Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Minori; Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 231 din data de 07.02.2018
Prin cererea formulată la data de 16.01.2018 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. 162/207/2018, reclamantul B.V.I., domiciliat fără forme legale în mun. Galați, str. Dr. N. A., nr. 4, bl. …, sc.l, ap. 6, jud. Galați, cu domicilul procesual la Cabinet de Avocat "Stroe Ciprian", din Caracal, bld. A. C., nr. …, bl. …, ap. 3, în calitate de tată al minorilor B.J.M. și B.V.I., a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtului P.A.I., domiciliat în Caracal, str. G. M., nr. ., bl. .. ., sc. 1, ap. …, et. 4, jud. Olt, să-i înapoieze cei doi copii pe care îi ține fără drept în locuința sa sau în alte imobile, prin predarea acestora către reclamant.
În fapt, reclamantul a arătat că, după cum confirmă sentința civilă nr.1779 pronunțată de Judecătoria Caracal la data de 13.09.2017, a fost căsătorit cu numita B. ( actuală P.) M.M., iar din relația acestora au rezultat cei doi minori, a căror locuință s-a stabilit prin această hotărâre la mamă, fiind de acord cu această măsură atât pentru faptul că minorii au locuit mai mult cu mama și bunica maternă, dar și pentru că la acel moment lucram în afara țării.
S-a menționat de reclamant că în urmă cu circa 10 zile, a luat la cunoștință despre faptul că fosta sa soție a fost extrădată în Italia, pentru a executa o pedeapsă de 3 ani de închisoare, iar minorii au rămas în locuința actualului soț și în aceste condiții, întrucât nu se afla în România la acel moment, a revenit în țară la data de 15.01.2018 ( mai devreme i-a fost imposibil să poată achiziționa un bilet de avion) și a încercat să ia legătura cu minorii, pentru a-i lua în domiciliul său.
A susținut reclamantul că, din păcate, i-a fost imposibil să ia contact cu minorii sau cu pârâtul, iar din partea soțului bunicii materne (în prezent decedată) a primit amenințări, ca răspuns la solicitările sale de a i se indica locația unde se află copii, însă din relațiile solicitate la unitatea școlară unde învață fiica sa, a aflat că la data de 15.01.2018 nu a fost prezentă la școală.
Reclamantul a precizat că, având în vedere drepturile sale stabilite de disp. art. 483 coroborat cu art. 495 NCC, solicită să se dispună ca persoana ce ține fără drept minorii să fie obligată să îi predea în grijă, considerând că este nefiresc ca o persoană ce nu se află în nici un grad de rudenie cu copii, să-i țină, în contextul în care locul acestora este lângă părinți.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu acte și martori, iar în drept, a invocat disp. art. 997 CPC.
S-au depus alăturat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială seria OT 020913 din 16.01.2018; copii de pe sentința civilă nr.1779 din 13.09.2016 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…../207/2016 și certificatele de naștere ale minorilor B. V.I. și B.J.M..
Urmare a dispozițiilor instanței prin rezoluția din 17.01.2018 la dosar s-a înaintat ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului de Primăria municipiului Caracal, totodată fiind depusă de reclamant dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La termenul din 25.01.2018, pârâtul P. A.I., a formulat întâmpinare la cererea de ordonanță președințială formulată de fostul soț al actualei sale soții, respectiv B.V.I., solicitând respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.
S-a arătat de pârât că se solicită, pe calea ordonanței președințiale "predarea în grijă" a minorilor rezultați din căsătorie, într-un domiciliu fără forme legale din municipiul Galați, în contextul în care, reclamantul, conform propriei sale declarații și actelor de stare civilă are domiciliul în străinătate și, prin urmare, această "predare în grijă", îmbrăcând, de fapt forma unei schimbări de domiciliu a minorilor s-ar face într-un domiciliu ales al reclamantului din România, unde, de fapt acesta nu locuiește, locuința sa statornică fiind în străinătate.
Pârâtul a precizat că, dacă ar fi dorit schimbarea domiciliului stabilit al minorilor, crede că ar fi trebuit să dovedească faptul că deține în mod statornic o locuință în România, cu toate condițiile pentru creșterea unor copii, că își are asigurate aici veniturile din muncă și alte aspecte care țin de stabilirea unui domiciliu al unor minori, însă reclamantul a preferat calea unei simple ordonanțe președințiale aruncând cu noroi în fosta sa soție și mama minorilor că ar avea de executat o pedeapsă privativă de libertate în Italia, solicitând ca acesta să facă și dovada celor expuse în această acțiune.
