Obligaţie de a face. solicitare de obligare a pârâtului la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 85 din data de 12.02.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:........
Dosar nr. 1645/63/2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 85/2018
Ședința publică de la data de 12 Februarie 2018
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - .................
Grefier - .............
Pe rol, se află pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de ............ și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul ............., în contradictoriu cu pârâtul ..............., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de .............., când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunțarea, în mod succesiv, pentru data de .......... și, respectiv, pentru data de azi, ............., când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj- Secția I Civilă, la data de ............, sub nr. ..........., reclamantul ............ a formulat cerere de chemare în judecată a ..............., solicitând obligarea .............. să pună în executare Hotărârea nr. .............., pronunțată de către ............... și să-i fie restituită suma de 495.513 lei și suma de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului și a suprafeței de 66 mp teren, situat în ....... .............
Reclamantul a arătat că acest imobil, proprietatea bunicului său a intrat în posesia statului prin mijloace abuzive și, întrucât în urma cererilor adresate în instanță nu i-a fost restituit în natură a înțeles să solicite despăgubiri prin punerea în executare a ..............., pronunțată de către ............., având în vedere și considerentele deciziei nr. ................, pronunțată de Î.C.C.J.
Mai arată că, la data de ........... a cerut ............ să pună în executare această hotărâre și la data de ........... i s-a adus la cunoștință, printr-o adresă, faptul că i s-a respins cererea.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 165/2013, Codul civil, Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Încheierea din data de .................., Tribunalul Dolj - Secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale specializate, invocată din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul ..........., în favoarea Secției contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribuunalul Dolj - Secția I Civilă, a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de .........., sub nr. ..........., reclamantul ................. a chemat în judecată .........., solicitând obligarea ............... să pună în executare Hotărârea nr. ............, pronunțată de către ............., să-i fie restituită suma de 495.513 lei și suma de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului și a suprafeței de 66 m.p. teren, situat în ..............
Astfel, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată și starea de fapt astfel cum au fost arătate de reclamant, tribunalul consideră că acțiunea dedusă judecății poate fi calificată, în temeiul art. 22 alin. 4 N.C.P.C., ca fiind o cerere formulată în materia contenciosului administrativ.
Așadar, reclamantul a solicitat obligarea .............., în calitate de reprezentant legal al ..........., la punerea în executare a hotărârii nr. ............, adoptată de ............... și la plata sumei de 495.513 lei și a sumei de 241.758 lei, reprezentând valoarea imobilului și a suprafeței de 66 m.p. teren, situat în ..........., fostă proprietate a bunicului său, ............
Prin hotărârea menționată mai sus, .......... a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul respectiv, dispunând și evaluarea de către comisia tehnică de specialitate a imobilului, dar și actualizarea valorii despăgubirilor la data plății, urmând ca plata acestora să se facă de ............
Prin anexa la Hotărârea nr. .........., au fost aprobate valorile imobilelor, astfel cum au fost indicate de către reclamant în acțiune.
Prezentul demers judiciar al reclamantului se întemeiază astfel pe refuzul unei autorități publice de a pune în executare și de a efectua plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ................
În aceste condiții, instanța a apreciat că, în cauză, cererea de chemare în judecată are, ca și corespondent în drept, dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", dar și dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din același act normativ, conform cărora "… se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim"
La Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. ...........
Prin încheierea din data de .........., s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
A declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul .........., având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ........, adoptată de ............ -, în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.
A constatat conflictul negativ de competență între Secția Contencios Administrativ și Fiscal și Secția I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.
În baza art. 134 N. C.p.civ., a suspendat judecarea cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ Și Fiscal a reținut că ,art. 24 din Legea nr. 112/1995 statuează în mod clar că "Rezolvarea cererilor privind restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul prevederilor prezentei legi".
