Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 154 din data de 16.10.2013

Prin sesizarea înregistrată sub nr.4675/110/2013 la data de 15.10.2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților B.O.M. funcționar public cu statut special în cadrul P.B.; G.G agent șef principal de penitenciar, G.H. actualmente deținut în P.B.; D.E.M. actualmente deținut în P.B. ; D.O.M. pentru o perioadă de 30 de zile.

La termenul din 16.10.2013, la dosarul cauzei s-a depus de către inculpatul B.O.M. o cerere prin care a solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

S-a motivat că a recunoscut faptele, nu are antecedente penale și are un copil minor în întreținere.

Instanța a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condițiilor stabilite de art.160/6 Cod procedură penală și constatând că sunt realizate condițiile cerute de lege a admis în principiu cererea.

Pe fondul cererii, examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că:

Inculpatul B.O.M. esre cercetat în stare de arest preventiv pentru pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.penal.

Se reține că: - în cursul lunii august și până la data de 15.09.2013, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de angajat al P.B., în funcția de preot capelan, ce face parte din personalul A.P., a introdus în spațiul de detenție telefoane mobile, componente, subansamble, accesorii, cartele SIM, în schimbul unor sume de bani; - și la data de 16.09.2013 a preluat de la deținutul învinuit G.H. telefonul mobil I., aparținând deținutului B.A.V. din interiorul spațiului de detenție și l-a transportat la domiciliul său unde l-a înmânat ulterior învinuitei A.C.V., în vederea reparării acestuia și reintroducerii ulterioare în spațiul de detenție și a primit în schimb de la aceasta o cartelă telefonică pe care ulterior a introdus-o în P.B. și a înmânat-o deținutului G.H. care a folosit-o, iar la data de 19.09.2013, în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul G.H., a preluat de la învinuita A.C.V. trei telefoane mobile și un încărcător, împreună cu suma de 800 lei, în schimbul căreia să le introducă în P.B. la dispoziția deținutului G.H., iar în dimineața zilei de 20.09.2013, a pătruns în incinta P.B., cu două telefoane mobile asupra sa, moment în care a fost prins în flagrant; Celelalte telefoane și un încărcător au fost identificate în autoturismul utilizat de acesta.

Urmărirea penală se află în plină desfășurare, cauza fiind complexă iar probatoriul deosebit de amplu.

Potrivit art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

La judecarea cererii de liberare sub control judiciar, instanța are în vedere nu numai condițiile prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 ci în mod obligatoriu și dispozițiile art.160 ind.2 alin.2 ale aceluiași articol. Potrivit art.160 ind.2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii cât și fondul presupun în mod obligatoriu și îndeplinirea acesteia.

Analizând aceste texte de lege și prim prisma drepturilor CEDO, Tribunalul apreciază că cererea inculpatul este neîntemeiată.

În speță infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul aduce atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

În ceea ce privește pericolul social al faptei, se reține că prin faptele comise au fost periclitate relații sociale deosebit de importante, în buna desfășurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esențiale pentru o conviețuire normală a membrilor acesteia.

Or, în contextul recrudescenței infracțiunilor de corupție, lăsarea în libertate a unui funcționar, care încearcă să se folosească, în interes propriu, în scopul realizării de venituri ilegale, de atribuțiile ce i-au fost delegate pentru buna funcționare a societății, prezintă într-adevăr pericol social concret pentru ordinea publică.

In raport de această situație, dar și de modul concret de concepere și executare a activității infracționale, se apreciază că inculpatul a dat dovadă de o perseverență și un curaj infracțional deosebit, încălcând flagrant orice normă de conduită și manifestând o totală lipsă de respect față de lege și față de cele mai elementare norme de etică și morală.

In raport cu pericolul social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, de calitatea acestuia, angajat al P.B., ținut prin statutul profesional să se abțină de la astfel de conduite tocmai pentru a reprezenta un exemplu pentru cei cu a căror reeducare era responsabil, se apreciază că s-a atentat grav la valorile ocrotite de lege, s-a adus o atingere deosebită ordinii de drept și încrederii publicului în corectitudinea autorității cu care este investit personalul penitenciarului și nu în ultimul rând, a sistemului judiciar în ansamblul său, câtă vreme executarea măsurilor privative și a pedepselor privative de libertate reprezintă o activitate de punere în executare, inerentă procesului penal.

