Ordonanţă preşedinţială . Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 180 din data de 12.01.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. ………, reclamanta V M Z a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V G, stabilirea provizorie a domiciliului minorului V G M D până la rămânerea definitivă a sentinței civile pronunțate în divorț.
În motivare a arătat că în ultimul an pârâtul a început să consume alcool zilnic, provoacă scandal și exercită acte de violență asupra sa și a fiului lor.
A precizat că pârâtul a pătruns în incinta colegiului unde învață fiul lor, sustrăgând telefonul fiului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că nu este consumator de băuturi alcoolice, ci că reclamanta este cea care a început să consume băuturi alcoolice și etnobotanice.
A mai arătat că reclamanta nu are comportament adecvat pentru a putea oferi minorului o dezvoltare armonioasă, având în vedere că aceasta a lucrat într-un salon de masaj erotic. De asemenea a precizat el este care s-a ocupat de creșterea și educarea minorului.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriu și anchetă socială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, aplicabil în cauză având în vedere data promovării prezentului litigiu, "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
De asemenea potrivit art. 920 C.pr.civ., instanța poate lua pe parcursul procesului de divorț prin ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor.
Așadar, procedura specială a ordonanței președințiale presupune, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, existența urgenței în luarea măsurii cerute (păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește existența urgenței în luarea măsurii cerute, aceasta derivă din necesitatea de a reglementa situația juridică a minorilor, temporar, până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț, în care instanța se va pronunța obligatoriu asupra capetelor accesorii divorțului, cum ar fi stabilirea domiciliului minorului și de a asigura acestora un echilibru și o stabilitate a relațiilor de familie, necesitate care nu suportă întreruperi sau prorogări, orice sincopă în viața unui copil având efecte negative pe termen mediu și lung.
Referitor la cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege precitat, și anume vremelnicia măsurii, instanța reține că pe rol a fost înregistrat dosarul nr. 21449/281/2015, având ca obiect divorț.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, instanța reține că se urmărește stabilirea unei măsuri provizorii, raportate la situația de fapt prezentă.
Față de considerentele anterior reținute, instanța apreciază că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este admisibilă.
Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 prevede că în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil, la evaluarea interesului copilului instanța putând avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum: disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
Interesul superior al copilului este o noțiune complexă, care cuprinde și obligația autorităților competente de a lua, în privința minorilor, decizii care să protejeze dezvoltarea normală și echilibrată a acestora.
Art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 stabilește următoarele criterii pentru aprecierea interesului superior al copilului: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Din probatoriul administrat, rezultă că la acest moment părțile sunt despărțite în fapt, despărțirea producându-se în urmă cu aproximativ 3 luni, minorul locuind la început cu pârâtul, iar în prezent cu reclamanta.
Din ascultarea minorului, instanța reține că acesta dorește să locuiască cu mama, fiind liniște, arătând că mama sa are grijă de el. În raport de vârsta acestuia, 11 ani, se reține că opinia acestuia reprezintă un element esențial pe care instanța să îl aibă în vedere la dispunerea măsurii.
Referitor la condițiile materiale și morale oferite de părinți, se reține că din referatul de anchetă socială rezultă că amândoi au locuințe corespunzătoare creșterii și educării minorului, având condiții igienico-sanitare, dotate cu strictul necesar, locuința reclamantei, chiar dacă nu este proprietatea sa, fiind mai spațioasă.
Pretinsa ocupație a reclamantei nu reprezintă un argument pentru respingerea cererii, câtă vreme nu s-a dovedit că primejduiește dezvoltarea armonioasă a minorului.
În raport de elementele enunțate, se reține că interesul superior al minorilor în acest moment este de a rămâne la mamă, astfel încât va admite cererea și va stabili provizoriu domiciliul minorului V G M D la domiciliul mamei din comuna R, până la soluționarea dosarului nr. ……..
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
| ← Acţiune in pretenţii – plată nedatorată - aplicarea... | PLANGERE CONTRAVENTIONALA. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