Prin urmare, este incontestabil că litigiul dedus judecății, având ca obiect plata despăgubirilor pentru un imobil (teren și construcție) trecut în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se afla în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989 -, nu poate fi soluționat decât în baza dispozițiilor din Legea nr. 112/1995 și nu în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că Legea nr. 112/1995 nu reglementează în mod expres situația în care se formulează "cerere de obligare la plata efectivă a sumei stabilite anterior, printr-o hotărâre adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul care nu se mai poate restitui în natură", de altfel, într-o astfel de ipoteză, persoana care solicită plata despăgubirilor, având deja un titlu executoriu, putea trece la executarea silită în cazul în care debitorul nu-și îndeplinea obligația de bună-voie, nefiind necesar a cerere instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să i se constituie un al doilea titlu executoriu -, însă trebuie urmată, prin analogie, regula consacrată de art. 18 din Legea anterior menționată - care consacră în mod expres posibilitatea de a supune controlului judecătoresc "Hotărârile comisiilor județene, ale comisiei municipiului București și ale comisiei sectorului agricol Ilfov ..., potrivit legii civile".
În altă ordine de idei, este de remarcat că și celelalte acte normative invocate de reclamant în susținerea acțiunii - Legea nr. 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989) și Legea nr. 165/2013 (privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România), stabilesc tot în competența instanței civile soluționarea litigiilor referitoare la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Astfel, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 stabilește că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării", în timp ce art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prevede că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității".
Așadar, este indubitabil că aparține instanței civile, și nu instanței specializate în soluționarea litigiilor în materia contenciosului administrativ, competența de soluționare a litigiului dedus judecății.
Cât despre instanța civilă competentă materială a soluționa acțiunea, în condițiile în care suma pretinsă de reclamant depășește valoarea de 200.000 lei, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Secției I Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 95 pct. 1, coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) N. C.p.civ.
Pentru considerentele expuse, a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.
Totodată, constatându-se conflictul negativ de competență între Secția Contencios Administrativ și Fiscal și Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj, instanța a dat eficiență prevederilor art. 134 din N. C.p.civ., în sensul că a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării conflictului de competență.
La Curtea de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. ...........
Prin sentința nr. .........., pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. ..........., a fost stabilită competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâtul .........., în favoarea Tribunalului Dolj - Secția I Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind competentă în soluționarea cauzei Secția I Civilă a Tribunalului Dolj.
Prin prezentul demers judiciar al reclamantului se contestă refuzul unei autorități publice de a pune în executare și de a efectua plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. ............
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", și nici art. 2 alin 2 potrivit căruia "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim..";.
Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004 definesc refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, respectiv "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile";.
În cauză este respinsă cererea reclamantului de punere în executare a hotărârii nr. .........., act prin care se stabileau despăgubiri pentru imobilul care a aparținut autorului ........... Respingerea acestei cereri nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat în sensul definit de Legea nr. 554/2004, potrivit celor arătate mai sus, nefiind o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane referitoare la un drept sau interes legitim, ci un refuz de executare, care nu se încadrează nici pe a doua ipoteză a definiției, respectiv nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile, având în vedere că, în speță, se pune problema executării unui act emis în temeiul unei proceduri speciale, prevăzută de Legea 112/1995, și nu a unui act administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a unei cereri sau a plângerii prealabile. Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 112/1995, "Rezolvarea cererilor privind restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul prevederilor prezentei legi".
Prin urmare, litigiul dedus judecății, având ca obiect plata despăgubirilor pentru un imobil trecut în proprietatea statului, se soluționează potrivit normelor de competență de drept comun, instanța competentă material să soluționeze astfel de cereri fiind instanța civilă.
În ceea ce privește instanța civilă competentă materială a soluționa acțiunea, având în vedere că suma pretinsă de reclamant depășește valoarea de 200.000 lei, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Secției I Civilă a Tribunalului Dolj, în temeiul dispozițiilor art. 95 pct. 1, coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. k) C.p.civ., instanță în a cărei rază teritorială își au domiciliul și sediul părțile.