În fine, lipsa de reacție la acest gen de acte ar putea constitui o încurajare pentru încălcarea drepturilor cetățeanului.

Referitor la susținerile inculpatului privind poziția sinceră, lipsa antecedentelor penale, întreținerea unui copil minor reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor primite asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.O.M. este neîntemeiată și se va respinge ca atare conform art.160/8a alin.6 din Codul de procedură penală.

Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul apreciază că în raport de gradul de pericol social, modalitatea în care se presupune că a acționat inculpatul B.O.M., valorile lezate, urmarea produsă, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și subzistă în continuare.

Potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Astfel măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale, iar până la acest moment procesual nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Tribunalul apreciază astfel că în cauză sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 alin.3 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, cât și exigențele art.148 lit.f din Codul de procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzută de legea penală pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, cât și cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia.

Pe de altă parte, în condițiile art.5 paragraful 3 din C.E.D.O., astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, însă în cauza de față, Tribunalul reține că oportunitatea punerii în libertate a inculpatului B.O.M. prin înlocuirea măsurii preventive, urmează a fi evaluată prin raportarea la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.

Vinovăția sau nevinovăția inculpatului este un aspect ce va fi analizat detaliat pe fondul cauzei, însă la acest moment procesual, analiza datelor existente în dosarul cauzei arată că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și totodată reflectă un grad de pericol social sporit pentru ordinea publică.

Concretizând, Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului B.O.M. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare.

În motivarea propunerii de prelungire a arestării preventive, se arată că inculpatul B.O.M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul G.G.este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și de complicitate la introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul G.H. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la dare de mită, prev. și ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și de instigare la introducerea de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpatul D.E.M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la dare de mită, prev. și ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și de instigare la introducerea de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 25 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; inculpata D.O.M. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 255 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.penală; în cauză impunându-se prelungirea arestării preventive a acestora, întrucât:

Având în vedere cantitatea însemnată de telefoane mobile și cartele SIM identificate în P.B., s-au solicitat relații utile cauzei de la operatorii de telefonie mobilă.

S-a demarat activitatea de desigilare și inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu prilejul perchezițiilor din data de 20.09.2013, realizându-se un volum semnificativ de acte de urmărire penală.

In prezent, se desfășoară de către procuror și organele de poliție judiciară din cadrul D.G.A. - S.J.A. Bacău, sub directa îndrumare a procurorului, activități specifice de identificare și audiere a tuturor persoanelor cu privire la care există date că, la rândul lor, au fost implicate în activitatea infracțională.

Această activitate vizează inclusiv identificarea persoanelor care au efectuat tranzacții bănești pe numele inculpatei D.O.M., identificate în formularele găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acesteia.

Se continuă efectuarea proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice, având în vedere volumul însemnat al materialului informativ furnizat de acestea.

De asemenea, se continuă efectuarea de desigilări, de inventariere a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia perchezițiilor, extragerea datelor necesare cauzei în vederea efectuării de identificări și audieri ulterioare.

De asemenea, se așteaptă răspunsurile de la instituțiile emitente, cu referire la mijloacele materiale de probă (telefoane mobile, accesorii, cartele SIM și înscrisuri) ridicate din posesia inculpaților și cu privire la celelalte aspecte pertinente cauzei.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Inculpații B.O.M., G.G., D.E.M., G.H. și D.O.M. au fost arestați preventiv la data de 21.09.2013 în baza mandatelor de arestare preventivă nr.81, 82, 83, 84, 85 din 21.09.2013 emise de Tribunalul Bacău.

În fapt, se reține că la data de 06.08.2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G.G., în calitate de agent șef principal de penitenciar în cadrul P.B., în schimbul primirii unor sume de bani, introduce în interiorul unității de detenție anterior menționate telefoane mobile pe care le înmânează deținuților, fie direct, fie prin intermediul altor deținuți considerați de încredere, printre care inculpatul D.E.M. și inculpatul G.H..

