ORDIN DE PROTECTIE. Jurisprudență Măsuri de siguranţă şi educative
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 829 din data de 29.01.2016
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost reprezentat de procuror Mazîlu Sebastian Ștefan.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecție formulată de către reclamanta B I în contradictoriu cu pârâtul B N.
La apelul nominal, efectuat în ședința din camera de consiliu, răspunde reclamanta B I, personal, identificat cu C.I. …… și asistată de reprezentant convențional avocat V M, care depune împuternicire avocațială în ședință publică și pârâtul B N, prin apărător din oficiu avocat G C, care depune delegația de reprezentare juridică în ședință publică.
Se prezintă și numitele B N, R L și P M - M, pe care instanța le identifică potrivit dispozițiilor legale, datele de identitate ale acestora fiind consemnate în caietul de note al grefierului de ședință.
Se prezintă și fii părților, respectiv fiul major B N R și fiul minor B C S, instanța dispunând îndepărtarea din sală a acestuia.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, constatând că prezenta cauză se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, procedează potrivit art. 131, din oficiu, la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare în baza art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta, având cuvântul, propune instanței administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale cu audierea martorilor B N, R L și P M - M și a fiului major B N R.
Pârâtul, prin apărător din oficiu, arată nu înțelege să se folosească de probe.
Instanța, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 254, art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, constatând că sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea cauzei, încuviințează pentru reclamanta B I proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu audierea martorilor B N, R L și P M - M.
Văzând dispozițiile art. 315 și 316 Cod procedură civilă, instanța respinge proba testimonială cu audierea martorului B N R, întrucât este descendent al părților.
Văzând faptul că pârâtul B N nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a propune probe la prezentul termen, în temeiul art. 208 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este decăzut din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În apărare, reclamanta depune un set de înscrisuri reprezentând certificate medico-legale privind starea de sănătate a fiului minor B C S și angajamentul scris pe care pârâtului și l-a dat în fața organelor de poliție prin car se obliga să își agreseze familia, precum și copie după plângerea penală formulată de către reclamantă împotriva pârâtului pentru a dovedi comportamentul violent al acestuia și starea de pericol pe care o provoacă familiei.
Instanța dispune prezentarea în sală a martorei B N și procedează la audierea acesteia, declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 și art. 323 Cod procedură civilă.
Ulterior, instanța dispune prezentarea în sală a martorei R L și procedează la audierea acesteia, declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 și art. 323 Cod procedură civilă.
După administrarea probei testimoniale cu martora R L, instanța procedează la audierea martorei P M M, declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 și art. 323 Cod procedură civilă.
Declarând încetată cercetarea judecătorească, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată și să dispună emiterea ordinului de protecție pentru perioada maximă, 6 luni și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200m față de reclamantă, fii acestora și alți membri ai familiei.
Reclamanta solicită instanței să aibă în vedere situația de fapt așa cum reiese din administrarea probelor, respectiv faptul că pârâtul reprezintă un pericol real pentru familie, este agresiv și pe fondul consumului abuziv de alcool manifestă violențe fizice și verbale față de ea și față de copii, creând o stare de teroare în locuință.
Din cauza comportamentului tatălui copiii sunt nevoiți ca până întoarcerea ei de la muncă să se adăpostească în apartamentul unei vecine.
Reclamanta arată că pârâtul a amenințat-o în nenumărate rânduri cu moartea și îi este frică ca acesta să nu își ducă la îndeplinire amenințările și că nu demult acesta a schimbat yala de la ușa locuinței pentru a nu le permite ei și copiilor accesul.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta arată că nu are astfel de pretenții.
Pârâtul, prin apărător din oficiu, solicită instanței să aibă în vedere interesul superior al copilului și lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea cererii întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003, având în vedere că este pusă în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reține cauza spre deliberare și pronunțare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul de mai sus în data de 28.01.2016, reclamanta B I a chemat în judecată pe pârâtul B N solicitând evacuarea temporară a acestuia din locuința comună și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 200 de metri față de sine și copiii B R și B S.
