Ordonanţă preşedinţială. Inexistenţa autorităţii de lucru judecat în ce priveşte hotărârea pe fond
| Comentarii |
|
Puterea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre care nu a soluţionat dosarul de fond, în doctrină reţinându-se că aceasta nu are autoritate de lucru judecat în procesul asupra fondului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 486 din 12 martie 2012
Prin sentința civilă nr. 752/09.02.2011 a Judecătoriei X s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F.G. și s-a respins acțiunea (precizată) formulată de reclamanta F.G. în contradictoriu cu pârâtul S.I.C., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă, precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. S-a admis, în parte, cererea pârâtului și a fost obligată reclamanta la 12,4 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 199/03.11.2011 pronunțată de Tribunalul Y în dosarul nr. 3312/321/2010 s-a admis apelul declarat de reclamanta F.G., împotriva sentinței civile nr. 752 pronunțată la data de 9.02.2011 de Judecătorie, în contradictoriu cu intimatul-pârât S.I.C.
Examinând apelul, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
La termenul de judecată din 3.11.2011, s-a invocat, din oficiu, și s-a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3163/2.06.2010 a Judecătoriei X, irevocabilă prin decizia civilă nr. 845/RC/11.10.2010 a Tribunalului Y.
Excepția a fost admisă pentru următoarele considerente:
Prin acțiune (așa cum a fost precizată) reclamanta a solicitat să i se interzică pârâtului să execute vreun fel de lucrări de construcții pe terenul situat în P., str. C.N., nr. 25 - cu motivarea că terenul face parte din masa succesorală rămasă după defuncta F.E., care a fost mama sa și a pârâtului S.I. (chemat inițial în judecată), de la care pârâtul S.I.C. a cumpărat (la 25.03.2010) terenul și că acel teren face parte din masa succesorală la care și reclamanta are calitate de moștenitoare (pe rolul instanțelor fiind în curs de soluționare o acțiune de partaj).
Anterior introducerii acestei acțiuni, reclamanta a formulat (la 4.03.2010) o cerere identică având același obiect și în care, ca și pârât, a figurat S.I. (tatăl pârâtului S.I.C.) și care a format obiectul dosarului nr. 2139/279/2010 al Judecătoriei X (cauza soluționându-se pe calea ordonanței președințiale).
Astfel, prin decizia civilă nr. 845/11.10.2010 a Tribunalului Y s-a admis recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva sentinței civile nr. 3163/2.06.2010 a Judecătoriei X, s-a modificat în totalitate sentința, s-a admis excepția lipsei calității procesual active și s-a respins cererea formulată, pe cale de ordonanță președințială, de către reclamanta F.G. împotriva pârâtului S.I. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de recurs a reținut că, deși în fața instanței de fond s-a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, aceasta a fost greșit respinsă cu motivarea că soluționarea excepției impunea o analiză în profunzime a fondului, întrucât instanța nu era obligată să stabilească dacă reclamanta a acceptat sau nu succesiunea după defuncta sa mamă (aspect ce se va lămuri cu ocazia definitivării ieșirii din indiviziune), ci raportat la solicitarea reclamantei de a nu fi edificată nici o construcție pe suprafața de 600 mp teren situată în P., str. C.N., nr. 25, instanța de fond trebuia să verifice dacă titulara cererii era în drept să solicite sau nu acest lucru, având în vedere dreptul de proprietate exclusiv al pârâtului, confirmat anterior printr-o altă hotărâre judecătorească.
Reținând că pârâtul este proprietarul suprafeței de 600 mp teren și că reclamanta „nu justifică, cu privire la acest teren, o situație similară”, tribunalul a găsit întemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.
Or, în raport de această hotărâre judecătorească, prin care s-a statuat, în mod irevocabil, că reclamanta nu are calitate procesual activă de a solicita interzicerea efectuării lucrărilor de construcție pe suprafața de teren situată în P., str. C.N., nr. 25, în cauză operează excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, este îndeplinită tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1201 C. civ., atât în privința obiectului și cauzei, cât și a părților, chiar dacă în primul proces a figurat S.I. iar în prezentul, S.I.C., întrucât acesta din urmă a devenit, prin cumpărarea terenului în litigiu, succesor în drepturi al primului pârât.
Cum efectul puterii de lucru judecat constă în împiedicarea introducerii unei noi acțiuni în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește, iar asupra calității procesual active a reclamantei de a solicita interzicerea lucrărilor de construcție pe terenul situat în P., str. C.N., nr. 25, s-a statuat prin decizia civilă nr. 845/2010 a Tribunalului Y, în cauza de față, reclamanta nu poate pretinde că are calitate procesual activă, iar o nouă examinare a calității sale ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
Rezultă așadar că instanța de fond a examinat, din nou, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, fără a observa că în cauză opera, din punct de vedere al calității procesual active a reclamantei, autoritatea de lucru judecat.
Pe cale de consecință, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul și a modificat în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, și nu pentru lipsa calității procesual active.
în ce privește cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă, întrucât dispozițiile art. 274 C. proc. civ. prevăd că este obligată la plata cheltuieli de judecată partea „care cade în pretenții”, adică cea care pierde procesul.
Or, în speță, chiar dacă formal apelul a fost admis și sentința modificată în parte, în realitate, cea care a pierdut procesul este reclamanta, și nu pârâtul, și aceasta se află în culpă procesuală întrucât a declanșat două procese identice punându-l pe pârât în situația de a avansa o serie de cheltuieli pentru a-și asigura apărarea.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
împotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta-reclamantă F.G., recurs declarat și motivat în termen, timbrat legal și înregistrat pe rolul Curții de Apel Z sub nr. 3312/279/2010.
A fost criticată soluția instanței de apel, susținându-se faptul că ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat în ce privește hotărârea pe fond, considerent pentru care instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la aprecierea temeiniciei excepției reținute de prima instanță și nicidecum să dea eficiență modului în care a fost soluționată această excepție pe calea ordonanței președințiale. De asemenea, a invocat și faptul că motivele care au dus la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate.
Intimata prin procurator a depus concluzii scrise, solicitând în esență respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 304,art. 312 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:
Obiectul speței de față îl reprezintă interzicerea pârâtului de a executa orice fel de lucrări de construcție pe terenul situat în P., str. C.N., nr. 25, până la soluționarea irevocabilă a cererii de partaj succesoral care face obiectul dosarului 2060/279/2010 al Judecătoriei X.
Anterior promovării acestor acțiuni aceleași părți s-au judecat pe calea ordonanței președințiale într-o cerere identică ce a făcut obiectul dosarului 2139/279/2010 al Judecătoriei X.
în ce privește art. 1201 C. civ. aplicat în cauză de instanța de apel, trebuia reținut că puterea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre care nu a soluționat dosarul de fond, în doctrină reținându-se că aceasta nu are autoritate de lucru judecat în procesul asupra fondului.
Aceasta, deoarece potrivit art. 581 C. proc. civ., scopul ordonanței președințiale este acela de a se evita pierderea unui drept ce s-ar înfăptui prin întârzieri, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara și de a înlătura eventualele piedici ivite la executarea silită.
Toate aceste măsuri au însă specificul de a fi luate în afara procesului de fond în care se stabilește cui aparține fondul dreptului, de partea cui este dreptatea.
Cum ordonanța nu are putere de lucru judecat față de procesul de fond, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să fie admis recursul, casată decizia recurată și trimisă cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
(Judecător Sorina Ciobanu)
| ← Legături personale cu minorul. Limitări ale acestui drept.... | Recalculare pensie. Excepţia prematurităţii acţiunii... → |
|---|