In baza investigațiilor efectuate, s-a stabilit că inculpații deținuți D.E.M. și G.H. au fost cazați inițial în camera 7 a secției E1 din P.M.T. Bacău, împreună cu alți 21 de deținuți, printre care și cu învinuitul B.A.V., și că în această încăpere se aflau un număr de două telefoane mobile, în care se utilizau cartelele cu nr. de telefon xxxxxxxx și, respectiv yyyyyyyy, utilizate atât de către inculpații D.E.M. și G.H., cât și de către ceilalți deținuți, ce au fost introduse în P.B. cu sprijinul inculpatului G.G., care a primit în schimb, de la soțiile acestora, câte 400 de lei.

In urma actelor premergătoare efectuate în cauză au fost confirmate pe deplin aspectele semnalate și mai mult decât atât a rezultat implicarea în cauză și a unui alt angajat din cadrul P.B., respectiv preotul capelan, identificat în persoana inculpatului B.O.M..

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că începând cu luna august 2013, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații G.H. și D.E.M. au pus bazele unei afaceri profitabile pentru ei și familiile lor, organizând activitatea de procurare a telefoanelor mobile, componente, subansamble, accesorii, cartele SIM, atât pentru sine, cât și pentru alți deținuți, speculând pe de o parte lipsa de vigilență și integritate a unora dintre funcționarii publici cu statut special din sistemul A.P. locale, iar pe de altă parte, nevoia persoanelor cazate în spațiul de detenție de a comunica facil cu familiile și nu numai, pentru care erau dispuși să plătească sume de bani ce asigurau atât mituirea angajaților, cât și un profit pentru ei și familiile lor.

Concret, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.H. avea legături apropiate atât cu inculpatul G.G. cât și cu inculpatul B.O.M., "cumpărate"; cu sume de bani. De asemenea, acesta s-a bazat pe relația cu învinuitul V.F., cumnatul său, fratele soției sale, învinuita G.C., care realiza "cumpărarea"; efectivă a angajaților din cadrul P.B., în cadrul tranzacției finale de livrare a bunurilor și obiectelor interzise odată cu sumele de bani date acestora spre a fi introduse în interiorul spațiului de detenție.

De cealaltă parte inculpatul D.E.M. , colecta comenzile de telefoane mobile de la ceilalți deținuți și prin intermediul soției sale, inculpata D.O.M., asigura procurarea acestora și plata contravalorii lor, a mitei și a profitului personal prin efectuarea de tranzacții bănești de la rudele deținuților solicitanți sau acorda ajutor prin preluarea telefoanelor procurate direct de soțiile unor deținuți către învinuitul V.F. și ulterior către învinuita A.C.V., pe traseul cu destinația finală Penitenciar.

Practic, aceasta reprezenta una dintre verigile de legătură în asigurarea introducerii telefoanelor, cartelelor și accesoriilor necesare funcționării și utilizării efective a acestora în P.B.

Inițial legătura directă cu funcționarii publici cu statut special din cadrul administrației penitenciarului local a fost asigurată de învinuitul V.F. în tot cursul lunii august, ulterior activitatea acestuia fiind întreruptă motivat de faptul că a obținut oferta unui loc de muncă în străinătate și a părăsit teritoriul țării, datele existente în cauză certificând că la momentul actual se află în Marea Britanie.

Acesta, la cererea inculpatului G.H. în cursul lunii august s-a întâlnit în mod repetat, cu inculpata D.O.M. de la care a preluat pachete cu telefoane mobile, cartele și accesorii, precum și sume de bani, pe care le-a remis inculpatului G.G., la mare parte dintre aceste tranzacții fiind însoțit de prietena sa învinuita A.C.V. care astfel a luat cunoștință de întreagă activitate infracțională, precum și de destinația efectivă a bunurilor.

Datele cauzei oferă indicii certe că la data de 9.08.2013, la cererea inculpatului G.H., aflat în colaborare cu inculpatul D.E.M., inculpata D.O.M. s-a întâlnit cu un anume L., identificat din cercetări în persoana învinuitului M. L., cunoscut ca furnizor (al mai multor deținuți) de telefoane mobile, componente și accesorii, de la care a luat mai multe încărcătoare, în schimbul sumei de 180 lei, pe care ulterior le-a înmânat inculpatului G.G..

De asemenea, din datele cauzei rezultă că în aceeași perioadă, pe aceeași filieră, au fost introduse în P.B. și alte telefoane mobile care în cele din urmă au ajuns la deținuții C.C. zis D., S.M.T., B.A.V. și B.M.F..

