Ordin de protectie-Respinge cererea ca inadmisibilă
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 969 din data de 11.11.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr........./259/2014 reclamanta B.E.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. V., emiterea unui ordin de protecție, în sensul ca pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe de 100 metri față de aceasta și fiicele acesteia; la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința situată în Mizil, str. N. B., nr....., ap......, jud. Prahova si fata de locul de munca, respectiv SC ........ SRL, cu sediul în Mizil, str. M. B., nr......, jud. Prahova (acest capăt de cerere a fost precizat ulterior în sensul arătării unei distanțe de 50 metri ca distanță minimă); interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu aceasta; obligarea paratului sa predea armele deținute politiei; obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica.
A solicitat reclamanta, în ceea ce privește durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție, potrivit dispozițiilor art. 27 legea 217/2003 modificată prin Legea 25/2012, ca aceasta să fie stabilită la 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție
În motivarea cererii reclamanta a arătat că cei doi au conviețuit în perioada 2011-2014, cuplul locuind la domiciliul paratului din Mizil, str......., nr. ......., jud. Prahova.
A mai susținut reclamanta că pe parcursul conviețuirii au existat momente și violente fizice si psihice care au determinat-o pe aceasta să-si dorească încheierea relației, numai ca acest lucru nu este ușor de făcut având în vedere atitudinea și refuzul pârâtului de a se împăca cu aceasta idee. Astfel, pentru a contura comportamentul pârâtului fata de aceasta, reclamanta a arătat că la începutul relației, după ce (avea la acel moment 17 ani) a fost la un club, într-o seara, pârâtul a strâns-o efectiv de gât până aproape de axfisiere și apoi, a închis-o în casă până a reușit sa o convingă sa nu plece de la el. După acest incident pârâtul a impus anumite reguli, potrivit cărora aceasta nu mai avea voie să iasă din casa neînsoțită, aceasta urmând sa meargă la serviciu si înapoi, doar el avea voie sa iasă în oraș cu prietenii și toți banii pe care aceasta ii câștiga erau controlați de acesta.
Reclamanta a mai menționat că părinții săi nu îi mai oferă sprijin datorită faptului că la momentul în care cei doi au început relația, ei nu și-au dat acordul si ca a fost nevoie de mult curaj și de ajutor din partea unor prieteni pentru ca aceasta să întrerupă relația cu pârâtul. Acest lucru s-a întâmplat pe 21 august 2014 cand reclamanta s-a mutat cu chirie în Mizil str......, nr......, ap......, jud. Prahova, adresa pe care pârâtul o cunoaște.
Din acest moment până când a avut loc răpirea din 8 septembrie 2014 pârâtul a insistat în toate modalitățile posibile să o determine pe aceasta sa se întoarcă la el, proferând amenințări, jigniri, ba chiar urmărind-o. Pentru ca nu a reușit să o convingă și-a pus amenințările îin practică și în data de 8 septembrie 2014, in jurul orelor 6.20, în parcul de lângă școală nr. 3, în timp ce aceasta se ducea la serviciu, pârâtul a pus în spatele acesteia un cuțit cu o lamă foarte mare si a forțat-o să se urce în mașina sa, după care a dus-o la Mănăstirea Ciolanu, unde a încercat sa o convingă sa se împace, în caz contrar, amenințând că o va omorî și apoi sa va sinucide. A fost nevoie de intervenția organelor de politie si a trupelor speciale pentru a o putea salva pe reclamantă. Împotriva pârâtului s-a întocmit dosar penal pentru faptele săvârșite la această dată, dosar care este în curs de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil. De asemenea, începând cu aceasta data si pana la începutul lui octombrie 2014 a fost, crede, internat pentru a se face o expertiza medico-legala, prin care, din cate cunoaște, s-a constatat ca a avut discernământul diminuat, motiv pentru care a fost pus în libertate.
A arătat reclamanta că este cert că, începând cu data de 13 octombrie 2014 pârâtul a contactat-o din nou, la început doar pentru a-i spune ca este bine, ca nu mai are nimic cu ea, ca este sub tratament si dacă poate să o mai sune din când în când. Deși aceasta i-a cerut sa nu o mai contacteze, totuși acesta nu i-a respectat dorința si, încet si sigur a început să facă presiuni asupra acesteia, prin mesajele telefonice si conversațiile purtate, apelând la amenințări, la sentimente si alte modalități de influențare. Astfel, pârâtul a transmis sms-uri si a sunat-o în fiecare zi de nenumărate ori, a venit la domiciliul acesteia, i-a solicitat să meargă cu el în mașina pentru a discuta despre relația lor. Acest lucru s-a întâmplat de 2-3 ori în perioada 13-31 octombrie 2014, de fiecare dată aceasta fiind amenințată ca, daca nu va fi de acord sa vorbească cu el, pârâtul va posta pe facebook unele fotografii care se afla in posesia sa, in care aceasta a fost surprinsă în timp ce făcea un duș sau că, le va face rău părinților ei, cu un pistol pe care a afirmat ca la procurat.
Reclamanta a susținut că în aceste momente în care a vorbit cu pârâtul, a cedat și, pentru a se asigura că va fi lăsată să plece a fost de acord să se împace, însă de fiecare dată, după ce reușea să scape a infirmat acest lucru.