În raport de aceste considerente și față de dispozițiile art. 135 alin. 4 C.p.civ., Curtea a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția I Civilă.
I. Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.C.P.C., excepțiile procesuale de fond, absolute și peremptorii, invocate prin întâmpinare, instanța reține următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Referitor la excepția autorității de lucru judecat
Pârâtul a invocat această excepție, prin raportare la cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. .........., în care au fost pronunțate sentința civilă nr. ........... a Tribunalului Olt - Secția I Civilă și decizia civilă nr. ............... a Curții de Apel Craiova.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial sub nr. .........., pe rolul Tribunalului Olt - Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul .........., moștenitor legal al mamei sale ..........., i-a chemat în judecată pe pârâții .............., solicitând, în teză principală, să fie obligați pârâții .............. să pună în aplicare și în executare hotărârea nr. .............., iar, în teză subsidiară, să fie obligată pârâta ............. să facă toate demersurile necesare pentru a-i fi acordate reclamantului măsuri compensatorii.
În cauza de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului ............., să pună în executare hotărârea nr. ............., în sensul de a-i restitui sumele de 495.513 lei ROL și suma de 241.758 lei ROL, reprezentând valoarea construcției și a suprafeței de 66 m.p. aferentă acesteia, imobile situate în .........., fostă proprietate a bunicului său, .............., urmând ca aceste sume de bani să fie reactualizate la data plății, ținându-se cont de rata leu/dolar USA și dobânzile bancare aferente.
Potrivit art. 431 alin. 1 N.C.P.C., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".
Aceste dispoziții legale privesc tripla identitate de părți, obiect și cauză dintre două cereri de chemare în judecată, condiție care trebuie întrunită pentru a se putea admite excepția autorității de lucru judecat, ca excepție procesuală de fond, absolută și peremptorie, reglementată de dispozițiile art. 432 N.C.P.C.
Între cererea de chemare în judecată din prezenta cauză și cea din litigiul evocat anterior nu există identitate de părți, deoarece pârâtul Statul Român nu a figurat ca și parte litigantă în dosarul nr. .............
De asemenea, nu există nici identitate totală de obiect, deoarece în litigiul anterior a fost formulat un petit privind obligarea ............... la a face toate demersurile necesare pentru acordarea de măsuri compensatorii, capăt de cerere care nu se regăsește în acțiunea din prezenta cauză.
Drept urmare, nefiind întrunită tripla identitate prevăzută de art. 431 alin. 1 N.C.P.C., în ceea ce privește aspectele menționate, tribunalul constată că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată și urmează să o respingă.
2. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune
Pârâtul invocă dispozițiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 112/1995, care prevăd că "Plata despăgubirilor se face de către Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate ale acestuia (...) în conturile bancare sau C.E.C., indicate de beneficiarii despăgubirilor, pe baza actului prin care se dispune acordarea despăgubirii și comunicat conform art. 19, după 12 luni de la încheierea lucrărilor de evaluare, dar nu mai târziu de 24 de luni".
Acest termen este unul prohibitiv (dilatoriu), reglementat în favoarea ..........., care trebuia să efectueze plata în cel mult 24 de luni de la data încheierii lucrărilor de evaluare.
Așadar, nu discutăm de un termen imperativ, de decădere, cum în mod greșit susține pârâtul prin întâmpinare, astfel că, după împlinirea celor 24 de luni, se naște dreptul persoanei beneficiare a despăgubirii de a solicita plata acesteia.
Referitor la termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, invocat de către pârât, în opinia căruia acesta curge de la expirarea termenului de 24 de luni prevăzut de art. 13 alin. 4 din Legea nr. 112/1995, tribunalul apreciază că acest termen de prescripție nu este incident în cauză, întrucât în dosarul de față reclamantul nu solicită să i se recunoască dreptul de despăgubire, pentru a putea discuta de dreptul material la acțiune.
