Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 5 din data de 15.10.2013

Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 Cod pr.penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. 37/P/2009 din data de 8.10.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V., în stare de arest preventiv.

Instanța a fost sesizată la data de 10.10.2013 astfel că potrivit art.300/1 Cod pr.penală, are obligația ca după înregistrarea dosarului la instanță, având în vedere că inculpatul este arestat preventiv în prezenta cauză, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă.

Se reține că prin încheierea nr. 124/Î/23.08.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.V. pe o durată de câte 29 zile.

Inculpatul a fost arestat preventiv în baza acestei încheieri fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 70 din 23.08.2013 măsură luată fiind ulterior prelungită în condiții legale.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru următoarele infracțiuni: tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i - 176 al. 1 lit. c Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i -Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, 2 infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 3 infracțiuni de amenințare, prev. de art. 193 și distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. b Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 14.05.2008. În timp ce se afla pe o uliță din com./sat L., jud. Bacău, a lovit cu o sapă în zona capului pe partea vătămată U.G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale (traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare fronto-biparietală și contuzie cerebrală minoră, hemipareză stânga. Leziunea poate data din 14.05.2008 și s-a putut produce prin lovire cu corp contondent, în condițiile stabilite de anchetă. Necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale cu recomandare de reexaminare la sfârșitul perioadei); Concluziile medico-legale inițiale fiind menținute de raportul de expertiză medico-legală nr. 377/14.02.2013, emis de SJML Bacău, cu precizarea suplimentară că lipsa osoasă la nivelul calotei craniene (eschilectomie) reprezintă o infirmitate fizică permanentă din punct de vedere al criteriologiei medico-legale.

2. în dimineața zilei de 14.05.2008, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla împreună cu învinuita C.M. lângă o fântână situată în com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părții vătămate U.D. lovituri repetate cu pumnii și picioarele, iar apoi a încercat să o arunce într-o fântână, acțiunea nefiind dusă până la capăt, datorită opoziției victimei și intervenției verbale a unei vecine.

3. în seara zilei de 16.07.2011. în timp ce se afla în locul numit "V.C.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, împreună cu învinuita C.M. și cu fiii lor, i-a aplicat părții vătămate D.M. lovituri repetate cu pumnii și picioarele în mai multe zone ale corpului, în special în zona abdomenului, cauzând victimei leziuni abdominale grave, care i-au pus viața în primejdie, iar în același timp i-a adresat victimei și amenințări cu moartea.

4. La data de 03.08.2012. în timp ce se afla în locul numit "V.S.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părții vătămate D.M. lovituri repetate cu o bâtă în zona gambei piciorului drept, producându-i o fractură deschisă care a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

5. în perioada 2012-2013, în mod repetat i-a adresat părții vătămate V.A. amenințări cu moartea și cu alte acte de violență și i-a distrus în mod frecvent culturile agricole de pe un teren cumpărat de partea vătămată de la numitul C.I., faptele fiind comise în încercarea de a împiedica victima să folosească respectivul imobil, dorit a fi achiziționat de inculpat.

6. într-una din zilele din primăvara anului 2012, i-a adresat telefonic amenințări părții vătămate C.I., în sensul că dacă nu îi vinde lui bucata de teren vândută de partea vătămată lui V.A., va avea grijă ca nimeni să nu poată folosi respectivul teren, în sensul că va distruge culturile agricole existente în acel loc.

La termenul din 10.10.2013, inc. A.V. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar conform art. 160/2 al. 1 cod pr. penală, susținând că dorește să fie judecat în stare de libertate deoarece suferă de anumite boli care impun intervenții chirurgicale urgente, precum și că dorește să-și formuleze apărări care necesită timp.

Instanța a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condițiilor stabilite de art. 160/6 cod pr. penală și constatând că sunt realizate criteriile cerute de lege a admis în principiu cererea.

Pe fondul cererii, examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că inculpatul A.V. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea mai multor infracțiuni printre care cea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 al. 1 lit. i - 176 al. 1 lit. c cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i -Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, 2 infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 3 infracțiuni de amenințare, prev. de art. 193 și distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. b Cod penal.