De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea acestei cereri ca nefondată, nu se justifică și nu există condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea, pe calea unei ordonanțe președințiale a unei hotărâri așa cum s-a solicitat, de predare în grijă a minorilor.
Prin cererea formulată reclamantul solicită "predarea în grija" sa a minorilor B.J.M. și B.V.I., ce se află acum în îngrijirea pârâtului, motivat de faptul că, mama acestora, în domiciliul căreia a fost stabilit anterior domiciliul minorilor, așa cum susține reclamantul "a fost extrădată în Italia, pentru a executa o pedeapsă de trei ani închisoare", dar în realitate, într-adevăr mama minorilor și actualmente soția pârâtului se află în Italia unde are pe rolul instanței o cerere de revizuire a unei sentințe pronunțată în lipsa sa, fără a fi legal citată sau reprezentată, prin urmare se află decât temporar plecată din țară iar minorii într-adevăr se află în grija pârâtului și a bunicului matern, însă în locuința unde au stat și până acum și unde au crescut și se simt foarte bine.
Pârâtul a menționat că nu există nici un pericol iminent în ceea ce privește starea minorilor pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, cu atât mai mult cu cât tatăl acestora nu i-a mai văzut de circa doi ani și jumătate, de când este despărțit de mama lor iar fiul cel mic al cărui tată presupus ar fi, potrivit prezumției legale, B.V.I., este de fapt fiul pârâtului, motiv pentru care solicită respingerea cererii cu privire la acest minor, întrucât acesta nu este tatăl biologic al minorului și nu are nici o legătură cu reclamantul.
A mai arătat pârâtul că a formulat o acțiune de contestare a paternității numitului B. și de stabilire a paternității față de el, tatăl său biologic, însă nu a primit încă termen de judecată, precizând că acest minor nici nu este cunoscut de către B.V.I., în prezent având vârsta de doi ani și jumătate, iar de la nașterea sa, actuala sa soție s-a despărțit de fostul soț, sentința fiind pronunțată în data de 13.09.2016 și nu 2017 cum greșit susține reclamantul, dar părțile erau despărțite în fapt încă din anul 2015.
În ceea ce o privește pe minora B.J.M., în vârstă de 11 ani, aceasta este înscrisă la școală în mun. Caracal, cursuri pe care le frecventează zilnic și fără probleme școlare, de asemenea nu 1-a mai văzut pe tatăl său de circa doi ani și nici nu dorește acest lucru, întrucât tatăl său o amenință și jignește ori de câte ori ia legătura telefonic cu el.
S-a mai precizat de pârât că, deși a avut un program de legături personale cu minorii, acesta nu l-a uzitat niciodată până acum, mulțumindu-se la a lua legătura din când în când doar telefonic cu fiica sa, și atunci doar proferând insulte și amenințări cu moartea la adresa minorei.
Prin urmare, a susținut pârâtul că "predarea" acestei minore tatălui său biologic ar fi un șoc pentru minoră întrucât are oroare de întâlnirea sau chiar conversația cu tatăl său, minora nu dorește sub nici o formă nici măcar în prezența pârâtului sau a mamei sale să-1 vadă pe tatăl său, dar să-i fie "predată" acestuia.
A considerat pârâtul că în această situație trebuie avut în vedere interesul superior al minorei și anume acela de a duce o viață liniștită alături de noua sa familie, adică alături de pârât, mama sa și fratele său, în locuința unde a locuit și până acum, să frecventeze în continuare cursurile școlare în Caracal și să se întâlnească în continuare în timpul liber cu prietenii săi din copilărie.
În continuare a menționat pârâtul că, așa cum a arătat este doar o chestiune de timp scurt plecarea mamei sale în Italia, aceasta va reveni în scurt timp în domiciliul lor comun și situația va fi din nou ca înainte.
Pârâtul a mai susținut că B.V.I. a revenit în țară și respectiv în mun. Caracal, în data de 15.01.2018, pentru a solicita plata unei datorii de 30000 euro pe care socrul și soacra sa o aveau la dânsul, însă, întrucât data scadenței încă nu a sosit, iar socrul pârâtului a refuzat plata datoriei până la data scadenței, reclamantul din prezenta cauză și-a amintit că are copiii cu care îl poate "șantaja" dacă nu e mult spus așa, pe socrul pârâtului să-i achite datoria, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
S-a arătat de pârât că, în cererea formulată reclamantul a precizat că nu a găsit bilet de avion mai devreme de acea dată, deci recunoaște că locuiește în străinătate și, pentru o mai bună caracterizare a reclamantului a arătat că, deși a fost obligat prin sentința de divorț la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, acesta nu a achitat-o niciodată până acum, când, brusc, și-a amintit că are copii.
