Ordonanţă preşedinţială. Încuviinţare legături personale între minor şi alte persoane decât părinţii.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 235 din data de 15.10.2013
Prin sentința civilă nr. 5318 din 25 iulie 2013, Judecătoria Bacău a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele P.C. și P.M. în contradictoriu cu pârâții C.S.F. și P.N.A., a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect stabilire locuință minor, a admis în parte cererea având ca obiect stabilire drept de vizită minor, a încuviințat ca reclamantele să aibă legături personale cu minora P.S.T., cu luare la domiciliul acestora din com G. , jud Bacău, astfel: în fiecare lună, cu excepția vacanței de vară (lunile iulie-august) a sărbătorilor legale de Crăciun și de Paști și a lunii ianuarie, în primul week-end din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 20,30; în vacanța de vară ( lunile iulie-august) o săptămână în luna august în perioada 1-7 august în anii cu număr impar și în luna iulie în perioada 1-7 iulie în anii cu număr par; de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 20,30 în week-endul anterior sărbătorii de Crăciun și sărbătorii de Paști și anterior zilei de naștere a minorei din luna ianuarie.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
"La data de 17 ianuarie 2011 s-a născut minora P.S.T., fiind primul născut al lui C.S.F. și P.A.N., nepotul reclamantelor. După câteva luni de la nașterea copilului, pârâții s-au mutat în comuna G. (la locuința străbunicului pârâtului A.), în aceeași comună cu reclamantele, împreună cu copilul minor, lăsând copilul minor în grija acestora la domiciliul reclamantelor. Reclamantele s-au ocupat în acest timp de îngrijirea și creșterea minorei S.T. Pârâta C.S.F. a păstrat legătura cu minora ocupându-se de minoră în timpul zilei, în intervalul de timp în care reclamantele dar și concubinul său-tatăl copilului- se aflau în timpul programului de lucru. Din probele administrate în dosar rezultă că au existat și perioade în care pârâta a fost înscrisă la școală, locuind la căminul școlii( primul semestru din anul școlar 2011-2012) și a născut un al doilea copil . În perioada sărbătorii Paștelui 2013 pârâții au luat minora S.T. și au plecat la domiciliul mamei pârâtei, în localitatea S., jud Bacău, interzicând orice modalitate de întâlnire între reclamante și minora S.T.
Cu privire la cererea principală, aceea de stabilire a domiciliului minorei la reclamante:
Potrivit art 996 C proc civ, pe calea ordonanței președințiale instanța analizează doar sumar situația de fapt și trebuie să verifice numai existența condițiilor de admisibilitate ale ordonanței, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor măsuri grabnice,și neprejudecarea fondului.
Potrivit art 496 C civ, copilul minor locuiește împreună cu părinții săi.
Instanța reține că, în condițiile în care părinții minorei trăiesc într-o relație de concubinaj, conviețuiesc, doresc să-și crească copilul minor la locuința comună a acestora în com S. jud Bacău și beneficiază de condiții de trai propice creșterii și educării copilului așa cum rezultă din conținutul anchetei sociale efectuate la locuința acestora, coroborat cu art 496 C civ, nu există o aparență de drept în favoarea reclamantelor. În consecință, va respinge cererea reclamantelor având ca obiect stabilire domiciliu minor ca inadmisibilă.
Cu privire la capătul de cerere subsidiar, stabilirea unui program de vizită minor, instanța reține că potrivit art 14 din Legea 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament , de a întreține legături personale cu persoane față de care copilul s-a bucurat de viața de familie. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Din probele administrate în cauză rezultă că minora s-a bucurat de viață de familie împreună cu cele două reclamante pe o perioadă ce cel puțin un an, că acestea beneficiază de condiții pentru asigurarea unei dezvoltări normale a copilului , că au un atașament profund față de minora S.T. și își doresc să mențină o legătură cu aceasta.
În consecință, instanța apreciază că există aparența unui drept în favoarea reclamantelor pentru acest capăt de cerere.
Cu privire la cea de-a doua condiție, caracterul provizoriu al măsurilor, instanța constată că pe rolul instanței de judecată Judecătoria Bacău există un alt dosar 7186/180/2013 în care se solicită, pe calea dreptului comun, exercitarea autorității părintești.