Probațional s-a reliefat că introducerea telefoanelor în penitenciar se realiza alternativ, când de către inculpatul B.O.M., când de către inculpatul G.G..

Astfel, după ce la data de 29.08.2013, învinuitul V.F. a livrat bunuri interzise și suma de 800 lei inculpatului B.O.M. care ulterior le-a introdus în P.B., la data de 31.08.2013, la solicitarea inculpatului G.H., de procurare în regim de urgență a unui alt telefon, învinuitul V.F. a apelat la sprijinul inculpatului G.G., care și-a manifestat disponibilitatea de a se duce și a se întâlni el personal cu vreun furnizor de telefoane indicat de inculpatul G.H., întrucât la momentul respectiv el nu dispunea de astfel de stocuri de telefoane.

Relevante în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate de învinuitul V.F. cu inculpatul G.H. (utilizator al postului telefonic zzzzzzzz - notat în dialog D.), pe de o parte, precum și cu inculpatul G.G.(notat în dialog G.), pe de altă parte, din care se redă sintetic:

F.:Zi-i repede că se închide telefonul, unde mă duc?

D.:La turn, (n.n. se referă la locuința inculpatului B.O.M. care se află în apropierea turnului de televiziune de la S., jud. Bacău) da ai 100 de euro, nu?

F.:Da.

D.:Ei mai pune 3 jumate lângă suta de euro.

F.:Cum?

D.:Mai pune 3 milioane jumate lângă suta de euro.

F.:Aha.

D.:Și-i dai acolo, și roagă-l frumos sticluțele și cu firul ăla, cablul ăla îmi trebuie neapărat.

F.:Da, da, da.

D.:Mâine poate...neapărat mâine.

F.:Aha.

D.:Sticluțele și cu firul, restul sunt toate, ai înțeles la turn, da? , discuție care a avut loc în ziua de 29.08.2013, la ora 09:11:56.

F.:Da!

D.:Ce faci mă ?

F.:Uite ce să fac, am venit până la G.

D.:Bă!

F.:A?

D.:Sună oleacă la, da acuma dacă suni că pe urmă e prea târziu, la PECO (n.n. se referă la celălalt angajat al P.B., respectiv la inculpatul G.G., așa cum rezultă din convirbirea telefonică purtată ulterior la câteva minute cu acesta).

F.:Da.

D.:Zii că l-am rugat eu din suflet.

F.:Da.

D.:Să-mi aducă ceva de la el, dacă are, ceva simplu, asta, și mă, stau eu de vorbă cu el, da neapărat, da?

F.:Hai că sun.

D.:N-am nimica, zii că-l rog din suflet.

F.:Bun, bun, bun, pa!

discuție care a avut loc în ziua de 31.08.2013, la ora 17:46:09 și în continuare în ziua de 31.08.2013, la ora 17:56:22, din care redăm sintetic:

G.:Bă prietene!

F.:Bună ziua domnu’! Ce faceți? Am avut ieri niște probleme cu telefonul, nu s-o auzit.

G.:Ce faci mă prietenaș ?

F.:Da ce să fac, mă pregatesc de plecare.

G.:Aha.

F.:O rugăminte mare la dumneavoastră din partea...

G.:Da, ia...

F.:Dacă aveți ceva simplu să-i duceți dumneavoastră, și rezolvă el.

G.:Eu am să încerc acuma recent repede.

F.:Că nu mai are nimic și nici n-are de...

G.:Știu da’, cu treaba aia l-am rezolvat.

F.:A, dumneavoastră știți, nu mai...

G.:Da mai vroia o bucată.

F.:Aha, păi na de asta o zis dacă aveți dumneavoastră.

G.:Păi dacă vii, poftim, pe luni, mâine.

F.:Da na eu îi spun.

G.:Deci duminică și luni ne putem întâlni, una din astea două zile.

F.:Aha, da nu, nu să mai vin eu.

G.:A, da unde?

F.:Nu, dacă aveți dumneavoastră ceva.

G.:A, n-am mă nimica eu, na.

F.:Nu, nu, nu păi tocmai, nu să mai vin eu, de asta zic.

G.:A, n-am, n-am.

F.:Dacă a-ți avea dumneavoastră ceva simplu.

G.:N-am, nu am, nu am, asta era, nu am.

F.:A.

G.:Dacă aveam...

F.:Bun, bun, atuncea.

G.:Deci nu am.

