Orodnanta presedentiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 1454 din data de 18.02.2016
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1454/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE Grefier
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul și pe pârâta, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2016, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2016, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea principală înregistrată pe rolul instanței la data de 12.12.2013, legal timbrată, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta.
S-a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială să dispună modificarea convenției părților, în sensul stabilirii în favoarea reclamantului a unui program de vizitare a, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor, astfel :
- două ore lunea, miercurea și vinerea începând cu ora 17,00;
- două sfârșituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;
- sărbătorile de Crăciun și Paști o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;
- o lună vara,
ca măsură provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul învederează instanței, pe de o parte, că a promovat o acțiune în justiție al cărei obiect îl reprezintă cel din prezenta pricină și care a fost dedusă judecății pe calea dreptului comun, iar, pe de altă parte, că interesul superior al minorului, precum și dreptul său de părinte presupune luarea de urgență a măsurii solicitate.
Relevă faptul că de două luni nu și-a văzut copilul.
Sunt invocate în drept dispozițiile art. 401 Cod civil, art. 194, art. 997 Cod procedură civilă.
Pârâta se opune admiterii cererii considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv urgența, apreciind că reclamantul nu deține la domiciliul său condiții igienice adecvate și că, dată fiind vârsta fragedă a minorului, nu are abilități parentale necesare pentru îngrijirea lui, acesta fiind total dependent de mamă.
Cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca urmare a conviețuirii părților s-a născut minorul la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor.
Căsătoria acestora a fost desfăcută de comun acord în fața notarului, locuința minorului fiind stabilită la pârâtă, convenindu-se un program de vizitare în favoarea reclamantului, după cum urmează:
- două ore lunea, miercurea și vinerea începând cu ora 17,00;
- ori de câte ori dorește reclamantul, cu acordul pârâtei, acord cerut înainte cu 24 ore.
Așa cum au afirmat părțile și martorii, programul de vizitare a fost, în general, respectat de ambele părți cu mici excepții din cauza reclamantului care este șofer și efectuează curse externe.
Relațiile dintre părinți au fost de colaborare în ceea ce privește vizitarea minorului, fapt confirmat de sms-urile prezentate instanței, problemele s-au ivit în urmă cu două luni când pârâta s-a mutat cu minorul la părinții săi, moment în care l-a notificat pe reclamant ca să-și exercite programul de vizitare la domiciliul acestora.
Legea a creat un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor masuri provizorii în cazuri ce reclamă urgentă. Scopul ordonanței este acela de a evita pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara și de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite. Este evident că asemenea măsuri și o intervenție atât de promptă a justiției nu se poate realiza în cadrul procedurii de drept comun, ci numai în condițiile unei proceduri suple și operative.
Importanța instituției "ordonanței președințiale"; decurge tocmai din natura măsurilor ce pot fi luate de judecător, dar și din eficiența deosebită a procedurii instituite în acest scop.
Conform prevederilor art. 996 Cod procedură civilă, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
La aliniatul cinci al textului de lege precizat se prevede că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Urgența luării măsurii solicitate se justifică ținând cont de interesul superior al minorului de a avea și păstra legături cu părintele nerezident, respectiv cu reclamantul.
Acest fapt, este suficient pentru a reține că aparența dreptului este în favoarea reclamantului știut fiind că atunci când soluționează o cerere de ordonanța președințiala, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară va cerceta aparența acestui drept. În literatura juridică, se arată că judecătorul face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să "pipăie fondul"; pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului.
Pentru a puncta succint și alte motive pentru care instanța apreciază că în speță aparența dreptului înclină spre reclamant se va face referire în concret la următoarele:
Prin declarațiile martorilor audiați se atestă faptul că din pricina serviciului reclamantul nu a reușit să exercite întocmai programul de vizitare în limitele convenite de foștii soți, dar motivele care l-au împiedicat sunt de natură obiectivă atâta timp cât obligațiile de serviciu au determinat acest fapt.
Și chiar dacă nu s-ar fi probat natura obiectivă a acestora nerespectarea programului de vizitare nu constituie prin ea însăși un temei care să justifice obstrucționarea lui.
Este în interesul superior al copilului, dar și al părintelui la care nu a fost stabilită locuința minorului să aibă o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, fără ingerință din partea celuilalt părinte, astfel încât împiedicarea ori limitarea drepturilor firești dintre părinte și copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Aprecierea modalității de vizitare a minorului de către părintele nerezident și, eventual, de către bunici se face prin fixarea unui program în limite suficiente și rezonabile.
