Partaj bunuri comune. Cota de contribuţie. Criterii de stabilire
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 296
Dat fiind faptul că reclamanta nu era angajată în muncă în baza unui contract individual de muncă, ci conform propriei recunoaşteri şi a depoziţiilor martorilor lucra „la negru”, ocazional şi având în vedere şi munca reclamantei depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, considerată contribuţie la dobândirea bunurilor comune, tribunalul apreciază că aceasta ar fi putut obţine venituri cel puţin egale cu venitul acordat de statid spaniol celor rămaşi fără loc de muncă, în cuantum de 800 euro.
(Secţia civilă, decizia nr. 69/A din 26 iunie 2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1010 din 25 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.M.L. împotriva pârâtului G.S.D. şi în consecinţă:
- s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuţie, suma de 48.000 euro (echivalent în lei), precum şi următoarele bunuri, în valoare totală de 4.628,2 lei: 1. TV Philips color sport - 299,4 1 ei; 2. Combină muzicală Panasonic cu 2 boxe, dublu casetofon, CD - 390 1 ei; 3. Calculator Philips-Pentium 4 (unitate, tastatură, monitor) - 900 1 ei; 4. Combină frigorifică îndesit - 830,2 lei; 5. Mixer tip Ciatronic - 19,5 lei; 6. Filtru cafea Philips - 51 lei; 7. Serviciu masă din porţelan culoare albă (24 buc. farfurii întinse, 1 bol supă fără capac, 1 buc. zaharniţă cu farfurie ovală, 1 buc. bol pentru maioneză cu farfurie ovală, 1 bol pentru ceai) - 92,7 lei; 8. TV Daewoo color - 210 lei; 9. Combină muzicală Technics cu 2 boxe, dublu casetofon şi CD - 410 lei; 10. Calculator ADC (unitate, monitor, tastatură) - 300 lei; 11. Cameră video Sony-504 lei; 12. Aparat foto Excel 4-252 lei; 13. Râşniţă cafea Staline-28,2 lei; 14. Aspirator Micromax - 90 lei; 15. Prăjitor pâine Fugison - 18,9 lei; 16. Set ceşti cafea ceramică fără farfurii (6 buc.) - 9 lei; 17. Set ceşti cafea din porţelan (5 ceşti + farfurii) - 14,7 lei; 18. Set tacâmuri „Magefor” (6 linguri, 6 linguriţe, 6 furculiţe mici, 5 cuţite) - 84 lei; 19. Set ceşti cafea Mug Taurus (4 buc.) - 112,8 lei; 20. Set cuţite bucătărie - 5.4 lei; 21. Set oale cu capac (6 piese) - 106.4 lei;
- s-a dispus sistarea stării de devălmăşie, prin formarea de loturi, după cum urmează:
lotul nr. 1, în valoare totală de 2.546 lei, format din: TV Philips color sport - 299,4 lei; combină muzicală Panasonic cu 2 boxe, dublu casetofon, CD - 390 lei; calculator Philips-Pentium 4 (unitate, tastatură, monitor) - 900 lei; combină frigorifică îndesit -
830,2 lei; mixer tip Ciatronic - 19,5 lei; serviciu masă din porţelan culoare albă (24 buc. farfurii întinse, 1 bol supă fără capac, 1 buc. zaharniţă cu farfurie ovală, 1 buc. bol pentru maioneză cu farfurie ovală, 1 bol pentru ceai) - 92,7 lei; set ceşti cafea ceramică fără farfurii (6 buc.) - 9 lei; set cuţite bucătărie - 5,4 lei, atribuit reclamantei;
lotul nr. 2, în valoare de 2.082 lei, format din: filtru cafea Philips - 51 lei; TV Daewoo color - 210 lei; combină muzicală Technix cu 2 boxe, dublu casetofon şi CD -410 lei; calculator ADC (unitate, monitor, tastatură) - 300 lei; cameră video Sony -504 lei; aparat foto Excel 4 - 252 lei; râşniţă cafea Staline - 28,2 lei; aspirator Micromax - 90 lei; prăjitor pâine Fugison - 18,9 lei; set ceşti cafea din porţelan (5 ceşti + farfurii) - 14,7 lei; set tacâmuri „Magefor” (6 linguri, 6 linguriţe, 6 furculiţe mici, 5
cuţite) - 84 lei; set ceşti cafea Mug Taurus (4 buc.) - 12,8 lei; set oale cu capac (6 piese) - 106,4 lei, atribuit pârâtului.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 231,9 lei cu titlu de sultă compensatoare, iar pârâtul să plătească reclamantei suma de 24.000 euro (echivalent în lei), cu acelaşi titlu.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârât ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.294,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate precum şi din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza finală C. pr. civ., tribunalul constată că apelul declarat este fondat în parte, numai sub aspectul cotelor de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Aşa cum rezultă expres din cererea de declarare a căii de atac şi din motivele apelului, apelantul a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:
1. excluderea din masa bunurilor comune a sumei de 48.000 euro, reţinând ca bun comun numai suma de 15.000 euro;
2. cota de contribuţie reţinută de instanţa de fond;
3. modificarea cuantumului sultei compensatoare corespunzătoare, urmare a schimbării cotei de contribuţie şi includerii în masa de partajat doar a sumei de 15.000 euro;
4. compensarea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Ca atare, în aceste limite se impune a fi examinată hotărârea instanţei de fond.