F.:Da, da, da, îi transmit eu nu-i problemă.

G.:Cum?

F.:Îi zic, îi transmit eu nu-i problemă.

G.:Bine, bine, dacă el zice să mă duc prin altă parte pe undeva, …, mă întâlnesc cu omu’.

F.:Aha, n-are nic’, văd eu ce zice, ne auzim dacă e.

G.:Bine, eu, bine...

F.:Sănătate!

G.:Pa, pa!

Concomitent cu plecarea învinuitului V.F. din țară, rolul acestuia a fost substituit pentru o scurtă perioadă de timp de către învinuita G.C., soția inculpatului G.H.. Astfel, la data de 1.09.2013, la cererea unui anume D., identificat din cercetări în persoana învinuitului C. D. T., prieten de-al inculpatului G.H., învinuitul V.F. a preluat de la acesta două telefoane și 400 lei, pe care le-a remis, prin intermediul învinuitei G.C. inculpatului B.O.M., iar acesta le-a introdus în P.B., la dispoziția inculpatului G.H.

Ulterior, locul învinuitei G.C., în circuitul telefoanelor din exterior către interiorul P.B., pe ultima verigă, a fost luat de învinuita A.C.V., aflată în conexiune doar cu inculpatul B.O.M., urmare a mutării temporare a inculpatului G.G., de pe secția de detenție și ulterior a faptului că acesta a beneficiat de concediu.

In cursul lunii septembrie, la datele de 7, 10, 12, 16 și 19 septembrie 2013, învinuita A.C.V. la cererea inculpatului G.H., a preluat bunuri și bani, de la diferite legături infracționale ale inculpaților și/sau învinuiților deținuți, și le-a transferat în posesie inculpatului B.O.M., livrându-le la domiciliul acestuia.

In zilele ce au urmat livrărilor, inculpatul B.O.M. speculând lipsa de vigilență a angajaților de la punctul de control, justificată prin statutul său de preot, le-a introdus în spațiul de detenție și le-a livrat inculpatului G.H., care la rândul său, cu sprijinul inculpatului D.E.M., le distribuia pe piața din penitenciar, obținând sume de bani din care cel puțin inculpatul D.E.M. își întreținea familia.

Astfel:

In cursul zilei de 7.09.2013, la inițiativa și sub directa coordonare a inculpatului G.H., învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu inculpata D.O.M., care la rândul său acționa la inițiativa și sub directa coordonare a inculpatului D.E.M. , în apropierea magazinului L. din mun. Bacău și a preluat de la aceasta suma de 400 lei, un telefon, un încărcător și o baterie HTC.

Ulterior în cursul aceleiași zile, tot la cererea inculpatului G.H., învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu un tânăr (identificat din cercetări ulterior luării măsurii arestării preventive în cauză ca fiind învinuitul P.C.A., despre care s-a stabilit că este o legătură infracțională pe linia introducerii de bunuri interzise în penitenciar al unui alt deținut cunoscut după apelativul A., identificat din cercetări ca fiind învinuitul B.A. și împreună cu acesta au plecat la locuința inculpatului B.O.M.

In timpul deplasării efectuate cu autoturismul utilizat de învinuitul P.C.A., învinuita A.C.V. a preluat de la acesta un telefon mobil marca S., nou, în cutie și suma de 250 lei.

Toate aceste bunuri împreună cu suma de 600 lei au fost predate de către învinuita A.C.V. inculpatului B.O.M. cu excepția telefonului primit de la inculpata D.O.M. pe care la indicațiile inculpatului G.H., aceasta l-a înlocuit cu un telefon S. cu displayul spart, pe care îl avea lăsat spre păstrare de învinuitul V.F., care îl preluase de la inculpatul G.G.

Concomitent, învinuitul P.C.A. a remis preotului mai multe bidoane cu vin, comandate de învinuitul B.A., deținut în penitenciar, bunuri cu privire la care există date și indicii temeinice că au fost introduse în spațiul de detenție.

Este de menționat că telefonul mobil predat de inculpata D.O.M. la data de 7.09.2013, învinuitei A.C.V. a fost identificat în locuința acesteia cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 20.09.2013.