Susținerea că vârsta minorului presupune o supraveghere permanentă din partea mamei nu va fi primită de instanță, pârâta însăși recunoscând și martorii relatând că în mai multe nopți și chiar zile copilul a rămas în grija bunicilor materni.
Nici aspectul privitor la nedeținerea de către reclamant a unor condiții igienice în locuință din cauza prezenței animalelor de companie nu va produce consecințe juridice atâta timp cât prin depozițiile de martori s-a dovedit că reclamantul locuiește le etaj, iar mama sa, care are un câine de companie și pisici, stă la parter.
De altfel, studii de specialitate au atestat influența pozitivă a prezenței animalelor în viața copiilor, așa că instanța apreciază că dezvoltarea minorului nu este pusă în pericol din acest motiv.
Invocarea de către reclamant a unei stări tensionate între acesta și bunicii materni ai copilului nu prezintă relevanță juridică deoarece din perspectiva programului de vizitare interesează raporturile dintre tată și minor, iar nu relațiile dintre părinți și rudele lor.
Cu alte cuvinte, în raport de obiectul cererii se impune a verifica, în principal, relațiile existente între tată și copil pentru a determina dacă respectarea interesului minorului impune restrângerea, menținerea sau extinderea programului de vizitare.
Însăși bunica maternă, care a fost prezentă la unele vizite efectuate de reclamant, a caracterizat relația dintre acesta și minor ca fiind una firească, normală, copilul fiind atașat de tată.
Vârsta minorului nu reprezintă un impediment ca el să nu rămână la domiciliul tatălui; are totuși doi ani, nu presupune alăptare la sân.
Nu rezultă din vreo împrejurare că tatăl nu oferă suficiente garanții că în raport de vârsta minorului ar putea răspunde în mod adecvat nevoilor acestuia de hrănire, igienă și supraveghere.
De altfel, așa cum pârâta este ajutată de părinții săi în ceea ce privește creșterea minorului, așa și reclamantul poate fi sprijinit de mama sa, care locuiește în același imobil și este legată afectiv de copil din moment ce i-a solicitat pârâtei permisiunea de a-l vedea.
Mai mult implicarea efectivă sub toate aspectele în creșterea copilului ar spori responsabilitatea reclamantului, i-ar dezvolta competențele parentale și ar duce la conștientizarea gradului de implicare a unui părinte în viața copilului, cu posibile efecte pozitive în ceea ce privește relația de comunicare cu fosta soție.
Prezența efectivă a tatălui în viața copilului influențează pozitiv starea minorului, care va dobândi încredere și în acesta, îl va face să aibă un sentiment de siguranță când se află în preajma lui (procese care necesită timp).
Și pentru mamă este benefic să aibă la dispoziție timp pentru viața ei personală, profesională, sentimentală și trebuie să înțeleagă faptul că celălalt părinte trebuie implicat sub toate aspectele în educarea, îngrijirea copilului.
Existând acțiunea de drept comun pe rolul instanței este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului, după cum și cea a caracterului vremelnic al măsurii ce va fi luată în prezenta cauză.
Având ca temei considerentele expuse, precum și textele de lege evocate, instanța va admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul, în sensul că stabilește în favoarea reclamantului următorul program de vizitare a minorului, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor:
- două ore lunea, miercurea și vinerea începând cu ora 17,00;
- două sfârșituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;
- sărbătorile de Crăciun și Paști o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;
- o lună vara,
ca măsură provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul cu domiciliul procedural ales în loc. Oradea, str., jud. Bihor împotriva pârâtei cu domiciliul în loc. Oradea, jud. Bihor și, în consecință:
Modifică programul de vizitare a minorului, născut la data de, în loc. Oradea, jud. Bihor, convenit de părți cu ocazia divorțului în favoarea reclamantului, în sensul următor:
- două ore lunea, miercurea și vinerea începând cu ora 17,00;
- două sfârșituri de săptămână în fiecare lună de vineri ora 16,00 până duminica la ora 18, cu ridicare;
- sărbătorile de Crăciun și Paști o săptămână la reclamant, o săptămână la pârâtă;
- o lună vara,
ca măsură provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii ce formează obiectului Dosarului nr. ..../271/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, depus la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016.
| ← Cerere valoare redusa. Jurisprudență Cereri | Cerere de chemare în garanţie. condiţii de admisibilitate. → |
|---|
