Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria VÂNJU MARE Hotărâre nr. 206 din data de 09.03.2016
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 15.10.2015, reclamantul V.L. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta V.I.C. să se stabilească locuința minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului până la soluționarea definitivă a cererii de divorț, iar executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
În motivarea cererii reclamantul a arătat faptul că, din relațiile de căsătorie avute cu pârâta a rezultat minorul V.C.D. născut la data de 26.04.2010, însă în timp comportamentul pârâtei a început să se modifice, astfel că la data de 09.08.2015 pârâta a plecat la părinții săi din localitatea Cetate, județul Dolj împreună cu minorul. Deși a insistat ca pârâta să revină la domiciliul comun, aceasta a refuzat, având o reacție violentă. Ulterior, pârâta a lăsat minorul în grija părinților săi, apoi a plecat în străinătate, iar la dorința de a vedea minorul, i-a fost refuzată orice legătură cu acesta, situația fiind cu atât mai gravă cu cât în realitate minorul este privat de dreptul de a-și vedea tatăl și bunicii paterni și nu i se permite să meargă la grădiniță.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.996 -1001 C.p.c, art.396, 496 C.Civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie carte de identitate, certificat de naștere reclamant, certificat de naștere pârâtă, certificat de naștere minor, certificat de căsătorie, acțiune de divorț, adeverință nr.1178/08.10.2015 eliberată de Școala Gimnazială, adeverință nr.2578/08.10.2015 eliberată de Liceul Teoretic , anchetă socială nr.10897 din 23.11.2015 efectuată de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Cetate, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru, împuternicire avocațială, și a solicitat interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii T.M.M., V.L. și G.M..
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
A anexat la dosar împuternicire avocațială.
La termenul de azi, în ședință publică, instanța a luat act că la dosar pârâta a depus o cerere de probatorii prin care a solicitat încuviințarea probei cu martori, precum și efectuarea unei adrese către Postul de Poliție Dîrvari, cerere ce a fost respinsă de către instanță, având în vedere că pârâta nu a indicat numele, prenumele și adresa martorilor prin întâmpinare, iar proba referitoare la solicitarea unor relații de la Postul de Poliție Dîrvari, tergiversează soluționarea cauzei.
Din depoziția martorului T.M.M., s-a reținut că din relația părților a rezultat un minor care se află la domiciliul pârâtei din localitatea Cetate. Arată că a fost împreună cu reclamantul la Grădinița din localitatea Cetate pentru a verifica dacă minorul frecventează această instituție, însă acesta nu se afla la grădiniță, apoi s-a deplasat la domiciliul pârâtei pentru a duce o plată cu haine și dulciuri, însă reclamantul nu a predat plasa respectivă, deoarece nu a ieșit nimeni la poartă.
Totodată, martora V.L., a declarat că în prezent minorul rezultat din căsătoria părților, se află la domiciliul pârâtei, iar între minor și reclamant exista o relație foarte bună. Cunoaște că reclamantul deține o gospodărie în localitatea Dîrvari și are condiții corespunzătoare pentru îngrijirea minorului, care avea o cameră separată în gospodărie. Arată că reclamantul crește animale în gospodărie și obține venituri de pe urma acestora.
Martorul G.M. a relatat că din relația părților a rezultat un minor care de la data despărțirii acestora se află la pârâtă, iar între minor și tatăl său existau relații bune. Arată că l-a însoțit pe reclamant în comuna Cetate, care intenționa să predea o plată cu haine și dulciuri minorului său, însă nu a reușit, ocazie cu care a văzut la poarta locuinței pârâtei doi minori care se jucau, iar în curte un minor care plângea, presupunând că acel minor era al reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt și în drept următoarele :
Prin prezenta cerere, reclamantul, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească locuința minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului până la soluționarea definitivă a cererii de divorț, iar executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
Instanța reține că în urma relațiilor de concubinaj între părți, a rezultat minorul V.C.D. născut la data de 26.04.2010. Între părți au intervenit neînțelegeri, astfel că s-au despărțit în fapt, moment din care pârâta a părăsit domiciliul conjugal plecând împreună cu minorul la părinții săi în comuna Cetate.
Potrivit art. 996 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesar a fi îndeplinite cumulativ trei condiții și anume : urgența, vremelnicia măsurii și neprejudicierea fondului.
In materia raporturilor de familie, doctrina și practica judiciară a statuat faptul că, luarea măsurile cu privire la minori, inclusiv stabilirea locuinței minorului este pe deplin admisibilă pe calea procedurii prevăzută de art. 996 și urm. c.pr.civ. Instanța apreciază că negarea dreptului părintelui care nu locuiește cu copilul de a avea, tot cu caracter vremelnic, legături personale cu acesta, ar constitui o gravă încălcare a drepturilor acestui părinte, dar și a principiului interesului superior al copilului, care trebuie să mențină relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Mai mult, ordonanța președințială reprezintă o procedură specială care poate fi folosită cu succes în toate situațiile necesare pentru reprimarea abuzurilor în cadrul raporturilor de familie. În materia raporturilor de familie, procedurile incidente trebuie sa țină seama de specificitatea acestor raporturi, în principal de celeritate. Urgența în cazul concret dedus judecății, este justificată de vârsta minorului și de nevoile speciale ale acestuia, fiind în interesul superior al copilului să beneficieze de cele mai bune îngrijiri pe care le poate primi, instanța apreciind că tatăl este în măsură să îngrijească minorul, având condiții corespunzătoare, instanța reținând că pârâta deși a dus minorul la părinții săi, l-a lăsat și a plecat în străinătate, iar ulterior a luat minorul și a plecat într-o altă localitate, unde a intrat în relații de concubinaj.
