Obligaţie de timbrare stabilită de instanţă. Neurmarea procedurii reglementate de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Consecinţe
| Comentarii |
|
Partea care nu a contestat pe cale de reexaminare obligaţia de timbrare stabilită de instanţă este în drept să atace pe calea apelului hotărârea de anulare ca insuficient timbrată a cererii de chemare în judecată.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2048 din 17 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 29691/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.720/30/2011 a fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii și, pe cale de consecință, a fost anulată ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanții K.H.N. ș.a. împotriva pârâților Primăria Municipiului Timișoara, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timișoara, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la data de 1.02.2011 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 720/30/2011, reclamanții au chemat în judecată pârâții solicitând instanței obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiilor situate în imobilul din Timișoara, […], pe perioada ultimilor 3 ani și până la restituirea efectivă de către pârâți a acestor spații, cu obligarea pârâților la plata unei sume de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere a efectuării plății, iar în cazul respingerii acestor capete de cerere să fie obligați pârâții să le plătească suma de 135.543,60 lei cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a cotelor-părți din imobilul menționat pe ultimii 3 ani și până la restituirea către reclamanți a cotelor-părți de proprietate din imobil (sumă calculată prin raportare la criteriile prevăzute de H.G. nr. 1886/2006 pentru stabilirea chiriilor aferente acestui gen de imobile, coroborate cu Legea nr. 351/2001), cu obligarea pârâților la plata unei sume de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere a efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
în motivare reclamanții au arătat ca sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a două spații cu altă destinație din imobilul situat în Timișoara […] nr. 5, urmând în acest scop procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și că pârâții refuză nejustificat și tergiversează cu rea credință restituirea în natură a acestor spații; au făcut trimitere la demersurile efectuate de reclamanți de-a lungul timpului în vederea restituirii imobilului.
în drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ., art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, Constituția României, Legea nr. 10/2001 și art. 998-999 Codul civil din 1864.
La primul termen de judecată, verificându-și din oficiu competența, tribunalul, în temeiul art. 137 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 158 și 159 pct. 2 C.proc.civ., cu aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 1 pct. 1 C.proc.civ., a invocat excepția necompetenței sale materiale și prin decizia civilă nr. 3512/17.06.2011 a declinat competența de soluționarea a cauzei către Judecătoria Timișoara.
La termenul de judecată din data de 30.11.2011, instanța a pus în discuție excepția insuficientei timbrări a acțiunii și a rămas în pronunțare pe excepția invocată, câtă vreme în aplicarea art. 137 C.proc.civ., excepția, fiind una de procedură, care face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, trebuie soluționată cu prioritate față de orice alte cereri sau excepții invocate în cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că în baza dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, prin rezoluția întocmită la primirea cererii de chemare în judecată, s-a dispus citarea reclamanților și li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 4329 lei și timbru judiciar de 5,3 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Reclamanții au depus la dosar o taxă judiciară de timbru de doar 86 lei și 5 lei timbru judiciar, pe care au calculat-o la valoarea pretențiilor precizate de 1.000 lei, fără luarea în considerare a pețitului trei din acțiune referitor la obligarea pârâților la plata sumei de 135.543,60 lei.
Potrivit art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată acțiunea, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară, această prevedere fiind reluată și în art. 35 alin. (3) din Ordinul nr. 760/ C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței de achitare a taxei judiciare stabilite prin rezoluție deși au fost citați cu această mențiune pentru termenul de judecată din 30.11.2012, văzând dispozițiile de mai sus raportate la art. 137 C.proc.civ., instanța a admis excepția insuficientei timbrări a cererii și, pe cale de consecință, a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, în esență, incidența dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 și ale Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr. 415/A/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.720/30/2011 apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că este adevărat că reclamanții au invocat și că ar fi fost scutiți, în temeiul Legii nr. 10/2001 de plata taxei de timbru aferentă pretinsului petit nr. 3, prevalându-se de dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea taxelor de timbru nr. 7/1996, republicată.
