OBLIGATIA DE A FACE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 1001 din data de 23.09.2015
Prin decizia civilă nr. 1001/23.09.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul reclamant SA; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4371,11 lei cu titlu de daune materiale.
A obligat intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 2971/740/12014 la data de 02.07.2014 pe rolul Judecătoriei A, reclamantul SA a chemat în judecată pe pârâtul ND, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligat să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto T cu certificatul și numerele de înmatriculare ale autoturismului cumpărat de la reclamant, pentru radierea, respectiv înmatricularea autoturismului pe numele acestuia, fie obligat la plata sumei de 5123 lei, reprezentând contravaloarea amenzilor contravenționale achitate în baza mai multor procese-verbale de constatare a contravenției, precum și la daune moale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, la data de 15.02.2007 a înstrăinat autovehiculul marca Dacia Nova GTI, cu nr. de identificare -, către pârâtul ND, după care a solicitat Serviciului public Impozite și Taxe C scoaterea din evidențe a mijlocului de transport.
A mai arătat că după vânzare, de la Serviciul public Impozite și taxe C, reclamantului i-a fost comunicată o somație prin care era obligat să achite suma de 1500 lei conform unor procese verbale privind circulația pe drumurile publice fără rovignetă.
La data de 10.03.2014 i s-a comunicat de către executor judecătoresc RG obligația de a plăti suma menționată în titlul executoriu - procesul verbal de contravenție nr.0145646/17.06.2011- și onorariul de executor de 500 lei, sume pe care le-a achitat.
Reclamantul a mai menționat că pârâtul a circulat cu autoturismul care a făcut obiectul vânzării fără a deține rovinieta valabilă și întrucât autoturismul figura încă înscris pe numele său, acesta din urmă a fost sancționat contravențional cu suma de 2250 lei.
În ce privește daunele morale solicitate, a precizat că acestea se referă la imposibilitatea obținerii certificatelor fiscale, imposibilitatea de a vinde sau de a cumpăra alt autoturism și postura defăimătoare în care a fost pus în societate, față de numeroasele amenzi neachitate.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Au fost atașate cererii un set de înscrisuri.
La data de 08.08.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că autoturismul nu mai este în proprietatea sa, depunând în acest sens contractul încheiat cu OE.
Prin sentința civilă nr.3269/23.10.2014, Judecătoria A a admis excepția necompetenței teritoriale, înaintând cauza Judecătoriei V, fiind înregistrată la data de 30.10.2014 sub același număr, respectiv 2971/740/2014.
La termenul din 18.11.2014, pârâtul a precizat în fața instanței că a vândut autovehiculul și că nu dorește să cheme în garanție pe noul proprietar.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 78 din 27.01.2015 a Judecătoriei V s-a admis în parte acțiunea formulată, dispunându-se: obligarea pârâtului să se prezinte la Instituția Prefectului Județului I- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, pentru a radia de pe numele reclamantului și înmatricula pe numele pârâtului autoturismul marca Dacia Nova GTI cu nr. de identificare -, serie motor 004069, nr. de înmatriculare -, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2871,11 lei cu titlu de daune materiale, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 481,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respingerea cererii reclamantului privind obligarea pârâtului la plata de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 15.02.2007, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, reclamantul SA a vândut autovehiculul Dacia Nova GTI având număr de identificare -, pentru prețul de 2050 euro, pârâtului ND.
Deși a avut loc înstrăinarea autovehiculului menționat mai sus, părțile nu au efectuat formalitățile legale în vederea radierii mașinii de pe numele reclamantului și înscrierii acesteia pe numele pârâtului iar, așa cum rezultă din adresa nr.54443/16.12.2014 a Instituției Prefectului-Serviciul public comunitar regim permise auto de conducere și înmatriculare a vehiculelor I, reclamantul fiind cel care figurează în baza de date ca și proprietar al autoturismului în cauză.
Ulterior, la data de 01.11.2007, pârâtul ND a înstrăinat la rândul său autovehiculul marca Dacia Nova GTI cu număr de identificare -, către OE.
Instanța a reținut că potrivit art. 1295 Vechiul C.civ.(legea aplicabilă raporturilor juridice), contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Privitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului să radieze autoturismul, instanța de fond a reținut că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului de către părțile din litigiu, actele normative care reglementau operațiunile de înmatriculare/radiere erau OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
Conform art.11 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, (1) Proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. (2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. (3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.
(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data:
a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării;
b) scoaterii definitive din România a vehiculului;
c) declarării furtului vehiculului;
d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
(4) Vehiculul pentru care poliția rutieră a dispus radierea din circulație, potrivit legii, se radiază de la data comunicării măsurii.
(5) Radierea se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
Conform prevederilor art. 25 din același Ordin, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4).