Cea de-a treia condiție, existența condiției urgenței:
Condiția urgenței este îndeplinită prin aceea că reclamantele, în calitate de străbunică și mătușă și în același timp persoane față de care minora a dezvoltat o legătură de atașament , nu trebuie să piardă legătura personală cu copilul cu atât mai mult cu cât fiind la o vârstă atât de mică de numai doi ani și jumătate, înstrăinarea copilului poate interveni cu ușurință. Cum în primul rând interesul superior al copilului are întâietate, respectiv acela de a păstra nestingherit legătura cu rudele sale( familia lărgită), se impune luarea măsurii urgente în sensul solicitat de reclamante în subsidar .
Cu privire la neprejudecarea fondului, măsura va fi dispusă până la soluționarea definitivă a cererii de exercitare autoritate părintească dintre părți care face obiectul dosarului nr. 7186/180/2013 al Judecătoriei Bacău, iar analizând doar sumar probele administrate în cauză, este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului.
În consecință, în temeiul art. 996C.pr.civ., va admite în parte cererea subsidiară formulată pe calea ordonanței președințiale, și va stabili dreptul reclamantelor de a avea legături personale cu minora P.S.T., născută la data de 17 ianuarie 2011, cu luare la domiciliul acestora din com G. până la soluționarea definitivă a cererii de exercitare autoritate părintească dintre părți care face obiectul dosarului nr. 7186/180/2013 al Judecătoriei Bacău,ținând seama de faptul că minora va începe cursurile grădiniței fiind înscrisă în această formă de învățământ, astfel:
-în fiecare lună, cu excepția vacanței de vară (lunile iulie-august) a sărbătorilor legale de Crăciun și de Paști și a lunii ianuarie, în primul week-end din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 20,30.
-în vacanța de vară ( lunile iulie-august) o săptămână în luna august în perioada 1-7 august în anii cu număr impar și în luna iulie în perioada 1-7 iulie în anii cu număr par.
- de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 20,30 în week-endul anterior sărbătorii de Crăciun și sărbătorii de Paști și anterior zilei de naștere a minorei din luna ianuarie.";
Împotriva acestei sentințe, atât reclamantele cât și pârâții au formulat în termen legal apel, motivat și legal timbrat.
În motivarea apelului lor, reclamantele au arătat, în esență, că prima instanță a stabilit un program de vizitare al minorei insuficient, având în vedere atașamentul existent între fetiță și reclamante. Se mai arată că în casa familiei A., unde locuiesc pârâții, fetița nu are condiții corespunzătoare de trai și educație, contrar celor reținute de prima instanță, pe baza anchetelor sociale. Astfel, nu se știe care sunt veniturile pârâților și ale familiei acestora, cui aparține imobilul, în care locuiesc multe persoane, fetița nu are jucării, cărți, iar cele luate de reclamante nu au fost primite de către părinți, fetița este hrănită și tratată necorespunzător pentru un copil de vârsta ei. Dimpotrivă, în perioada în care a stat la reclamante, fetița a beneficiat de cele mai bune condiții pentru creștere și dezvoltare, a făcut progrese fizice și psihice evidente în perioada cât a fost crescută de reclamante și s-a atașat foarte mult de ele. Se mai arată că pârâta C.S.F. a plecat cu gândul de a le-o încredința spre creștere, declarând că se află pe mâini bune, și doar prin intervenția mamei acesteia fetița a fost luată de la reclamante, iar acestora li s-a interzis orice contact cu copilul.
Reclamantele mai relevă faptul că, din momentul preluării ei de către familia pârâților, fetița s-a transformat într-un copil slăbit, trist și persecutat și că grădinița la care este înscrisă fetița, deși nu avea trei ani împliniți la acest moment, este situată foarte departe de casa familiei unde locuiește în prezent.
În susținerea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu martori, cu cercetarea psihologică a fetiței și cu cercetarea la fața locului.
În motivarea apelului lor, pârâții au arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, că interesul minorei, garantat de art. 8 din CEDO, de a crește alături de părinți și de sora ei trebuie să primeze față de interesul reclamantelor care sunt străbunica copilului și strămătușa acesteia, care nu a avut niciodată copii și încearcă să-și rezolve astfel propriile frustrări.
Se mai arată că, în perioada cât fetița și pârâții au locuit la reclamante, mama copilului, pârâta C.S.F. a fost cea care a îngrijit-o efectiv pe minoră, că fetița nu poate pleca de-acasă fără mama sa și că, dat fiind vârsta ei mică, a uitat mediul reprezentat de casa reclamantelor.
Mai relevă pârâții că din probe a rezultat faptul că fetița are condiții corespunzătoare de trai, că părinții au un comportament responsabil față de aceasta și că scoaterea fetiței din mediul ei, respectiv de lângă părinții și sora ei mai mică de care este foarte atașată ar constitui o traumă și ar avea efecte nefaste asupra dezvoltării ei.
