - Regulamentul Bruxelles I privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (O.U.G. nr. 129/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 191/2007) având în vedere dispozițiile art. 27 din Regulamentul CE 805/2004 și care nu exclude solicitarea executării în conformitate cu Regulamentul nr. 44/2001 a unei hotărâri judecătorești, privind o creanță necontestată.
Conform dispozițiilor art. 45 din Regulamentul Bruxelles I, instanța sesizată cu acțiunea prevăzută la art. 43 și 44, respectiv instanța sesizată cu acțiunea și calea de atac a recursului împotriva hotărârii de încuviințare a executării, nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare decât pentru unul din motivele prevăzute la art. 34 și art. 35.
Prin urmare, instanța de recurs poate revoca hotărârea de încuviințare a executării doar pentru motivele prevăzute de articolele menționate: hotărâre vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat - art. 34 parag. 1; necomunicarea corespunzătoare a actelor de sesizare a instanței - art. 34 parag. 2; hotărâri ireconciliabile - art. 34 parag. 3 și 4; încălcarea normelor de competență exclusivă în materie de asigurare și consumatori - art. 35.
Recurenții au învederat incidența art. 34 parag. 1, arătând că hotărârea este vădit contrară ordinii publice întrucât creanța nu este exigibilă (datorită unei înțelegeri de eșalonare a plății) în dezacord cu dispozițiile art. 373 alin. (1) și (4) pct. 9 C.proc.civ.
Or, aceste susțineri sunt nefondate și excedează dispozițiile art. 34 parag. 1 din Regulamentul Bruxelles I.
în primul rând, acest text legal se referă la hotărârea ce se solicită a fi executată și care să fie contrară ordinii publice. Or, recurenții se referă la un act ulterior certificării titlului executoriu european, și nu la hotărârea Tribunalului Munchen II.
în al doilea rând, noțiunea de ordine publică a fost definită prin jurisprudența C.E.J. (C-394/2007, C-7/1998, C-420/2007) și trebuie să se refere la încălcarea dreptului la apărare ca un drept fundamental - art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Trebuie făcută distincția între ordinea publică raportat la dreptul material și la cel procedural. Acestei noțiuni nu-i corespunde încălcarea normelor de competență, aplicarea greșită a dispozițiilor comunitare sau substanțiale.
Or, recurenții nu invocă niciunul dintre aceste aspecte și, astfel, acest text legal arătat nu este incident în cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., a respins ca nefondat prezentul recurs, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
| ← Obligarea Ministerului Finanţelor Publice la restituirea... | Reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat → |
|---|