A menționat că de fiecare dată pârâtul avea asupra sa un fel de pix telescopic ce avea vârful foarte ascuțit cu care o speria, chiar arătându-i o poza de pe internet care indica adâncimea până la care poate ajunge daca i-l va înfige în cap.
A mai susținut reclamanta că pârâtul a convins-o de câteva ori să se întâlnească, sub amenințare. Astfel, pe data de 28 octombrie, în timp ce se întorcea de la serviciu, în dreptul Liceului Teoretic, pârâtul a acostat-o și i-a cerut să urce în mașină, apoi a încercat sa o forțeze in acest sens si numai când aceasta in început să țipe, a lăsat-o în pace. În seara aceleași zile i-a solicitat sa se întâlnească, dându-i 10 minute sa se hotărască dacă vine la ea sau se duce la părinții ei, pentru a-i omorî, dată la care aceasta i-a spus sa nu mai insiste și să înțeleagă că între ei nu mai poate fi nimic si că, in măsura in care crede ca îl poate ajuta in vreun fel sa treacă mai ușor peste acest moment îl va ajuta.
Pârâtul nu a înțeles acest lucru și, în zilele următoare i-a comunicat că vrea să meargă împreună la munte. La refuzul său pârâtul a spus ca nu contează ce vrea ea și că vineri, 31.10.2014, după ce va ieși de le serviciu, o va lua la munte. Probabil, pentru a-și pune planul în aplicare, după ce aceasta s-a întors de la serviciu a pătruns în curtea imobilului in care aceasta locuiește, fără a cere voie si doar la țipetele ei a plecat.
Începând cu aceasta data, respectiv 31 octombrie 2014 a fost ultima dată când aceasta a mai luat legătura cu pârâtul, moment din care s-a hotărât să treacă peste sentimentele de compasiune și teama si sa aducă la cunoștința organelor de poliție comportamentul paratului.
Reclamanta a considerat că având în vedere aceste manifestări ale pârâtului, care denota o violență fizică, verbală și chiar psihică asupra acesteia, precum si reacția acestuia la refuzul continuării conviețuirii, că viața, integritatea fizică și psihică îi este pusa în pericol, astfel că se impune emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de 6 luni față de pârât.
În drept au fost invocate Legea nr.217/2003 actualizată prin Legea nr.25/2012
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La primire dosarului instanța din oficiu a numit apărător pentru pârât.
La termen de judecată din data de 10.11.2014 s-a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și audierea unui martor, iar pentru pârât proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și pârâtul au avut calitatea de concubini în perioada octombrie 2011-21.08.2014 și au locuit la domiciliul pârâtului, așa cum a susținut reclamanta prin cererea de chemare în judecată iar pârâtul prin răspunsurile date la interpelarea instanței.
Faptele la care face trimitere reclamanta, recunoscute în parte de către pârât, s-au petrecut ulterior încetării conviețuirii și fac obiectul unei cercetării penale așa cum a arătat și reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
Din probatoriu administrat a rezultat că numai reclamanta este supusă de către pârât unei violențe fizice și psihice, nu și fiicele acesteia, iar aceste violențe nu s-au manifestat în prezența minorelor.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată și modificată prin Legea nr.25/2012 scopul dispozițiilor este de ocrotire și sprijinire a familiei, de dezvoltare și consolidare a solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, și constituie un obiectiv de interes național.
Aceasta dispoziție plasează în centru ocrotirii membrii familiei astfel că în cauza de față măsura trebuie dispusă atât pentru a proteja victima, reclamanta, față de violența psihică și fizică așa cum a fost ea definită de art.21 din același act normativ.
În sensul art. 22 lit.c din același act normativ prin membru de familie se înțelege persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, astfel apărând și relațiile de concubinaj însă cu condiția ca această relație să fie asemănătoare relației dintre soți. Părțile au demonstrat îndeplinirea acestei condiții susținând că au avut calitatea de concubini în perioada octombrie 2011-21.08.2014 și au locuit la domiciliul pârâtului.
De asemenea art. 22 lit.c din același act normativ, teza finală, impune o condiție premisă de admisibilitate respectiv "în cazul în care conviețuiesc";. Din probatoriu administrat, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta din data de 21.08.2014 nu mai locuiește cu pârâtul, fapt recunoscut și de acesta și reclamantă la interpelarea instanței, astfel că în cauză nu este îndeplinită condiția conviețuirii motiv pentru care cererea devine inadmisibilă sub acest aspect, instanța neputând interveni, în aplicarea legii, asupra unor situații nereglementate de aceasta.
Instanța a reținut că pârâtul a fost de acord cu emiterea ordinului de protecție cu toate acestea acest ordin nu poate fi emis prin încălcarea normei imperative cu trimitere la persoanele ce pot beneficia de protecția și condițiile în care el poate fi emis.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
Față de numirea din oficiu a unui apărător pentru pârâtul I.V. instanța a dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei din fondurile Ministerului de Justiție.
| ← Contestaţie la executare – respinsă ca tardivă | Plângere împotriva încheierii de carte funciara → |
|---|