Prin cererea de apel, pârâții au solicitat și suspendarea executării sentinței apelate.
În dovedire, apelanții-pârâți au solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și fotografii, depuse de părți la dosar, respingând proba cu martori și cu emiterea de adrese la medicul de familie al părților, la Administrația financiară pentru relații privind veniturile familiei A., precum și DFASPC Bacău.
La termenul de judecată din 14.10.2013, instanța a respins cererea de suspendare a executării sentinței apelate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma motivelor de apel invocate de părți, instanța reține că apelul formulat de apelantele reclamante este parțial fondat.
În ceea ce privește cererea de stabilire a domiciliului minorei S.T la reclamante, în mod corect prima instanță a reținut că, față de dispozițiile art. 496 N.c.c., aparența dreptului nu este în favoarea reclamantelor, având în vedere că părinții au o relație stabilă, mai au un copil și doresc să se ocupe de creșterea și educarea ambelor fiice. În acest sens, tribunalul reține și dispozițiile art. 483 N.c.c., care prevăd că autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți, precum și ale art. 399 N.c.c., potrivit cărora în mod excepțional, copilul poate fi dat în plasament la o rudă sau la un terț. Or, împrejurarea excepțională care ar justifica această măsură ar fi neglijarea gravă a copilului de către părinți sau abuzurile grave și repetate asupra acestuia săvârșite de părinți sau de persoane plasate în mediul în care trăiește copilul. În acest sens, apelantele -reclamante au încercat să acrediteze ideea că locuința familiei A. (părinții apelantei-pârâte) nu constituie un mediu prielnic pentru copil, că atât pârâții cât familia acestora nu au venituri sigure, că fetiței nu i oferă mâncare și îmbrăcăminte corespunzătoare, jucării și alte obiecte legate de dezvoltarea ei spirituală și i se aplică corecții fizice. Toate aceste aspecte nu au fost dovedite în speță, fiind contrazise de anchetele sociale efectuate în cauză, care au relevat că familia trăiește în condiții satisfăcătoare. Simpla împrejurare că reclamantele au nivel de trai mai ridicat și au oferit fetiței obiecte de îmbrăcăminte, jucării și mai multe oportunități de distracție și de petrecere a timpului liber, nu justifică luarea fetiței din mediul familial, respectiv de lângă părinți și de lângă sora ei, atâta vreme cât aceștia îi oferă minimul necesar, din punct de vedre material, pentru ca minora să se dezvolte optim din punct de vedere fizic și psihic, în aceste împrejurări traiul într-o familie normală, formată din părinți și frați, bazată pe relații de atașament, având o mai mare valoare pentru creșterea și dezvoltarea unui copil decât aspectele materiale, evaluabile în bani ale vieții acestuia. De-altfel, preocuparea reclamantelor pentru asigurarea unui trai decent fetiței se poate concretiza și printr-o contribuție materială, chiar bănească, la creșterea copilului, fiind greu de crezut că părinții vor refuza orice formă de ajutor venit de partea acestora.
Ca atare, cererea reclamantelor este neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de prima instanță.
Cu privire la cererea de stabilire a unui program de vizitare a minorei, instanța de fond a avut în mod corect în vedere dispozițiile Legii nr. 272/2004, reținând temeinic că între reclamante și minoră s-au dezvoltat legături de atașament, că copilul s-a bucurat de viața de familie alături de acestea, în perioada cât a locuit acolo, aproape un an, și că acestea oferă condiții materiale și morale pentru găzduirea fetiței și păstrarea unor relații de familie. De-asemenea, potrivit Legii nr. 272/2004, a jurisprudenței consacrate a CEDO în materia art. 8 din Convenția europeană, care garantează în sens larg dreptul la ocrotirea vieții de familie pentru toate persoanele implicate în astfel de relații, precum și a Convenției de la Strassbourg, asupra relațiilor personale privind copii, invocată de către reclamante, pârâții în calitate de părinți nu pot împiedica relațiile personale ale copilului cu persoane alături de care acesta s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, ceea în mod evident nu este cazul în speță.
Ca atare, sub acest aspect aparența dreptului este în favoarea reclamantelor.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințială, cale procedurală aleasă de reclamante pentru a-și valorifica drepturile, instanța reține că neîndeplinirea cumulativă a acestora a constituit, în esență, motivul principal de apel invocat de apelanții-pârâți.