în atare situație, tribunalul a constatat că Legea nr.146/1997, în art. 18, prevede o cale de atac specială (cerere de reexaminare) contra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, cerere ce are a fi soluționată de un alt complet de judecată (decât cel care a stabilit această obligație procesuală), printr-o încheiere irevocabilă. Altfel spus, petiționarii-apelanți aveau a uza de această cale de atac specială și a invoca apărările pe care le apreciau necesare (inclusiv că se subsumează categoriei celor scutiți de a achita taxele de timbru în temeiul unei dispoziții prevăzută chiar în Legea nr. 146/1997) în termenul special prevăzut de legiuitor (3 zile de la comunicarea taxei datorate).
Cu toate că petiționarii-apelanți au beneficiat de asistență juridică, nu au înțeles să uzeze de calea de atac a reexaminării, astfel că nu le mai era îngăduit să formuleze critici sub acest aspect prin intermediul căii de atac a apelului.
Aceasta, pentru că legiuitorul nu a înțeles să acorde părților ce se consideră nedreptățite de modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru posibilitatea de a alege între a formula cerere de reexaminare contra încheierii/dispoziției instanței prin care li s-a stabilit această obligație procesuală și calea de atac îndreptată contra hotărârii ce are a fi pronunțată în dosar. A admite teza contrară înseamnă a eluda dispozițiile imperative ale art. 18 apartenent Legii nr. 146/1997 (și care, astfel, ar fi lipsite de orice eficiență juridică). în alți termeni, numai în cadrul cererii de reexaminare se poate discuta modul de stabilire a taxei de timbru, această cale prevăzută de legea specială prezentând garanțiile cerute de art. 6 paragraful I al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind o cale efectivă de atac în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
în motivare, au criticat decizia invocând în esență că, dat fiind obiectul cererii, aceasta este scutită de la plata taxelor de timbru.
Au invocat că reținerea ca fiind obligatorie procedura cererii de reexaminare încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme această cerere nu e soluționată de o instanță de control judiciar.
Au invocat că, din moment ce au achitat taxa de timbru aferentă unui capăt de cerere, în mod greșit a fost anulată cererea în totalitate.
în drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.proc.civ., art. 312 alin. (3) - (5) C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța a reținut că, pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să fie despăgubiți pentru prejudiciul cauzat ca urmare a abuzivei preluări și a refuzului de restituire a unor imobile ce fac obiect al Legii nr. 10/2001, împrejurare ce rezultă inclusiv din hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat asupra cererii de restituire în natură a acestor imobile (sentința civilă nr. 518/PI/26.02.2010 a Tribunalului Timiș, decizia civilă nr. 111/26.01.2011 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 59/11.01.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, toate pronunțate în dosarul nr. 1745/30/2009).
Potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de către persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente.
Or, cum imobilele în litigiu fac obiect al Legii nr. 10/2001, fiind preluate de stat în perioada avută în vedere de art. 15 lit. r) mai sus menționat, cererea în despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor având un caracter accesoriu față de cererea de restituire, reclamanții sunt scutiți de la plata taxelor judiciare de timbru în prezenta cauză.
Neurmarea de către reclamanți a procedurii reexaminării reglementată de dispozițiile art. 18 alin. (2), (3) din Legea nr. 146/1997 nu se constituie în temei de respingere a căilor de atac promovate împotriva sentinței prin care cererea a fost anulată ca insuficient timbrată; câtă vreme legea [art. 282 alin. (1) C.proc.civ., art. 304 C.proc.civ.] nu interzice formularea de critici împotriva hotărârii astfel pronunțate, reținerea ca inadmisibile a unor asemenea critici formulate de partea care nu a solicitat reexaminarea taxei judiciare stabilite ar echivala cu limitarea accesului la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege în situații nereglementate de legea procesual civilă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia recurată și, în consecință, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 29621/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 720/30/2011, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
| ← Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001. Imobil ce face... | Schimbare domiciliu în cursul procesului. Obligaţia părţii → |
|---|