Potrivit art. 160/2 alin. 1 cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

În speță, inculpatul nu îndeplinește condițiile referitoare la limita de pedeapsă, infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav pentru care este cercetat fiind sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

La judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța are în vedere nu numai condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 ci în mod obligatoriu și dispozițiile art. 160 indice 2 alin.2 ale aceluiași articol.

Potrivit art. 160 indice 2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii cât și fondul presupun în mod obligatoriu și îndeplinirea acesteia.

În speță infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

În ceea ce privește pericolul social al faptelor, se reține că prin faptele comise au fost periclitate relații sociale deosebit de importante, în buna desfășurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esențiale pentru o conviețuire normală a membrilor acesteia. Prin faptele comise de inculpat a fost lezată însăși ordinea publică în înțelesul de caracteristică a societății în care trebuie să domine siguranța pentru sănătatea tinerilor, respectul față de drepturile cetățenilor. Ordinea publica este echivalentul păcii și liniștii interne, permite cetățenilor să trăiască normal în societate în orice loc din lume și de aceea infracțiunile comise de inculpat a pus în pericol evident ordinea publică în toate elementele caracteristice arătate mai sus.

Infracțiunile deduse judecății aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul persoanei la viață, la integritate fizică și psihică, sănătate, cu impact social deosebit, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Rezonanța socială a faptelor reprezintă de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și acesta este evidențiat în cazul de față.

În consecință faptele pentru care inculpatul A.V. este arestat, în raport de modalitatea de concepere a activității infracționale, de comitere a acesteia, dar și de urmările care s-au produs deja asupra victimelor sau care se puteau produce, relevă un grad sporit de pericol public astfel că nu se impune punerea sa în libertate.

Referitor la susținerile inculpatului precum că suferă de anumite afecțiuni care necesită intervenții chirurgicale urgente instanța apreciază că acestea pot avea loc și în regim de detenție sau că inculpatul poate beneficia de tratament medical conform art. 139/1 cod pr. penală.

Față de aceste considerente instanța apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inc. A.V. este neîntemeiată și se va respinge ca atare conform art. 160/8a al. 6 cod pr. penală.

Constatându-se culpa procesuală a inculpatului, acesta va fi obligat conform art. 192 al. 2 cod pr. penală să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menținută cu privire la inc. A.V., întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

In fapt, se reține că în seara zilei de 14.05.2008. în timp ce se afla pe o uliță din com./sat L., jud. Bacău, a lovit cu o sapă în zona capului pe partea vătămată U.G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale (traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare fronto-biparietală și contuzie cerebrală minoră, hemipareză stânga. Leziunea poate data din 14.05.2008 și s-a putut produce prin lovire cu corp contondent, în condițiile stabilite de anchetă. Necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale cu recomandare de reexaminare la sfârșitul perioadei); Concluziile medico-legale inițiale fiind menținute de raportul de expertiză medico-legală nr. 377/14.02.2013, emis de SJML Bacău, cu precizarea suplimentară că lipsa osoasă la nivelul calotei craniene (eschilectomie) reprezintă o infirmitate fizică permanentă din punct de vedere al criteriologiei medico-legale.

Se poate constata în raport de situația de fapt reținută că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru fapte care prin natura lor și prin modalitatea în care se reține că au fost concepute și săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social.

Inculpatul a fost arestat preventiv, fiind reținute ca temei legal al arestării dispozițiile prev. de art.148 lit.f C.p.p., respectiv inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care textele de lege incriminatoare, prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, consecințele produse asupra sănătății și integrității fizice și psihice a victimelor, instanța apreciază ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în stare de libertate.

Pe de altă parte, prin faptele arătate au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

Potrivit art.5 din CEDO și art.3 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (jurisprudența CEDO).

Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.

Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia.

În aceste condiții instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.

Având în vedere considerentele expuse, instanța constatând că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, conform art. 300/1 al. 3 cod pr. penală va menține starea de arest a fiecărui inculpat.

Conform art. 192 al. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv		Ordonanţă preşedinţială. Încuviinţare legături personale... →

Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Liberare provizorie. Jurisprudență Liberare provizorie