Pentru acestea, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, respectiv art.997 CPC, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În dovedirea întâmpinării pârâtul a susținut că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și martori așa cum a solicitat și reclamantul, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Alăturat întâmpinării s-a depus extras dintr-un ziar.
S-a înaintat la dosar în data de 02.02.2018 ancheta socială efectuată de Primăria municipiului Galați la domiciliul reclamantului.
La termenul din 6 februarie 2018 a fost audiată în camera de consiliu minora B. J.M..
În ședința publică din 6 februarie 2018 s-au luat interogatorii reclamantului și pârâtului, totodată au fost audiați martorii A.M. și B. I. la cererea reclamantului, iar martorii B.S. și R.M. la solicitarea pârâtului.
La dosar s-au mai depus următoarele înscrisuri:certificatul eliberat la data de 05.02.2018 în dosarul cu nr…../207/2017; furnizare informații eliberată de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați sub nr.4708/01.02.2018; copie de pe ordinul de executare pentru încarcerare și decret de suspendare a acestuia privind pe B. M.M. tradus din limba italiană; copie de pe invitația înaintată numiților P. (fostă B.) M.M. și R.M.; împuternicirea avocațială seria DJ12 0 077002 din 25.01.2018.
Atât reclamantul cât și pârâtul au depus la dosar concluzii scrise.
Martorul B. I. audiat la solicitarea reclamantului a declarat că pe reclamant l-a însoțit în cursul acestui an de 3 ori, și anume prima data când a depus plângerea, a doua oară când au venit la termenul fixat în dosar și astăzi este a treia oară, iar de fiecare dată, mai exact cele două dăți anterioare, reclamantul a încercat să ia legătura cu minorii, însă nu a reușit pentru că 1-a sunat pe R.M. iar acesta nu i-a răspuns, însă la termenul anterior, reclamantul a mers la fetiță la școală și acolo a vorbit cu ea, cunoscând faptul că reclamantul, care este fiul său, nu are o relație prea bună cu tatăl vitreg al fostei soții, respectiv cu numitul R.M..
S-a arătat de martor că reclamantul în prezent lucrează la o firmă cu sediul în Cehia, fiind angajat conducător auto profesionist, unde poate sta plecat două săptămâni sau o lună, dar în compensare are liber și două săptămâni, iar în prezent reclamantul se află în concediu, intenționând să rămână în țară.
A susținut martorul că știe despre faptul că tatăl vitreg al fostei nurori, nu locuiește împreună cu soțul actual al acesteia, pârât în cauză și reclamantul 1-a căutat mereu pe R.M., pentru că știa că minorii sunt cu acesta, iar în prezent a auzit că minora locuiește tot cu R., iar minorul mai mic, cu pârâtul.
Martorul a relatat că reclamantul, de multe ori a încercat să ia legătura cu minora, însă aceasta i-a spus că i s-a interzis să vorbească cu reclamantul, de către bunic și actualul tată, dar a văzut-o pe minoră astăzi și aprecieză că era bine îmbrăcată, însă până a fi audiată de instanță i s-a părut mai tristă, iar când a ieșit, după ce a vorbit cu instanța, părea mai veselă, momentan stă de vorbă cu bunica sa paternă.
În ședința publică din 6 februarie 2018 a fost audiat martorul încuviințat reclamantului A.M., care a declarat că în cursul anului 2018, o singură dată, respectiv la termenul din 25.01.2018, l-a însoțit pe reclamant în deplasarea făcută în Caracal, acesta dorind să-și ia cei 2 copii, deplasându-se amândoi din Galați în Caracal cu mașina personală a martorului iar înaintea anului 2018 l-a mai însoțit de încă două ori, respectiv în anul 2013 și imediat după divorț când a vrut să-și ia o parte din lucruri.
Tot în cursul lunii ianuarie 2018, în jur de 15 ianuarie martorul a relatat că l-a însoțit pe reclamant în Caracal unde acesta trebuia să discute cu avocatul său, să rezolve alte probleme pe la alte instituții cum este Poliția și Protecția Copilului și să-și vadă copiii, dar nu a putut să vadă nici un copil pentru că nu i s-a răspuns la telefon de către soțul fostei soții ori de către fostul socru.