In cursul zilei de 10.09.2013, la cererea inculpatului G.H., în timp ce se afla la serviciu în incinta A.M. Bacău, învinuita A.C.V. a fost vizitată de învinuita B.A., care i-a predat într-o țiplă niște copii după certificate de naștere, suma de 50 de lei în bancnote de 10 lei și două încărcătoare de telefoane mobile.

După ce a primit aceste bunuri, inculpatul G.H. i-a cerut să completeze suma cu încă 400 lei și să livreze coletul primit și banii inculpatului B.O.M., ceea ce s-a și întâmplat.

Se reține că cu acest prilej, inculpatul B.O.M. a introdus în P.B., a doua zi, un telefon mobil ce a fost vândut de către inculpatul G.H. deținutului P.I. în condițiile în care a doua zi prietena acestuia din urmă P.S.R. a virat pe numele învinuitei A.C.V. suma de 700 lei.

In seara zilei de 12.09.2013, tot la cererea inculpatului G.H., învinuita A.C.V. a preluat de la învinuita B.A., două telefoane mobile achiziționate de aceasta la H.R. Bacău și suma de 300 lei, pe care ulterior, conform indicațiilor primite le-a legat cu scotch, a plusat cu încă 200 lei și le-a remis inculpatului B.O.M.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 20.09.2013 la locuința învinuitei B.A. a fost identificat bonul fiscal ce atestă achiziționarea celor două telefoane mobile, document care împreună cu procesele verbale de redare în formă scrisă a supravegherii activității infracționale, a convorbirilor telefonice purtate de inculpați și învinuiți, cu declarațiile învinuitelor B. și A. fac dovada incontestabilă a activității infracționale desfășurate de învinuiții și inculpații din prezenta cauză și a responsabilității lor penale pentru faptele ce li s-au reținut în sarcină.

In ziua de 16.09.2013, după același tipar, învinuita A.C.V. a preluat de la învinuita B.A. o cartelă pe care a livrat-o inculpatului B.O.M. și acesta în schimb i-a dat un telefon I., alb, defect aparținând învinuitului B.A.V., scos din spațiul de detenție în scopul de a fi reparat.

Ulterior, învinuita A.C.V. a remis la rândul său acest telefon martorului T.I., cunoscut după apelativul "M.";.

In efectuarea tuturor acestor demersuri, învinuita A.C.V. a fost coordonată de către inculpatul G.H., în timp ce învinuita B.A. a fost coordonată de soțul său, învinuitul B.A.V.

Este de menționat că I. a fost identificat și ridicat de către organele de cercetare penală de la martorul T.V.Ș., fratele lui T.I., la care ajunsese în vederea reparării, care l-a predat de bună voie cu ocazia audierii din data de 20.09.2013.

In cursul zilei de 19.09.2013, învinuita A.C.V. s-a întâlnit cu martorul G.A. de la care a primit suma de 150 lei, după care s-a întâlnit cu învinuitul M. L., de la care a primit două telefoane marca N., pentru care a plătit în schimb suma de 560 lei.

In continuare, învinuita s-a întâlnit cu învinuitul P.C.A., de la care a preluat un telefon cu displayul spart, un încărcător și suma de 400 lei.

Toate aceste bunuri și sume de bani la care a adăugat suma de 400 lei, au fost înmânate inculpatului B.O.M., întreaga operațiune descrisă anterior fiind realizată sub directa coordonare telefonică a inculpatului G.H..

Având în vedere existența datelor și indiciilor temeinice că în dimineața următoare, inculpatul B.O.M. urma să introducă bunurile primite în P.B., la data de 20.09.2013, în jurul orelor 8:30, a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a acestuia, ocazie cu care asupra sa, ascunse în ciorapul de la piciorul stg., au fost identificate cele două telefoane mobile marca N., precum și suma de 750 lei, despre care inculpatul a declarat că o primise de la învinuita A.C.V., odată cu telefoanele.

Ulterior, cu ocazia percheziționării autoturismului utilizat de inculpatul B.O.M. au mai fost identificate în mașină, încă două telefoane mobile, printre care și telefonul cu displayul spart, precum și mai multe accesorii.

Cu ocazia perchezițiilor efectuate în spațiile de detenție, au fost identificate cinci telefoane mobile cu privire la care există date și indicii certe și temeinice că au fost introduse pe aceeași filieră.