Cu referire la condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului, instanța reține că acestea sunt îndeplinite. Condiția neprejudecării fondului este îndeplinită, atâta timp cât măsura solicitată prin procedura ordonanței președințiale este valabilă până la soluționarea pe fond a cauzei.
Caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi dispusă pe cale de ordonanță președințială nu depinde, cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie de familie, de existența unui litigiu asupra fondului pricinii, mai ales în situația în care la momentul judecării cauzei, nu există o hotărâre dată. Argumentele reținute în privința neprejudecării fondului sunt valabile și pentru condiția vremelniciei, din perspectiva lămuririi anterior promovării acestei cereri a fondului relațiilor de familie, dar și din perspectiva legitimității dreptului, care este în favoarea reclamantului.
De asemenea, se reține că pe rolul Judecătoriei Vînju Mare, se află cauzele nr.1947/332/2015 și nr.2100/332/2015, având ca obiect divorț, prin care atât reclamantul cât și pârâta au solicitat desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței minorului.
Totodată, se reține că măsura pronunțată într-o ordonanță președințială are caracter vremelnic și prin aceea că hotărârea dată de instanță nu are niciodată autoritate de lucru judecat în privința acelorași aspecte care s-ar invoca pe calea unei acțiuni de drept comun. Dacă s-ar promova o astfel de acțiune, la data pronunțării hotărârii de către instanța investită, hotărârea din prezenta ordonanță președințială și-ar înceta efectele, măsura dispusă prin această hotărâre dobândind caracter vremelnic.
În cazul în speță, sunt întrunite condițiile unei asemenea cereri privind urgența și vremelnicia măsurii, întrucât fapta pârâtei, de a lăsa pe minor în grija părinților săi și de a îngrădi dreptul reclamantului în sensul vizitării minorului, poate avea consecințe negative asupra dezvoltării acestuia, având în vedere vârsta fragedă a minorului (de doar cinci ani și jumătate), precum și faptul că reclamantul nu este cunoscut ca fiind o persoană cu un comportament violent, fiind întemeiată ordonanța președințială prin care se solicită stabilirea locuinței minorului.
Se reține, că minorul are o vârstă fragedă, că acesta este privat de dreptul de a-și vedea tatăl și bunicii paterni și nu i se permite să meargă la grădiniță, iar îngrădirea relației minorului cu unul dintre părinți nu este în interesul acestuia, astfel că se impune luarea acestei măsuri, lipsa prezenței unuia dintre părinți în timpul creșterii putând avea repercusiuni negative asupra dezvoltării acestuia, precum și faptul că reclamantul este cunoscut ca fiind o persoană responsabilă, este de natură să justifice luarea măsurii solicitate pe calea procedurii ordonanței președințiale și prezintă relevanță în soluționarea cauzei.
Din ancheta socială depusă la dosar, rezultă că pârâta locuiește împreună cu minorul în loc. Risipiți, județul Dolj, la concubinul său, astfel că lipsa tatălui din viața acestuia, ar afecta evident dezvoltarea sa în plan emoțional. Reținând situația de fapt relatată de martorii audiați în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă locuința la reclamant, relația cu tatăl său fiind una bună, în prezent minorul, din cauza vârstei fragede, neavând capacitatea necesară să înțeleagă schimbările din mediul familial și nu poate fi lipsit de prezența paternă.
Potrivit art. 483 alin. 2 cod civil, părinții au obligația să-și exercite drepturile și îndatoririle părintești numai în interesul superior al copilului, fiind datori să depună toate eforturile necesare pentru a asigura copilului condiții materiale și morale optime de creștere și dezvoltare, părinții fiind prezumați a cunoaște cel mai bine nevoile copiilor lor, fiind astfel persoanele cele mai îndreptățite să satisfacă aceste nevoi. Chiar dacă între părinți există o situație conflictuală, aceștia sunt datori să-și gestioneze relația în mod responsabil, astfel încât copilul să nu fie afectat de animozitățile dintre părinți.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 C.proc.civ., instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată, urmând o va admite și a stabili locuința minorului V.C.D la domiciliul reclamantului .
Admite cererea având ca obiect "ordonanță președințială";, formulată de reclamantul V.L., în contradictoriu cu pârâta V.I.C
Stabilește locuința minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului ..
Provizorie până la soluționarea cauzelor având ca obiect "divorț";.
| ← Anulare acte. Jurisprudență | Plingerea contraventionala. Jurisprudență Persoane juridice → |
|---|