S-a menționat de martor că reclamantul are o locuință pe raza Municipiului Galați și în data de 15.01.2018, când l-a însoțit pe reclamant, este adevărat că acesta a venit la sediul Cabinetului apărătorului său și pentru a rezolva o problemă cu privire la o sumă de 30.000 Euro, stabilită în urma unei decizii notariale.
Martorul a susținut că are conoștință despre faptul că în Galați reclamantul are o firmă de transport S.C. B. S.R.L. a cărui administrator este, însă colaborează cu multe alte firme la bursa transportului, iar pe raza Municipiului Galați, martorul știe că pe reclamant îl poate găsi aproape la fiecare sfârșit de săptămână.
Martorul R.M. a declarat că nu este în relații de dușmănie cu reclamantul B. și minorii J. -M. și V. sunt îngrijiți atât de către acesta ca bunic matern cât și de soțul fiicei sale, pârât în cauză, mai ales că locuința martorului și a pârâtului nu se află la distanță mare una de cealaltă, pe raza Municipiului Caracal, martorul locuind într-un apartament în Dr. Marinescu, situat în apropierea Școlii unde învață minora, dar și aproape de creșa unde merge minorul, iar pârâtul locuiește într-un apartament în H.C.C. la monument.
A relatat martorul că fiica sa s-a căsătorit cu pârâtul în vara anului trecut și de atunci au locuit împreună cu cei doi minori, însă martorul niciodată nu a mers în locuința pârâtului unde locuiau cu fiica sa și cei 2 minori, iar în prezent a auzit că împreună cu pârâtul și cei 2 minori mai locuiește și sora pârâtului.
Același martor a susținut că personal dar și de la minoră a auzit că aceasta are o relație bună cu pârâtul dar nu poate să spună ce fel de relație este între minori, mai ales între minoră și tatăl reclamant, pentru că au vorbit foarte rar la telefon, mai mult, a văzut și martorul dar i-a spus și minora că reclamantul are o atitudine recalcitrantă la telefon.
Martorul a susținut că reclamantul i-a văzut pe minori ultima dată în septembrie 2016, iar pe mama celor doi minori martorul a menționat că a crescut-o de la vârsta de 9 ani, fiind căsătorit legal cu mama acesteia, care a decedat în cursul anului trecut.
S-a mai declarat de martor că nu știe dacă pârâtul a anunțat vreo autoritate despre faptul că mama celor doi minori a fost extrădată în Italia, iar martorul nu a anunțat pe nimeni, de altfel a și aflat mai târziu, totodată, din ianuarie până în prezent reclamantul l-a sunat la telefon și a vorbit cu acesta dar nu s-au întâlnit, iar în discuțiile telefonice l-a întrebat unde sunt cei 2 copii, însă nu i-a dat nici o adresă, spunându-i că sunt acolo unde trebuie să fie.
De asemenea, martora B.S. a fost audiată tot la solicitarea pârâtului și a declarat că minora J. M., fiind eleva Școlii nr. 2 Caracal, unde martora predă educație fizică, o știe de la 7 ani, ca și elevă, iar în sala de sport ținând ora împreună cu un coleg a cărei elevă este minora, a observat martora că tot timpul minora vine bine îngrijită, îmbrăcată, pârâtul o aduce și o ia de la școală iar minora este un copil vesel, personal martora a și vorbit cu minora în cabinetul său și nu a văzut să aibă vreo problemă.
Martora a relatat că minora locuiește cu pârâtul, sora acestuia și bunicul matern, iar cu reclamantul știe că vorbește la telefon, cunoscând martora că minora mai are un frate care locuiește tot cu pârâtul dar nu știe dacă există vreo legătură afectivă între minori și tatăl reclamant.
Ultima dată, martora a susținut că a vorbit cu minora în cabinetul său de la școală, în urmă cu aproximativ o săptămână, înainte de vacanță și nu a văzut nici o schimbare în comportamentul minorei raportat la faptul că și martora a auzit că mama sa este plecată în Italia, iar în discuțiile cu minora, au vorbit numai de școală și niciodată despre relația ei cu tatăl natural sau tatăl vitreg, dar totdeauna pe minoră a văzut-o că este bine îmbrăcată, îngrijită.