Din analiza textelor menționate mai sus, rezultă că radierea autovehiculului de pe numele vânzătorului și înmatricularea lui pe numele cumpărătorului de către autoritățile competente reprezintă o obligație ce îi revine proprietarului autoturismului, astfel încât, dacă după încheierea valabilă a contractului (în forma înscrisului sub semnătură privată) una dintre părți refuză să se prezinte la organul competent, cealaltă parte este îndreptățită să înainteze o acțiune prin care instanța să oblige cumpărătorul, proprietarul autovehiculului să se prezinte la organele în drept în vederea radierii și înmatriculării pe numele său a autovehiculului achiziționat.
Instanța de fond a mai reținut că părțile din prezenta cauză au încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca Dacia Nova GTI cu acordul de voință al părților ca și condiție absolut necesară și suficientă pentru validitatea contractului și plata prețului, aceste aspecte fiind dovedite prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar și din poziția exprimată de către pârât în fața instanței, care nu contestă operațiunea juridică și plata prețului.
Susținerea pârâtului în sensul că nu îi incumbă nicio obligație legală, nici de radiere a autovehiculului, nici de plata a amenzilor, în contextul în care autovehiculul a fost la scurt timp vândut către o altă persoană, nu a fost primită de instanța de fond..
Înstrăinarea ulterioară a autoturismului de către pârât către o altă persoană creează obligații legale privind radierea, respectiv înmatricularea în sarcina acestor persoane, ulterioare și subsecvente operațiunilor de radiere/înmatriculare care trebuiau realizate de către pârât după achiziționarea bunului de la reclamant. Este firesc să se realizeze cronologic operațiunile de radiere/înmatriculare pentru autovehiculul care a fost obiectul celor două tranzacții, în ordinea în care s-au încheiat contractele, deoarece Instituția Prefectului Județului I, Serviciul public comunitar permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor trebuie să aibă o evidență fidelă a proprietarilor autoturismului.
Or, în cauză, deși a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la reclamant către pârât în anul 2007, în evidențele Serviciului Public Comunitar I - regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, autoturismul figurează ca fiind înmatriculat pe numele reclamantului SA, situație în care acesta este îndreptățit să solicite obligarea pârâtului de a se prezenta la Instituția Prefectului în vederea radierii de pe numele său și înmatriculării pe numele pârâtului a autoturismului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța a apreciat că reclamantul a procedat în mod corect la chemarea în judecata a pârâtului cu care a legat raporturi juridice de drept material și căreia i-a predat actele necesare efectuării operațiunilor de radiere de pe numele fostului proprietar și înmatriculării acestuia pe numele noului proprietar, căruia îi revine obligația prevăzută de lege în acest sens.
Reclamantul nu avea de unde să cunoască faptul ca pârâtul a înstrăinat la rândul său autoturismul, iar acesta, în condițiile noii situații juridice nu a uzat de instituția procesuală a chemării în garanție, pentru a-l antrena în cauză și pe actualul proprietar al autoturismului, în contra căruia să formuleze aceleași pretenții, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 18.11.2014.
Față de aceste considerente, instanța a admis primul capăt de cerere și a obligat pârâtul să se prezinte la Instituția Prefectului Județului I, Serviciul public comunitar permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor pentru a radia de pe numele reclamantului și înmatricula pe numele pârâtului autoturismul marca Dacia Nova GTI cu număr de identificare -, serie motor 004069, nr. de înmatriculare -.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța l-a admis în parte, în măsura dovedirii pretențiilor.
Conform art.1169 Vechiul Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5123 lei reprezentând contravaloarea sancțiunilor contravenționale achitate de reclamant, pentru că autoturismul a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă, în zona DV, județul T.
Instanța a constatat că în dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus un set de înscrisuri, respectiv, procese-verbale de constatare a contravenției, somația din 27.03.2012, facturi, chitanțe, foi de vărsământ, cerere de inițiere a procedurii de mediere cu proces verbal.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, reclamantul a înstrăinat autoturismul în cauză la data de 15.02.2007, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, rezultând fără dubiu că începând cu acea dată nu a mai folosit autoturismul, operând transferul dreptului de proprietate, odată cu proprietatea transmițându-se si obligațiile ce revin proprietarului unui bun, inclusiv obligația de plata a eventualelor amenzi.
Instanța a reținut culpa procesuală a pârâtului care, deși a înstrăinat, la rândul său, autovehiculul în cauză, a perpetuat starea de incertitudine, că numai el este parte în contractul încheiat cu vânzătorul și că nu a înțeles să cheme în garanție terțul cumpărător, astfel încât acesta a fost obligat să achite sumele plătite de reclamant, cu titlu de amenzi, având deschisă acțiunea în regres împotriva terțului dobânditor.