2. Susținerile părților
2.1. În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că pe fondul consumului excesiv de alcool acesta este foarte agresiv fizic și verbal față de ea și copii. A mai arătat reclamanta că a depus și plângere penală împotriva pârâtului, având ca obiect amenințări, loviri și alte violențe, scoțând, totodată, și certificat medico-legal în urma agresiunilor provocate de pârât de față cu copiii.
În drept au fost invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. a) și d) și art. 24 din Legea nr. 217/2003.
2.2. Legal citat și primind personal citația, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru judecata cererii pentru a-și preciza poziția procesuală.
Pârâtul a fost reprezentat de avocat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
3. Dispoziții legale relevante
3.1. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
Art. 3 alin. 1: "În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate";.
Art. 4: "Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte afecțiuni cu efect similar";.
Art. 23 alin. 1: "Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate";.
3.2. CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ (Legea nr. 134/2010)
Art. 358: "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului";.
4. Motivarea soluției pronunțate
Instanța constată că prezenta acțiune este admisibilă în raport de relațiile dintre părți, pârâtul fiind soțul reclamantei.
În baza probatoriului administrat, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 55-58) a reieșit faptul că pârâtul provoacă frecvent scandaluri pe fondul consumului excesiv de alcool, folosind un limbaj jignitor, amenințări și cuvinte umilitoare atât la adresa soției sale cât și a persoanelor care încearcă să aplaneze conflictele (vecini, organe de poliție). Din probele administrate, reiese faptul că în mod constant pârâtul amenință că o va omorî pe soția sa, că o va distruge. Declarațiile martorilor sunt confirmate și de sesizările primite de secția de poliție în circumscripția căreia se află domiciliul părților (f. 34-36, 48). De altfel, însuși pârâtul, prin declarația dată în fața organelor de poliție în data de 14.01.2016, a recunoscut faptul că și-a amenințat soția și și-a luat angajamentul să nu o mai facă (f. 37). Acest comportament constituie violență verbală în accepțiunea art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003.
Afirmațiile reclamantei privind agresivitatea fizică a pârâtului se confirmă potrivit certificatului medico-legal nr. 1967/14.12.2015 prin care se constata că reclamanta prezenta leziuni traumatice pe brațul stâng ce ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur (f. 49). Acesta se coroborează atât cu declarația vecinei soților care a învederat faptul că a asistat la îmbrâncirea reclamantei și că aceasta din urmă prezenta vânătăi pe braț și pe picior (f. 55-56), cât și cu declarația colegei de muncă a reclamantei care a afirmat că aceasta din urmă a venit la serviciu cu vânătăi la mâini și la ochi (f. 59-60). Acest comportament al pârâtului constă în vătămarea corporală a sănătății soției sale prin lovire și îmbrâncire, astfel că se încadrează în noțiunea de violență fizică, astfel cum este definită la art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003.
Potrivit declarațiilor martorilor, reclamantul distruge totul prin casă, sparge vesela, gresia din casă, distruge ușile, manifestând acte de violență demonstrativă asupra obiectelor din locuință, atitudine ce constituie violență psihologică în accepțiunea art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003. Instanța apreciază că în cauză acest tip de violență este cea mai pronunțată, atât soția cât și copiii pârâtului fiind nevoiți să trăiască într-o stare de tensiune și temere constantă. Pârâtul a mers până într-acolo încât să vopsească pereții din casă în culori închise afirmând că îi pregătește cavoul soției și vrea s-o "obișnuiască cu culoarea"; (f. 53, 56) și a spune că a încercat să-i taie gâtul soției cu un flex, dar aceasta a avut noroc că flexul avea cablul prea scurt (f. 56).
Instanța are în vedere și prezentarea reclamantei în sala de judecată. Într-o sală de judecată goală, reclamanta s-a așezat în ultima bancă, stăpânindu-și cu greu lacrimile pe întreg parcursul derulării procesului (mai puțin în momentele cu încărcătură emoțională mare). Se poate observa că atât reclamanta cât și copiii sunt foarte marcați de ceea ce li se întâmplă.