Dreptul la despăgubire a fost consfințit definitiv prin hotărârea nr. .............. a ............., din cadrul ..............., ceea ce solicită reclamantul din cauză fiind doar obligarea pârâtului la punerea în executare a acestei hotărâri.
Pârâtul nu a invocat in limine litis, prin întâmpinare, conform art. 201 alin. 1 N.C.P.C., excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, motiv de ordine publică care era mai potrivit pentru a fi invocat în cauză, intervenind astfel decăderea din dreptul de a mai ridica această excepție relativă, sancțiune prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 2 N.C.P.C.
De aceea, tribunalul consideră că sunt absolut eronate argumentele pârâtului, aceleași cu cele inserate în răspunsul nr. .......... (fila 27 dosar), emis de ............ la cererea reclamantului de a pune în executare hotărârea prin care i s-a stabilit dreptul la despăgubiri.
Cum se va arăta mai jos în cuprinsul prezentelor considerente referitor la cererea de chemare în judecată, solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la punerea în executare a titlului de creanță, nu este supusă niciunui termen de prescripție, deci, nu este prescriptibilă, întrucât nu există o dispoziție legală în acest sens, în cauză nefiind aplicabil dreptul comun în ceea ce privește dreptul de a cere executarea hotărârii nr. ............
Drept urmare, instanța va respinge și această excepție procesuală, ca neîntemeiată.
II. Analizând cererea de chemare în judecată, în raport cu motivele invocate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele considerente de fapt și de drept:
Cu toate că prezentul demers judiciar trebuia, în mod firesc, să urmeze procedura în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, având în vedere refuzul autorității publice competente de a soluționa cererea ce i-a fost adresată, exprimat în mod explicit prin răspunsul nr. ................ (fila 27 dosar), în urma pronunțării regulatorului de competență, chiar dacă acesta ar putea fi considerat greșit, completul de judecată din cadrul Secției I Civile a Tribunalului Dolj este obligat să soluționeze cererea reclamantului, ținând însă cont de temeiul de drept specific materiei civile, deși cererea impunea o altă specializare, cea dată de Legea nr. 554/2004.
Astfel, reclamantul ......... a solicitat obligarea pârâtului .......... la punerea în executare a hotărârii nr. ................
Executarea se face prin plata despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. 4, 5, 6, 7 din Legea nr. 112/1995.
În prezent, există o procedură specială administrativă de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, procedură aprobată prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 al ministrului Finanțelor Publice, intrat în vigoare la data de 05.01.2005.
Potrivit capitolului I pct. 1 din această procedură, sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, text de lege devenit ulterior art. 117, în speță fiind vorba de situația prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. f).
Conform pct. 3 alin. 2 din Capitolul I al procedurii menționate, cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
În dosarul de față, este vorba de o decizie (denumită "hotărâre") a unui organ administrativ ............., fiind evident că punerea în executare se face potrivit acestei proceduri speciale administrative, aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004, și nu prin intermediul procedurii execuționale silite de drept comun, reglementată de Codul de procedură civilă.
Referitor la termenul legal de prescripție de 5 ani a dreptului de a cere restituirea, prevăzut de pct. 3 alin. 1 din procedura specială menționată, instanța apreciază că, în ceea ce privește dreptul de creanță al reclamantului, acest termen nu este aplicabil.
Dreptul autoarei reclamantului de a cere plata despăgubirilor s-a născut în anul 2000, mai precis la data de ............, când au expirat cele 24 de luni de la data încheierii lucrărilor de evaluare, întrucât aceste lucrări s-au finalizat la data de .........., când evaluarea efectuată la ........... de către comisia tehnică de specialitate a fost aprobată de .............., astfel cum rezultă din anexa la hotărârea nr. ..............., aflată la fila 22 dosar.