Este de menționat că în perioada 05.08 - 20.09.2013, cu ocazia perchezițiilor efectuate potrivit Regulamentului de ordine interioară au fost descoperite 24 de telefoane mobile și 15 cartele SIM, obiecte interzice care intră sub incidența art. 742 din legea nr. 275/2006, situație care vine să întregească pe deplin realitatea constatată cu ocazia acțiuni flagrante.

Concomitent cu acțiunea flagrantă au fost efectuate percheziții și la locuințele inculpatei D.O.M. și învinuitelor B.A. și A.C.V., ocazie cu care au fost identificate telefoane mobile, accesorii, cartele SIM, documente ce atestă achiziții de telefoane mobile, sume de bani însemnate, precum și documente ce atestă diferite transferuri bănești de la rudele altor deținuți din P.B..

Din conținutul dosarului de urmărire penală și din motivarea propunerii privind prelungirea arestării preventive rezultă că cercetările se află în curs de desfășurare, în cauză impunându-se completarea probatoriului în scopul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei.

Ca temei legal pentru arestarea preventivă a inculpaților B.O.M., G.G.A, G.H., D.E.M. și D.O.M., au fost reținute dispozițiile art. 148 lit.c, f din Codul de procedură penală, art.148 lit.b și f Cod procedură penală, art.148 lit.b,c și f Cod procedură penală, art.148 lit.c și f Cod procedură penală, temeiuri care continuă să-și găsească existența și în prezent având în vedere natura, conținutul și modalitatea de comitere a faptelor ce rezultă din probele administrate.

Din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc frecvența uimitoare cu care inculpații realizau activități de introducere în mod ilicit în Penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise în posesia persoanelor private de libertate în scopul utilizării de către acestea.

Mai mult inculpatul B.O.M. a ignorat total atât regulile de etică și morală ce decurg din însăși profesia acestuia de preot, îndrituit să asigure reeducarea deținuților în spațiul de detenție, cât și a statutului special al funcționarilor publici din sistemul A.P. ce îi este aplicabil pe deplin în condițiile în care această instituție face parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională ale statului, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 republicată, privind statutul funcționarilor publici cu statut special din A.N.P.

De asemenea pentru inculpatul G.G. modalitățile efective de influențare se deduc din funcția deținută, existența datelor că acesta acționa în conlucrare sau cel puțin în paralel cu alți agenți supraveghetori și că prin prisma calității pe care o are ar putea să influențeze negativ regimul de detenție al deținuților care se situează pe poziția de utilizatori a telefoanelor ce au fost introduse cu aportul său.

Referitor la inculpații G.H. și D.E.M., aceștia erau cei care stabileau sumele de bani ce trebuiau date cu titlu de mită angajaților penitenciarului cooptând în acest sens persoane aflate în stare de libertate, atât direct, cât și indirect, prin determinarea celorlalți deținuți să solicite a se efectua plăți cu titlu de mită, în vederea introduceri bunurilor interzise în penitenciar de către rudele acestora aflate în stare de libertate.

Aceste sume, colectate de alte legături infracționale, ajungeau în cele din urmă la V.F. și mai apoi la A.C.V., persoane care le dădeau în numele și în interesul altor persoane angajatului din cadrul P.B., pentru ca în schimbul lor acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu și să le introducă în penitenciar.

Probele administrate în cauză demonstrează dincolo de orice îndoială faptul că la data de 19.09.2013, inculpatul G.H. organiza deja o nouă introduce de bunuri interzise în penitenciar, dispunând stabilirea unor noi întâlniri ale lui A.C.V. în cursul zilei de 20.09.2013 cu alte persoane de la care să preia astfel de bunuri.

Pe de altă parte, există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, detenția în penitenciar împreună cu persoanele care ar putea să dea declarații relevante cauzei fiind un motiv suficient în acest sens.

În ceea ce o privește pe inculpata D.O.M., din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că din tranzacțiile cu telefoane mobile realizate de inculpatul D.E.M. în P.B. profita în mod direct și nemijlocit inculpata, având asigurat astfel traiul zilnic, precum și nenumăratele tranzacții financiare într-un interval relativ scurt de doar două luni de zile - perioada în care s-a realizat monitorizarea acesteia - coroborate cu numărul mare de telefoane mobile și accesorii identificate cu ocazia percheziției efectuate la locuința acesteia, este certă predispoziția acesteia în comiterea de fapte antisociale la orice moment din dispoziția soțului său, inculpatului D.E.M. dar și a inculpatului G.H.