Coroborând răspunsurile la interogatoriu ale părților cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit de instanță și înscrisurile depuse la dosar, având în vedere și declarația minorei B.J.M., ascultată în camera de consiliu, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea reclamantului formulată pe cale de ordonanță președințială, urmând să fie respinsă ca atare în baza următoarelor considerente:
Prin sentința nr.1779 din 13.09.2016 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2016, s-a admis cererea formulată de reclamanta B. M.M., domiciliată în Caracal, str. T., nr.8, județul Olt, , așa cum a fost precizată la termenul din data de 13.09.2016, în contradictoriu cu pârâții B.V.I., domiciliat în Galați, str. T…., nr…., bl. .., sc. ., et.., ap…., județul Galați, …., Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Caracal, cu sediul în Caracal, str. P. V., nr.10, județul Olt.
S-a admis prin aceiași sentință cererea reconvențională formulată de pârât, așa cum a fost precizată la termenul din data de 13.09.2016, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 16.03.2007 și înregistrată în registrul de stare civilă al Consiliului Local Galați sub nr. 264/16.03.2007, prin acordul soților, urmând ca soția să-și reia numele avut anterior acestei căsătorii, acela de P..
Prin aceiași sentință civilă s-a stabilit locuința minorilor B. J.-M. (născută la data de 23.05.2007) și B. V.I. (născut la data de 24.09.2015), la domiciliul mamei și s-a dispus ca exercitarea autorității părintești cu privire la minori să se exercite în comun de ambii părinți, fiind obligat pârâtul la plata în favoarea celor doi minori a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 300 lei (câte 150 lei pentru fiecare minor) cu începere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul copiilor sau până la schimbarea condițiilor avute în vedere de instanță.
S-a încuviințat ca pârâtul reclamant reconvențional să aibă legături personale cu cei doi minori astfel: odată pe trimestru de vinerea de la ora 18 până duminica orele 18, urmând ca data efectivă și modul de derulare a programului să fie convenit de către părți conform înțelegerii lor, compensându-se cheltuielile de judecată efectuate de părți și s-a luat act că nu se solicită de către părți motivarea hotărârii, care este definitivă.
Cu toate că reclamantul s-a despărțit de mama copiilor săi prin divorț la data de 13 septembrie 2016, ambii soții fiind de acord cu divorțul, respectiv de aproximativ un an și jumătate, iar prin sentința de divorț s-a încuviințat ca pârâtul reclamant reconvențional să aibă legături personale cu cei doi minori odată pe trimestru de vinerea de la ora 18 până duminica orele 18, urmând ca data efectivă și modul de derulare a programului să fie convenit de către părți conform înțelegerii lor, la interogatoriu luat reclamantului acesta a răspuns că a trecut prin Caracal dar niciodată nu i s-a permis să ia legătura cu copii, chiar și prin Internet a fost blocat de fosta soție și de minoră influențată de mama ei.
A rezultat astfel că, relația dintre reclamant ca tată și cei doi minori în special cu fiica J. M. în vârstă de aproape 11 ani nu era una apropiată, aproape inexistentă și înainte ca mama minorilor să fie extrădată în Italia, cum de altfel a susținut reclamantul prin cererea formulată.
Mai mult, la întrebarea reclamantului prin interogatoriu încuviințat a se lua pârâtului în sensul dacă este adevărat că în intervalul 15.01.2018-20.01.2018 a încercat să ia legătura cu minorii, pârâtul a răspuns că ,,probabil că da întrucât are numărul de telefon al minorei, astfel că o poate suna și vorbi";.
Chiar dacă reclamantul nu a recunoscut la interogatoriu că lucrează în străinătate, iar martorul A.M. audiat la cererea acestuia a declarat că reclamantulul este administratorul unei societăți cu sediul în Galați, tatăl acestuia B. I. a declarat că fiul său în prezent lucrează la o firmă cu sediul în Cehia, fiind angajat conducător auto profesionist, unde poate sta plecat două săptămâni sau o lună, dar în compensare are liber și două săptămâni, însă din raportul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului a rezultat că acesta este conducător auto la firma D. Transport din Belgia, realizând un venit lunar net în cuantum de 2000 lei.
Tot la interogatoriu pârâtul a susținut deține minorii în calitate de tată vitreg și de tată biologic privind pe minorul V., însă reclamantul a recunoscut la interogatoriu faptul că fiica sa are o teamă față de acesta.