în ceea ce priveşte suma de 48.000 euro, aşa cum rezultă din recunoaşterea pârâtului coroborată cu fişa contului său personal la data de 18.10.2005 s-a depus în cont suma de 54.661,11 lei, sumă rezultată în urma vânzării imobilului achiziţionat în Spania şi rămasă după achitarea creditului angajat şi a dobânzilor aferente.
Din această sumă, la data de 28.10.2005 se retrage de către apelantul titular de cont suma de 30.000 euro, iar la data de 11.11.2005 se retrage suma de 18.000 euro, astfel că în intervalul 28.10.2005-11.11.2005 pârâtul apelant a retras în total suma de
48.000 euro.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, în cauză nu s-a dovedit că această sumă a fost investită într-un alt bun, ceea ce denotă per a contrario că a rămas în posesia pârâtului.
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că la momentul separaţiei în fapt a soţilor suma nu mai exista în posesia pârâtului apelant.
Nu poate fi reţinută în acest sens apărarea pârâtului în sensul că din totalul celor
48.000 euro s-a cheltuit în familie, pentru întreţinere, suma de 25.000 euro.
Aşa cum rezultă din fişa contului apelantului cheltuielile de întreţinere, cele efectuate cu diferitele cumpărături, de plată a diverselor servicii s-au achitat din suma rămasă în cont (a se vedea fişa contului unde apare: cargo compra - conform traducerii legalizate înseamnă plată cumpărături; reintegra cajero - conform traducerii legalizate înseamnă scoatere bani - casă; recibo varios - chitanţe variate; recibo prestamo - chitanţă împrumut; cargo servicios - plată servicii, intereses - dobânzi).
Nu se poate lua în considerare nici teza apelantului susţinută în concluziile scrise, conform căreia în suma de 48.000 lei se includ şi salariile primite de apelant pentru munca în Spania, întrucât în intervalul cuprins între data intrării sumei de 54.661,11 euro (18.10.2005), data retragerii sumei de 30.000 euro (28.10.2005) şi data retragerii sumei de 18.000 euro (11.11.2005) nu apare virată nicio sumă cu titlu de drept salarial,
pe această perioadă fişa contului cuprinzând menţiuni privind plată cumpărături (cargo compra), scoatere bani - casă (reintegra cajero), plată servicii (cargo servicios), chitanţe variate (recibos varios), chitanţă împrumut (recibo prestamo).
Aşa cum se poate constata din fişa contului deschis de apelant ia data de
16.05.2005, la data de 7.11.2005 apare o singură intrare de 1.000 euro (ingreso efectivo însemnând conform traducerii de la pct. 1 fila 11 depunere efectivă), astfel încât cei 48.000 euro fac parte din suma de 54.661,11 euro virată în cont la
18.10.2005.
Dat fiind faptul că din nicio probă nu rezultă că suma s-ar fi investit într-un bun, că s-ar fi cheltuit de soţi împreună, tribunalul constată că suma de 48.000 euro a rămas în posesia pârâtului apelant care a dispus de ea, motiv pentru care fiind vorba de o sumă obţinută în timpul căsătoriei ea constituie bun comun al soţilor.
Chiar dacă s-ar reţine faptul că o parte a acestei sume (14.000 euro) s-a investit de apelant la data de 5.12.2005 într-un autotractor, se poate observa faptul că în apei pârâtul s-a declarat de acord ca această sumă să fie inclusă în masa de partajat. Desigur, acestei sume i se adaugă şi diferenţa până la suma de 48.000 euro scoasă din cont, în privinţa căreia nu s-a dovedit că s-ar fi investit în alt bun sau s-ar fi utilizat pentru traiul zilnic.
în ceea ce priveşte cota de contribuţie tribunalul reţine că apelul este întemeiat sub acest aspect.
Aşa cum rezultă din actele depuse la dosar coroborate cu depoziţiile martorilor, apelantul câştiga în medie venituri de cca. 1.200 euro pe lună (între 1.085 şi 1.499 euro), în timp ce reclamanta lucra ocazional, obţinând venituri mai mici (la un abator conform martorului BLN).
Dat fiind faptul că reclamanta nu era angajată în muncă în baza unui contract individual de muncă, ci conform propriei recunoaşteri şi a depoziţiilor martorilor lucra „la negru”, ocazional şi având în vedere şi munca reclamantei depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, considerată contribuţie la dobândirea bunurilor comune, tribunalul apreciază că aceasta ar fi putut obţine venituri cel puţin egale cu venitul acordat de statul spaniol celor rămaşi fără loc de muncă, în cuantum de 800 euro.