În plus, în ceea ce-l privește pe minorul B C S, efectele comportamentului pârâtului sunt dramatice, copilul considerând că trebuie să se protejeze pe sine și pe mama sa de tată, atitudine care nu este normală pentru un copil, ale cărui preocupări ar trebui să fie de altă natură, primejduindu-se dezvoltarea sa armonioasă.
Prin urmare, în raport de prevederile Legii nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copiilor, instanța apreciază că în interesul superior al minorului este și măsura ca cel puțin o perioadă să fie îndepărtat tatăl care reprezintă o amenințare imediată și efectivă la securitatea sa emoțională și psihică.
Instanța va face și aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, faptul că pârâtul, legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, nu a făcut-o, urmând a fi considerat drept mărturisire deplină a celor menționate în cererea de chemare în judecată.
Toate aceste elemente fundamentează convingerea instanței că reclamanta și copiii se află într-o stare de tensiune, care pune în pericol integritatea fizică și psihică a acestora.
Pe cale de consecință, având în vedere caracterul violențelor exercitate, instanța consideră în primul rând că se impune evacuarea pârâtului din locuința familiei, chiar dacă apartamentul este bun comun al celor doi soți și obligarea lui la păstrarea unei distanțe minime de 200 metri față de reclamantă și copiii acesteia, B N R și B C S, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. a) și d) din Legea nr. 217/2003.
Întrucât din declarațiile colegei de serviciu a reclamantei rezultă faptul că pârâtul a exercitat acte de violență verbală inclusiv la locul de muncă al soției provocând scandaluri și acolo (f. 59-60), în temeiul art. 23 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 217/2003, instanța apreciază că se impune ca pârâtul să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 200 metri și față de locul de muncă al reclamantei și față de unitățile de învățământ ale copiilor.
Distanța de 200 de metri pe care trebuie să o păstreze pârâtul va respecta dreptul persoanelor protejate de a se simți în siguranță, dar va respecta în același timp și dreptul pârâtului de a circula relativ neîngrădit.
Instanța va dispune ca măsurile de protecție să fie luate pentru o perioadă de șase luni, în baza art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, apreciind că un interval mai scurt ar fi insuficient pentru ca pârâtul să-și corijeze comportamentul violent și pentru a realiza repercusiunile pe care le poate avea persistența într-un astfel de comportament față de familia sa.
5. Alte aspecte procesuale
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, pentru asistența juridică asigurată pârâtului va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În baza art. 29 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție este executoriu.
În temeiul art. 31 alin 2 din Legea 217/2003 instanța va dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecție sub supravegherea poliției.
În baza art. 29 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, apreciind că întârzierea executării prezentului ordin ar putea avea repercusiuni grave în relațiile dintre pârât și persoanele agresate, instanța va dispune din oficiu ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta B I, cu CNP … domiciliată în ….. în contradictoriu cu pârâtul B N, CNP ….., domiciliat în …..
Dispune evacuarea pe o perioadă de 6 luni a pârâtului din locuința situată în …..
Stabilește pentru o perioadă de șase luni de la data emiterii prezentului ordin, în scopul protejării reclamantei și a copiilor acesteia, B N R și B C S, obligația pârâtului de păstrare a unei distanțe minime de 200 metri față de reclamantă și copiii acesteia, B N R și B C S, față de domiciliul acestora, de locul de muncă al reclamantei și de unitățile de învățământ ale copiilor.
Prezentul ordin de protecție se va comunica de îndată structurilor Poliției Române de la domiciliul părților, din municipiul Ploiești.
Dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecție sub supravegherea poliției.
Stabilește onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, pentru asistența juridică asigurată pârâtului, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executoriu, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Ploiești.
Pronunțată în ședință publică azi, ….
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretenţii. Jurisprudență | Acţiune in revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare... → |
|---|