Măsura schimbării temporare a locuinței copilului, în speță reclamatul solicitând pe cale de urgență înapoierea de la pârât a minorilor în vârstă de peste 10 ani minora B.J.M. și de peste 2 ani minorul B.V.I., trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție că minorii nu sunt apropiați de soțul mamei lor și bunicul matern, cu toate că, cel puțin de un an și jumătate, locuiesc cu aceștia ori în preajma lor, alături și de mamă până în urmă cu aproximativ 3 luni, nefiind suficientă.
Cum minorilor li s-a stabilit locuința la mama lor care s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.07.2017, astfel că toți au locuit cu pârâtul în municipiul Caracal, str. G.M., nr. ., bl. .., sc. 1, ap. .., județul Olt, locuință proprietatea părinților pârâtului, după cum a răspuns la interogatoriu și pârâtul, în momentul în care mama minorilor a fost obligată să părăsească această locuință, aceștia au rămas să locuiască cu pârâtul ,, în calitate de tată vitreg și de tată biologic privind pe minorul V..";, de minori ocupându-se îndeaproape și bunicul matern, care are însă ca locuință proprietate personală un apartament situat pe raza municipiului Caracal în apropierea locuinței unde au rămas cu pârâtul și cei doi minori.
În soluționarea cererii se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 996 Noul Cod pr.civ. - "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului";.
Din această dispoziție legală se desprind cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, în lipsa cărora o astfel de cerere nu ar putea fi primită.
În speță, instanța a apreciat că cele trei condiții prevăzute de textul art. 996 N. C.proc.civ. nu sunt întrunite.
Relativ la urgența măsurii, instanța a reținut că existența acesteia se apreciază în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, obiective și subiective, inclusiv perioada de timp scursă de la apariția urgenței și până la formularea cererii și dacă, funcție de comportamentul părților, ea se menține în intervalul arătat.
Această condiție nu este îndeplinită în cauză, față de faptul că reclamantul nu a dovedit o nevoie imperios necesară de a se dispune la acest moment asupra înapoierii minorilor, respectiv a stabilirii domiciliului minorilor, pe calea sumară a ordonanței președințiale.
Astfel, pe de o parte s-a arătat de către reclamant că minorii locuiesc în prezent cu soțul mamei lor, dar și cu bunicul matern, fiind înscriși la școală, respectiv creșă, iar pe de altă parte reclamantul nu a precizat care sunt motivele pentru care se impune pronunțarea unei ordonanțe președințiale după aproximativ 3 luni din momentul în care mama minorilor a fost trimisă în Italia, totodată, nu numai că nu a dovedit legătura puternică existentă între minori și tatăl reclamant dar nu a dovedit nici faptul că poate acorda în prezent celor doi copii siguranța și liniștea de care au nevoie alături de sprijinul material în momentul în care mama nu le este alături.
Se va avea în vedere de asemenea că datorită faptului că ordonanța președințială presupune urgența și luarea unei măsuri vremelnice, instanța nu are căderea, într-un astfel de proces să prejudece fondul dreptului, dar este datoare să cerceteze aparența sa.
În acest sens sunt dispozițiile art. 996 C.pr.civ. anterior citate, potrivit cărora, ceea ce se impune a se aprecia este dacă în favoarea reclamantului există o aparență de drept.
Mai mult, instanța a constatat că în cauză aparența dreptului nu este de partea reclamantului, în condițiile în care minorii au stabilită locuința la mamă, unde chiar reclamantul și-a dat acordul, fiind înscriși de mamă la școală, respectiv la creșă, de îngrijirea și întreținerea acestora ocupându-se alături de mamă și soțul acesteia precum și bunicul matern.
Instanța a mai stabilit că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței cererii, așa cum pretind dispozițiile art.996 C.pr.civ., reclamantul neprobând în cauză existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copiilor, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin înapoierea acestora tatălui reclamant, în domiciliul căruia minorii au locuit un timp foarte scurt iar în acest interval de timp și împreună cu mama lor.
Măsura înapoierii minorilor prin schimbarea temporară a locuinței acestora trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, iar față de starea de fapt dovedită și reținută în cauză, interesul superior al copiilor este de a rămâne în locuința în care au fost crescuți și până în prezent, nefiind date motive urgente și temeinice care să justifice mutarea lor cu caracter temporar la locuința tatălui reclamant din Galați, unde de altfel și acesta nu locuiește permanent din cauza locului de muncă.
În concluzie, pentru toate motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea promovată de reclamant.
Postat 26.02.2018
| ← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Talharie. Jurisprudență Tâlhărie → |
|---|