Potrivit art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În cauza de față infracțiunile care fac obiectul cercetărilor sunt deosebit de grave, prin modalitatea de săvârșire, astfel că pericolul social ridicat al acestor fapte ar avea și un pericol concret pentru ordinea publică dacă cei cinci inculpați ar fi puși în libertate.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpaților, aceasta rezultă așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost arestați, perioada în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional, modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății, precum și activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați - desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp, relațiile și conexiunile cu alte persoane - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natură celor în discuție, în scopul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.

Existența pericolului concret pentru ordinea publică, la care se referă textul art.148 lit.f din Codul de procedură penală, trebuie examinat și stabilit diferențiat de la caz la caz, în raport de particularitățile specifice ale fiecărei cauze în parte.

De subliniat este faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent al unor subiecți infracționali, ci între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcționarea normală a instituțiilor.

Așadar, față de modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relațiilor sociale impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților, generează o stare de insecuritate socială prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, probele de la dosar constituind probe certe în acest sens. Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție, trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar.

De asemenea, statutul inculpaților B.O.M. și G.G. nu poate constitui un criteriu în baza căruia să se aprecieze că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece în cauza de față nu se evaluează calitățile profesionale ale acestora, ci conduita lor ce prezintă toate indiciile temeinice ale încălcării atribuțiilor de serviciu și, nu în ultimul rând, a ignorării totale a deontologiei profesionale și chiar morale.

Cu referire la ceilalți inculpați trebuie avute în vedere antecedentele penale, recrudescența infracțională de care au dat dovadă, modul de concepere și de organizare care au dovedit abilitate și o perseverență infracțională deosebită.

Este adevărat că inculpații B.O.M. și D.O.M. au înțeles să își modifice poziția procesuală și au fost de acord să dea declarație la urmărirea penală, însă recunoașterile acestora sunt oarecum nuanțate și parțiale și nu sunt de natură să constituie la momentul actual un criteriu pentru aprecierea conduitei lor.

Rezonanța socială a faptelor reprezintă de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și acesta este evident în cazul de față.

În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpații în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constată a CEDO aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a fi aduse atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privativă de libertate prevăzută de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave dedus din modul de săvârșire al faptei și din condițiile acestora.

În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul celor cinci inculpați de a fi puși în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințată și prin aceasta, în mod evident ordinea publică.

Cauza de față fiind o cauză complexă cu un număr important de persoane implicate cărora li se impune a li se stabili calitatea procesuală și eventualele răspunderi ale fiecăruia, necesită administrarea unui probatoriu amplu, urmărirea penală nefiind finalizată și datorită unor motive neimputabile organelor de anchetă, având în vedere cantitatea însemnată de telefoane mobile și cartele SIM identificate în P.B. pentru care s-au solicitat relații utile cauzei de la operatorii de telefonie mobilă.

Se continuă efectuarea proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice, având în vedere volumul însemnat al materialului informativ furnizat de acestea.

Mai mult din probele administrate până în prezent, rezultă indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpații B.O.M., G.G., D.E.M., G.H. și D.O.M. a infracțiunilor pentru care sunt cercetați și pentru care legea prevede sancțiunea închisorii mai mare de 4 ani.

În ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, încadrarea juridică, stabilirea vinovăției, gradul de participare la comiterea faptelor, faptul că au copii minori în întreținere, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.

In cauza de față având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, se constată că perioada de aproximativ 1 lună de când inculpații sunt arestați preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunii astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.

Aprecierea "limitelor rezonabile"; ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, faptele inculpaților care aduc atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestora.

Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a celor cinci inculpați pentru a se asigura protecția celorlalți cetățeni în contextul în care infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.

Față de considerentele mai sus expuse, urmează ca în baza art. 155 C.pr.penală raportat la art.159 Cod procedură penală, să se admită propunerea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților B.O.M., G.G., D.E.M. și G.H. și în consecință:

Se va dispune prelungirea arestării preventive a inculpaților B.O.M., G.G., D.E.M. și G.H., pentru o perioadă de câte 30 de zile, fiecare, începând cu data de 20.10.2013 și până la data de 18.11.2013 inclusiv.

Se va constata că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv		Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie →

Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv