Credit contractat de unul dintre soţi în timpul căsătoriei.
| Comentarii |
|
Caracterul comun al datoriei
- Codul familiei: art. 32 lit. c)
Suma de rambursat conform creditului contractat de reclamantă prin refinanţare în anul 2007 (diferenţa până la valoarea totală a creditului nr. 929/04.04.2007 încheiat cu BCR reprezentând creditele personale ale pârâtului, recreditate) şi suma de 4140 lei reprezentând suma utilizată pentru nevoile căsniciei din cea totală de 5000 lei contractată de reclamantă prin contractul de credit nr. 1421/03.10.2006 din timpul căsătoriei părţilor, în lipsa unor dovezi contrare privitor la utilizarea acesteia în alte scopuri exclusiv de intimată, a avut drept scop buna gospodărire a acestora, iar în consecinţă sumele respective erau destinate pentru susţinerea nevoilor căsătoriei, ceea ce demonstrează neechivoc faptul că este vorba de o datorie comună şi trebuie ca ambele părţi să suporte în părţi egale aceste obligaţi.
(Secţia civilă, decizia nr. 443/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă cu nr. 3802 din 17 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârât.
S-a admis, în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta N.D.C. în contradictoriu cu pârâtul P.A.C.
S-a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional şi în consecinţă: s-a constatat că în timpul căsătoriei soţii au avut datorii comune la a căror contribuţie soţii sunt obligaţi în cote egale, în valoare de 26.657,19 lei, cu titlu de credite contractate de reclamantă: s-a constatat că pârâtul nu a contribuit la plata datoriei comune, aceasta fiind achitată, prin rambursarea ratelor până la data prezentei hotărâri conform graficelor anexă la contract, de către reclamantă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.328,595 lei cu titlu de cotă de contribuţie la datoriile comune, ce a fost achitată şi respectiv urmează a fi achitată în continuare de reclamantă, conform graficului de rambursare a creditului nr. 929/04.04.2007 încheiat cu BCR - Sucursala Bistriţa.
S-a constatat că reclamanta a achitat, cu titlul de datorii personale ale pârâtului, suma totală de 11.370 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească suma de 11.370 lei cu titlul de contravaloare plata datoriei proprii ale pârâtului.
S-a constatat că au calitatea de bunuri proprii ale pârâtului, aflate în posesia reclamantei următoarele: televizor Sony FD Triniton în valoare de 900 lei, CD Radio Casset Corder Sony în valoare de 400 lei, DVD în valoare de 300 lei şi o canapea în valoare de 600 lei.
S-a instituit în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra bunurilor proprii ale pârâtului sus menţionate, până la achitarea de către acesta a sumei totale de 24.698,959 lei, la care a fost obligat prin prezenta hotărâre.
S-au respins, ca nefondate, celelalte petite formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cererii reconvenţionale.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul reclamant reconvenţional P.A.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3047 C. pr. civ., tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea hotărârii atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat conform argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Critica principală invocată de către pârâtul recurent prin care a susţinut că acţiunea formulată trebuia respinsă ca inadmisibilă, tribunalul o apreciază ca fiind nefondată şi aceasta întrucât contrar aserţiunilor acestuia, tribunalul statuează că acţiunea introductivă formulată de reclamanta N.D.C. se încadrează sub aspectul temeiului legal în cadrul unei acţiuni de sistare a drepturilor şi obligaţiilor comune dobândite de către cele două părţi în timpul căsătoriei acestora prevăzute de art. 36 C. fam. şi aceasta chiar dacă obiectul litigiului a constat, în principal, în reglementarea sistării datoriilor comune şi personale asumate de către cele două părţi în timpul în care au fost căsătoriţi, ori anterior acesteia, dar a vizat şi anumite bunuri proprii ale pârâtului, pentru că dispoziţia legală anterior evocată îşi păstrează aplicabilitatea şi în situaţia în care cei doi foşti soţi nu deţin şi bunuri comune ce trebuie partajate, ci doar au de reglementat sistarea obligaţiilor comune ori proprii şi care nu au fost achitate în timpul căsătoriei.
Având în vedere aceste considerente în mod justificat prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, apreciind judicios că nu sunt aplicabile speţei dispoziţiile invocatului art. 111 C. pr. civ.
Tot aceeaşi dispoziţie legală permite ca în cadrul litigiului declanşat între părţi să se soluţioneze şi problema datoriilor proprii asumate de către pârât anterior căsătoriei şi cu privire la care între părţi în timpul căsătoriei acestora a existat apoi o înţelegere în sensul ca creditul personal asumat de recurent să fie inclus în contractul de refinanţare întocmit pe numele pârâtei, pentru că oricum datoria personală a pârâtului îşi păstrează acest caracter, în lipsa unui act de iiberalitate făcut de intimată pârâtului, ceea ce evident nu este cazul în speţă, neexistând dovezi în acest sens.
Sub aspectul datoriei proprii a recurentului, tribunalul consideră fondată critica acestuia privitor la faptul că în cauză nu era incidenţă instituţia plăţii nedatorate prevăzută de art. 1092 C. civ., nefiind întrunite condiţiile legale impuse de acest text, plata respectivă nefiind făcută din eroare, dar soluţia pe fond a primei instanţe este temeinică, întrucât, raportat la probatoriul administrat, s-a constatat justificat că reclamanta a achitat, cu titlul de datorii personale ale pârâtului, suma totală de 11.370 lei şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma anterior evocată cu titlu de contravaloare plata datoriei proprii ale pârâtului, contractată anterior căsătoriei. Din această sumă totală, suma de 860 lei a reprezentat trei rate restante - datorii proprii ale pârâtului plătite de intimată, iar din suma obţinută prin refinanţare, 10.110 lei reprezenta datoria proprie a pârâtului (ce a făcut obiectul recreditării), iar suma de 400 lei a fost plătită de reclamantă pentru recuperarea de către pârât a bunurilor proprii ale acestuia, reţinute cu titlu de garanţie pentru neplata chiriei de locatorul spaţiului de locuit închiriat anterior.
în această situaţie nu sunt incidente prevederile art. 32 C. fam., dar ca temei legal trebuie reţinut tot art. 36 C. fam. pentru sistarea obligaţiilor reciproce dintre părţi, în acelaşi cadru procesual pentru a se adopta o soluţie unitară, pentru că după cum s-a arătat între acestea a avut loc un acord în timpul căsătoriei în sensul refinanţării
datoriei personale a recurentului şi achitării altor datorii personale a acestuia, dar această înţelegere nu poate fi interpretată ca fiind un act de liberalitate făcut de intimată în favoarea acestuia, situaţie în care suma arătată trebuie restituită.
Tribunalul apreciază neîntemeiate şi aserţiunile pârâtului recurent conform cărora n-ar constitui datorie comună refinanţarea datoriei în timpul căsătoriei, ci ar constitui o obligaţie proprie a intimatei care a încheiat contractul cu banca, pentru că în mod justificat instanţa de fond a constat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 lit. c) C. fam., suma respectivă constituind o obligaţie contractată de unul dintre soţi în timpul căsătoriei pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei.
Probatoriul administrat a relevat că suma de 22.517,19 lei reprezentând suma de rambursat conform creditului contractat de reclamantă prin refinanţare în anul 2007 (diferenţa până la valoarea totală a creditului nr. 929/04.04.2007 încheiat cu BCR reprezentând creditele personale ale pârâtului, recreditate), iar suma de 4140 lei reprezentând suma utilizată pentru nevoile căsniciei din cea totală de 5000 lei contractată de reclamantă prin contractul de credit nr. 1421/03.10.2006 din timpul căsătoriei părţilor, în lipsa unor dovezi contrare privitor la utilizarea acesteia în alte scopuri exclusiv de intimată, a avut drept scop buna gospodărire a acestora, iar în consecinţă sumele respective erau destinate pentru susţinerea nevoilor căsătoriei, ceea ce demonstrează neechivoc faptul că este vorba de o datorie comună şi trebuie ca ambele părţi să suporte în părţi egale aceste obligaţi.
Pentru că din probele administrate în cauză (înscrisuri) a reieşit că pârâtul nu a contribuit la plata datoriei comune mai sus arătată, aceasta fiind achitată, prin rambursarea ratelor până la data prezentei hotărâri conform graficelor anexă la contracte, exclusiv de către reclamantă, în mod legal şi judicios a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.328,595 lei cu titlu de cotă de contribuţie la datoriile comune, ce a fost achitată şi respectiv urmează a fi achitată în continuare de reclamantă, conform graficului de rambursare a creditului nr. 929/04.04.2007 încheiat cu BCR - Sucursala Bistriţa.
Având în vederea aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul reclamant reconvenţional împotriva sentinţei civile nr. 3289/2009 a Judecătoriei Bistriţa {judecător Bulea Marius Lucian).
| ← Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare. Pact comisoriu. | Partaj bunuri comune. Apartament dobândit în timpul... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Credit contractat de unul dintre soţi în timpul căsătoriei.