Astfel, instanța a constatat că au fost achitate următoarele sume: 621,65 lei conform chitanței nr. 685/07.05.2014, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 20.05.2014 privind suma de 545 lei, chitanța nr. 283/06.05.2014 privind suma de 437,46 lei, chitanța nr.278/30.04.2014 pentru suma de 551 lei, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 25.06.2014 privind suma de 716 lei.
În același timp, a apreciat că simpla emitere a unei facturi sau a unei somații de plată, fără a atașa dovada achitării acesteia, nu poate fi considerată ca sumă plătită și datorată de către pârât.
De asemenea, a reținut că și în procedura medierii, inițiată de reclamant prin intermediul Biroului de mediator BIM, suma solicitată pârâtului a fost de 2250 lei reprezentând amenzi achitate și 500 lei, onorariu executor judecătoresc.
Cât privește obligarea pârâtului la plata unor daune morale, instanța a apreciat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că această solicitare este neîntemeiată, cât timp se poate reține o culpă și din partea reclamantului, care, deși a fost înștiințat din data de 27.03.2012 despre amenzile auto emise de CNADNR, cu privire la acel autovehicul, nu a luat nicio măsură legală.
Față de soluțiile date capetelor de cerere formulate de reclamant, în baza art. 453 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 481,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamantul, care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 5123 lei reprezentând c/v amenzilor achitate în baza mai multor procese-verbale de contravenție, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că instanța a reținut că nu i se cuvine integral suma solicitată, întrucât nu a făcut dovada plății, însă, depune în apel, înscrisuri prin care face această dovadă.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că totalul sumelor achitate și dovedite este de 5123 lei, din care: 621,65 lei achitată cu factura nr. 5395/7.05.2014 emisă de CNADR; suma de 545 lei achitată în contul SCPEJ RC și TA cu foaia de vărsământ seria AQO/16088 din 20.05.2014; 988,46 lei conform facturii fiscale nr. 2730/30.04.2014 și foii de vărsământ 283 din 6.05.2014 achitate la BEJ CV și MAD; 752 lei achitată către BEJ RG în baza facturii fiscale nr. 0699/16.05.2014; suma de 716 lei achitată la BEJ TBO conform foii de vărsământ seria AQO/16088 și suma de 1500 lei achitată cu chitanța nr. 165627 din 16.03.2015 în baza somației emisă de orașul C.
În dovedire, apelantul a depus, înscrisuri în copie xerox.
La data de 12.05.2015, intimatul ND a depus în copie, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu OE, pentru a face dovada că nu mai este posesorul autoturismului.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite apelul declarat, va schimba în parte sentința apelată, pentru considerentele care vor succede:
Reclamantul a solicitat prin apelul declarat, obligarea pârâtului la plata sumei de 5123 lei, în loc de 2871,11 lei când a stabilit instanța de fond.
Instanța de fond a reținut în mod corect, în raport de probele administrate la fond că suma respectivă este datorată, constatând că au fost achitate următoarele sume: 621,65 lei conform chitanței nr. 685/07.05.2014, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 20.05.2014 privind suma de 545 lei, chitanța nr. 283/06.05.2014 privind suma de 437,46 lei, chitanța nr.278/30.04.2014 pentru suma de 551 lei, foaie de vărsământ seria A00/16088 din 25.06.2014 privind suma de 716 lei.
Totodată, în mod corect, a reținut că simpla emitere a unei facturi sau a unei somații de plată, fără a atașa dovada achitării acesteia, nu poate fi considerată ca sumă plătită și datorată de către pârât.
În apel, reclamantul a depus înscrisuri, pentru a face dovada diferenței de sumă solicitată, însă, înscrisul cu valoare probatorie care poate fi reținut este chitanța nr. 185627/16.03.2015 emisă pentru suma de 1500 lei achitată către Primăria orașului C.
Pentru suma de 752 lei , apelantul a depus factura fiscală nr. 0699/16.05.2014 emisă de BEJ RGI, fără a prezenta și chitanță care să ateste că respectiva suma a fost achitată.
Contractul de vânzare-cumpărare depus de pârât, care atestă că a înstrăinat autoturismul cumpărat de la reclamant, nu poate justifica respingerea apelului, câtă vreme s-a dovedit culpa procesuală a acestuia, constând în omisiunea prezentării pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantului și înmatricularea pe numele său, iar acesta nu l-a chemat în garanție pe actualul posesor al mașinii.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., apelul a fost admis, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că pârâtul a fost obligat la plata sumei de 4371,11 lei către reclamant cu titlu de daune materiale.
În baza art. 453 C. proc. civ. intimatul pârât a fost obligat la plata sumei de 55 lei cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând taxă judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise.
| ← Cerere pentru recunoaşterea tranzacţiei formulate pe cale... | CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