Această sumă rezultă chiar din fişa de cont a apelantului, care a beneficiat de un astfel de ajutor începând din decembrie 2005, în cuantum lunar de 811,92 euro (abono desempleo, care în limba spaniolă înseamnă garanţie pentru lipsa locului de muncă).
La stabilirea contribuţiei trebuie avută în vedere şi împrejurarea că plecarea pârâtului în Spania a avut loc în anul 1999, iar a reclamantei în anul 2001, la cca. 2 ani după plecarea soţului său, în toată această perioadă 1999-2001 venituri în euro fiind realizate numai de apelant.
în baza acestor considerente tribunalul va reţine o contribuţie a apelantului la dobândirea bunurilor comune în procent de 60% şi a reclamantei de 40%, sens în care se impune modificată sulta compensatoare stabilită de instanţa de fond.
Ca atare, 40% din suma de 48.000 euro înseamnă suma de 19.200 euro (echivalent în lei), sumă pe care pârâtul o datorează reclamantei cu titlu de sultă compensatoare corespunzătoare.
întrucât masa bunurilor mobile şi loturile formate nu au fost contestate, tribunalul va porni de la valoarea bunurilor incluse în lotul părţilor de 2.546 lei pentru reclamantă şi de 2.082 lei pentru pârât, retinându-se valoarea totală a bunurilor mobile ca fiind de
4.628,2 lei.
Cota reclamantei de 40% din valoarea bunurilor mobile de 4.628,2 lei se ridică la suma de 1.851,28 lei. întrucât în lotul său au fost incluse bunuri în valoare de 2.546 lei
rezultă că reclamanta datorează pârâtului suma de 694,72 lei cu titlu de sultă compensatoare corespunzătoare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată la fondul cauzei se reţine că modificarea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune presupune admiterea în parte atât a acţiunii principale, cât şi a cererii reconvenţionale formulate de pârât, astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de părţi se impun a fi compensate până la concurenţa sumei mai mici.
Astfel, în lipsa contestării de către reclamantă a cheltuielilor de judecată reţinute de instanţa de fond ca fiind efectuate, tribunalul reţine că reclamanta a suportat cheltuieli în cuantum de 1.294,3 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat şi de expert.
La rândul său pârâtul a suportat cheltuieli în cuantum de 655 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert. în cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi inclus onorariul de avocat, deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus chitanţa justificativă de plată, singurul act ce poate face dovada plăţii şi încasării onorariului.
în condiţiile admiterii parţiale a acţiunii principale şi admiterii în parte şi a acţiunii reconvenţionale, onorariul de avocat suportat de reclamantă nu poate fi acordat în totalitate, ci doar proporţional cu pretenţiile admise, astfel că tribunalul apreciază că în cuantumul cheltuielilor de judecată se impune includerea sumei de 600 lei cu titlu de onorariu de avocat, ceea ce reprezintă % părţi din cuantumul total al onorariului achitat.
Prin urmare cheltuielile reclamantei se ridică la suma de 694,3 lei (1.294,3 lei sumă necontestată de reclamantă - 600 lei reprezentând cota de Vi părţi din onorariul de avocat neinclus în cheltuielile de judecată suportate de reclamantă), iar ale pârâtului la suma de 655 lei, astfel încât pârâtul trebuie să achite reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
în temeiul acestor considerente, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., tribunalul va admite în parte apelul declarat, va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va admite în parte acţiune principală şi cererea reconvenţională şi în consecinţă, va constata contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor comune în valoare de
4.628,2 lei incluse în loturile atribuite şi a sumei de 48.000 euro ca fiind de 60% a pârâtului şi de 40% a reclamantei; va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 694,72 lei cu titlu de sultă compensatoare; va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 19.200 euro (echivalent în lei) cu titlu de sultă compensatoare; va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi până la concurenţa celei mai mici şi în final va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, onorariu de expert.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii privitoare la constatarea masei bunurilor comune ca fiind compusă din bunurile mobile şi din suma de 48.000 euro; la sistarea stării de indiviziune; la formarea loturilor.
în baza art. 274 C. pr. civ., reţinând culpa procesuală a intimatei şi ţinând seama de faptul că apelul pârâtului s-a admis numai în parte, tribunalul va obliga intimata să plătească apelantului suma de 1.653 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, reprezentând taxă de timbru (de 648 lei calculată la valoarea cotei de contribuţie de 60% din totalul valorii masei de partajat, reţinând valoarea euro ca fiind de 4,2 lei), timbru judiciar de 5 lei, onorariu de avocat de 1.000 lei (din totalul achitat de 2.000 lei s-a acordat numai cota de 1/2 părţi dat fiind faptul că apelul nu s-a admis în privinţa tuturor criticilor formulate) (judecător Frenţiu Gabriela Cristina).
| ← Teren dobândit prin constituire. Interdicţia înstrăinării. | Arbitraj ORDA. Admisibilitatea invocării în faţa acestuia a... → |
|---|