În acel moment era în vigoare O.G. nr. 11/23.01.1996, privind executarea creanțelor bugetare, act normativ care nu prevedea termenul de 5 ani de prescripție a dreptului de a cere restituirea, acest termen fiind introdus pentru prima dată prin O.G. nr. 61/2002, intrată în vigoare la data de 01.01.2003.
Așadar, la data când s-a născut dreptul autoarei reclamantului de a solicita plata despăgubirilor în baza hotărârii nr. ............. legea nu prevedea un termen de prescripție a dreptului de a cere restituirea, așa încât, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, în cauză nu este aplicabil termenul de 5 ani prevăzut de pct. 3 alin. 1 din Capitolul I al procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.
Motivul pentru care acest termen de prescripție a fost menționat în Procedura din 22.12.2004 este acela că în anul 2004 era deja reglementat de lege (art. 131 din O.G. nr. 92/2003), fiind introdus pentru prima dată prin O.G. nr. 61/29.08.2002 (art. 142).
Atât timp cât reclamantului nu îi este aplicabil termenul legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, acesta poate obține, oricând, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. ..........., fiind astfel nejustificat refuzul .............., în calitate de serviciu public descentralizat al .............., de a plăti reclamantului, în calitate de moștenitor legal al persoanei îndreptățite ..............., sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire în anul 1996.
Nu în ultimul rând, instanța apreciază că la pronunțarea hotărârii este obligată să țină cont și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel cum a statuat în repetate rânduri această instanță europeană (a se vedea, de pildă, cauza Pășcoi și alții împotriva României), o decizie precum hotărârea nr. ................, definitivă și nerevocată, constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar neexecutarea acesteia sau executarea cu întârziere constituie o încălcare flagrantă a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat de fiecare dată necesitatea ca autoritățile statului să depună toate eforturile pentru a executa în totalitate și în timp util deciziile interne, indiferent că sunt pronunțate de instanțele judecătorești sau de organe administrative ale statului.
Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie însăși esența unei societăți democratice, iar obligația statelor de a se conforma cu bună-credință obligațiilor asumate constituie un principiu fundamental al răspunderii internaționale a acestora, încălcarea acestei obligații constituind un act ilicit și deschizând posibilitatea corelativă de reacție prin mijloace și măsuri admise în dreptul internațional împotriva încălcării acestei obligații.
Un instrument juridic de largă rezonanță, atît prin procedura pe care a instituit-o, cât și prin spectrul larg al drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului cărora li se consacră, îl constituie Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care a fost ratificată de țara noastră prin Legea nr. 30/1994.
Prin aderarea la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, România și-a asumat obligația de a garanta respectarea și apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, proclamate de Convenție, tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția sa.
Responsabilitatea primară de a asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Convenția Europeană, potrivit principiului subsidiarității, îi revine Statului. Acest principiu prezumă faptul că, înainte de a apela la instituțiile Convenției, orice reclamant trebuie să fi adresat plângerea sa tuturor acelor instituții naționale care ar putea oferi un remediu eficient și adecvat în împrejurările cauzei, deoarece Statul respondent "trebuie să aibă mai întâi șansa de a redresa situația la care se face referire prin propriile mijloace și în cadrul sistemului juridic național";.
Totodată, acest principiu reflectă nu numai existența remediilor de redresare, dar și obligația primordială a tuturor autorităților, în special, a instanțelor de judecată, de a preveni încălcările prin aplicarea directă a Convenției Europene în deciziile lor.
În cauza de față, ..........., prin reprezentantul său legal, ............., refuză în mod absolut nejustificat și abuziv să-i plătească reclamantului despăgubirile cuvenite, încălcându-i, cu exces de putere și în mod grosolan, dreptul la respectarea bunurilor sale, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, motiv pentru care România poate fi condamnată oricând de Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o eventuală cerere pe care persoana îndreptățită i-ar adresa-o, dacă instanțele naționale nu ar pune capăt abuzului săvârșit, obligând pârâtul să execute decizia/hotărârea organului administrativ, emisă în anul 1996, așadar, cu peste 20 de ani în urmă.