În acest sens, instanța apreciază că apelul acestora nu este fondat, în speță fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, urmând a fi făcute considerații cu privire la condiția urgenței și a neprejudecării fondului, condiția vremelniciei nefiind contestată de către pârâți, având în vedere existența dosarului nr. 7186/180/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Bacău.
În ceea ce privește condiția urgenței, în completarea celor reținute de prima instanță referitor la vârsta mică a minorei, care se poate înstrăina cu ușurință, instanța reține că în prezent pârâții au interzis reclamantelor să vină în contact cu minora, iar această situație se perpetuează și în prezent, chiar și după pronunțarea sentinței apelate care a fost executorie, astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc, sens în care instanța apreciază că pârâții dau dovadă de rea-credință, prin îndepărtarea minorei de reclamante și plasarea ei într-o locație necunoscută.
Or, având în vedere că a trecut mai bine de 6 luni de la ultimul contact între reclamante și minoră, urgența măsurii, având în vedere imperativul păstrării relațiilor închegate între acestea, apare a fi și mai bine conturată.
Referitor la neprejudecarea fondului, această condiție trebuie analizată ca fiind în strânsă legătură cu aparența în drept.
Este evident că stabilirea unui program de vizitare nu constituie o măsură definitivă, ci una provizorie, care poate fi cu ușurință modificată prin soluționarea dosarului nr. 7186/180/2013, în care vor fi tranșate pe fond litigiile dintre părți.
Pe de altă parte, încuviințarea de legături personale este justificată de aparența de drept care există în favoarea reclamantelor, astfel cum s-a arătat mai sus.
Nu se poate reține, astfel cum au invocat apelanții-pârâți, că a încuviința păstrarea legăturilor personale între reclamante și minoră echivalează cu a pune interesul acestora mai presus de interesul superior al minorei, aceasta din urmă neputând fi prejudiciată, ci, dimpotrivă, universul ei spiritual va fi consolidat prin menținerea unor relații de familie în sens larg. Nu se poate reține că minora n-ar putea să-și viziteze rudele fără mama ei, nemaifiind în aceea relație de strânsă dependență care caracterizează perioada de sugar și că plecarea ei de acasă pentru câteva zile ar traumatiza-o, fiind evident că reclamantele, care sunt extrem de atașate de fetiță, ar face eforturi ca aceasta să se simtă bine.
Pe de altă parte, programul solicitat de către reclamante nu poate fi încuviințat, fiind excesiv, având în vedere relațiile de rudenie între fetiță și reclamante, și de natură a afecta minora, fiind prea încărcat, având în vedere vârsta copilului, distanța dintre domiciliul părților și faptul că minora urmează cursuri preșcolare. În egală măsură, tribunalul apreciază că programul stabilit de prima instanță, trebuie nuanțat și redimensionat, pentru echilibrarea intereselor ambelor părți, după cum urmează:
-din 2 in 2 ( două) săptămâni, in week-end de sâmbătă, ora 10, până duminica ora 18, cu excepția vacanței de vară, lunile iulie-august).
- in vacanța de vară, o săptămână in luna august, in perioada 1-7 august in anii impari si o săptămână in luna iulie, in perioada 1-7 iulie, in anii pari ;
- a doua si a treia zi de Crăciun in anii cu nr. impar, începând cu 26 decembrie ora 10,00 si până pe 27 decembrie ora 18,00;
- a doua zi de Paști, in anii cu nr. par intre orele 10-18, cu luarea minorei la domiciliu.
Astfel, instanța apreciază că, într-adevăr, un contact lunar între reclamante și minoră este nesatisfăcător pentru păstrarea unor relații de familie normale, vizitarea la două săptămâni urmând a institui o rutină echilibrată, compatibilă cu programul minorei. Instanța nu a încuviințat ca vizita să înceapă de vineri ora 17, având în vedere că minora este înscrisă la grădiniță, iar ora de terminare a vizitei, în ziua de duminică a fost fixată la ora 18, cu luarea în considerare și a distanței dintre domiciliilor părților și a programului de somn ideal al minorei. În ceea ce privește sărbătorile creștinești, programul solicitat de reclamante era în detrimentul părinților, care au prioritate în astfel de împrejurări, astfel încât nu poate fi încuviințat ca atare.
Pentru considerentele ce preced, instanța va admite în parte apelul formulat de apelantele reclamante, schimbând în parte sentința apelată și va respinge apelul formulat de apelanții - pârâți ca nefondat.
| ← Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie | Inadmisibilitate cale de atac conform NCPC. Jurisprudență... → |
|---|