Se mai impune precizarea că reclamantul nu a putut niciodată să recurgă la procedura executării silite de drept comun, pentru simplul fapt că hotărârea de plată a despăgubirilor nr. ........... nu reprezintă titlu executoriu, nici în accepțiunea vechiului Cod de procedură civilă de la 1864 și nici în accepțiunea actualei legi procesuale civile (noul Cod de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15.02.2013), deoarece nu poate fi identificată vreo dispoziție legală care să îi confere caracterul de titlu executoriu, iar, pe de altă parte, începând cu data de 22.12.2004, s-a instituit o procedură specială administrativă de restituire a sumelor de la buget, care exclude procedura execuțională silită de drept comun.
Oricum, statul era obligat să pună în executare, din oficiu, această decizie administrativă, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 13 alin. 4, art. 19 și art. 20 din Legea nr. 112/1995.
Acestea sunt considerentele legale pentru care instanța apreciază că acțiunea este întemeiată, urmând ca, în baza art. 1527 din Noul Cod Civil, art. 397 alin. 1, art. 424 alin. 1 și art. 425 N.C.P.C., să o admită și să oblige pârâtul ............, iar acesta din urmă prin ..........., să pună în executare hotărârea nr. ................, prin emiterea unei decizii de restituire, în sensul de a plăti/restitui reclamantului ..........., în calitate de moștenitor legal (descendent de gradul I) al petentei defuncte ..........., următoarele sume de bani:
- suma de 495.513 ROL, reprezentând valoarea apartamentului/locuinței nr. 1 din clădirea situată în ..............., sumă ce va fi actualizată la data plății efective, începând cu data de 01.01.1990, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995;
- suma de 241.758 ROL, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 66 m.p., aferent apartamentului/locuinței nr. 1 din clădirea situată în ............., sumă ce va fi actualizată la data plății efective, începând cu data de 28.02.1992, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995.
Se observă că sumele de bani sunt stabilite în anul 1996, deci, înainte de a apărea procesul de denominare a monedei naționale, care a intervenit la data de 01.07.2005, astfel că acestea nu pot fi exprimate decât în lei vechi (ROL), sume a căror actualizare se va face la data plății, potrivit art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995, respectiv, luând ca bază salariul mediu pe economie din ultima lună a trimestrului expirat, deci, nu se va ține cont de rata de schimb leu/dolar SUA sau de dobânzile bancare, cum în mod nelegal a solicitat reclamantul.
De asemenea, se observă că sumele în cauză reprezintă valorile imobilelor stabilite la data de 01.01.1990 și, respectiv, la data de 28.02.1992, astfel cum rezultă din anexa la hotărârea nr. .............., aflată la fila 22 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâtul ..............
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul .............., împotriva pârâtului .................
Obligă pârâtul ............, iar acesta din urmă prin .................., să pună în executare hotărârea nr. ................ a.............., prin emiterea unei decizii de restituire, în sensul de a plăti/restitui reclamantului ..............., în calitate de moștenitor legal (descendent de gradul I) al petentei defuncte ............., următoarele sume de bani:
- suma de 495.513 ROL, reprezentând valoarea apartamentului/locuinței nr. 1 din clădirea situată în ............. sumă ce va fi actualizată la data plății efective, începând cu data de 01.01.1990, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995;
- suma de 241.758 ROL, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 66 m.p., aferent apartamentului/locuinței nr. 1 din clădirea situată în .................., sumă ce va fi actualizată la data plății efective, începând cu data de 28.02.1992, conform art. 13 alin. 5 din Legea nr. 112/1995.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.
Pronunțată în ședința publică de la data de .................., la sediul Tribunalului Dolj...........
| ← Lege contraventionala mai favorabila. Jurisprudență Amenzi;... | Acţiune în simulaţie. Jurisprudență Simulaţie → |
|---|
