Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 20 din data de 22.01.2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOȘANI

SECȚIA - I - CIVILĂ

Dosar nr. XXXX/222/2011

Apel

partaj bunuri comune

Ședința publică din data de xx.xx.xxxx

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE -

JUDECĂTOR -

GREFIER -

Decizia civilă nr. XXX A

Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către pârâtul apelant G. D., împotriva sentinței civile nr. XXX din data de xx.xx.xxxx pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosar nr. XXXX/222/2011 în contradictoriu cu reclamanta intimată G. M. L. și autoritatea tutelară, Primăria mun. Dorohoi, având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul apelant G. D., asistat de avocat L. E. și avocat P. M. pentru reclamanta intimată, lipsă, lipsă fiind și reprezentantul autorității tutelare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței cerere de aderare la apelul declarat de partea adversă, formulat de reclamanta intimată G. M. L., precum și notă de probe, înscrisuri și CD din partea pârâtului apelant.

Se înmânează un exemplar al punctului de vedere al intimatei apărătorului apelantului. Acesta arată că în condițiile în care intimata solicită aceleași lucruri ca cele consemnate în cererea de apel principal nu mai este necesară administrarea altor probe.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra fondului.

Avocat L. E. pentru pârâtul apelant G. D. solicită admiterea apelului, stabilirea domiciliului minorului la tată, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, încuviințarea mamei de a avea legături personale cu minorul, obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere pentru minor de la data sesizării instanței de fond, în cuantum de 700 euro și compensarea cheltuielilor.

Avocat P. M. pentru reclamanta intimată solicită să fie încuviințat program de vizită pentru reclamantă și să aibă legături personale cu minorul. Totodată se angajează ca în momentul în care va reveni în țară să înștiințeze pârâtul. În ce privește stabilirea pensiei de întreținere arată că aceasta realizează venituri în cuantum de 700 euro, plătește chirie și nu mai are decât un singur serviciu, așa încât solicită să plătească o pensie de 50 lei lunar.

I N S T A N Ț A,

Asupra apelului civil, de față;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. XXXX/222 din xx.xx.xxxx, reclamanta G. M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. D. desfacerea căsătoriei părților, încredințarea spre creștere și educare a minorului rezultat din căsătorie, exercitarea exclusivă a autorității părintești de către ea iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.

In motivare reclamanta a arătat că traiul în comun nu mai poate continua din cauza pârâtului care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice și este violent.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba testimonială.

Prin cererea reconvențională depusă la dosar (filele 33-36) pârâtul reclamant G. D. a solicitat instanței să dispună desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți , încredințarea minorului spre creștere și educare iar reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata pensiei de întreținere. A mai solicitat pârâtul-reclamant ca în situația în care nu-i va fi încredințat minorul, să se stabilească un program de vizitare.

In motivare, a arătat că reclamanta-pârâtă este vinovată de destrămarea relațiilor de familie întrucât nu se ocupa de treburile gospodăriei era mereu nervoasă, plictisită de el și de copil.

Prin sentința civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă G. M. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. D., cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. D..

A declarat desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. XX din xx.xx.xxxx în Registrul de stare civilă al Consiliului municipal Dorohoi, jud. Botoșani, din vina ambilor soți.

După rămânerea irevocabilă a sentinței reclamanta-pârâtă își va relua numele de "GR."; purtat anterior încheierii căsătoriei.

A stabilit domiciliul minorului G. E. D. la reclamanta-pârâtă obligându-l pe pârâtul-reclamant a-i plăti acesteia, pentru minor, o pensie de întreținere de 540 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul copilului.

A obligat reclamanta-pârâtă a-i permite pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate : în fiecare sâmbătă și duminică, în intervalul orar 11,00 - 18,00; 7 zile în perioada sărbătorilor pascale în același interval orar; în perioada 20 - 29 decembrie în același interval orar iar în fiecare lună de august să locuiască efectiv la pârâtul-reclamant.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G. E. D., născut la data de XX.XX.XXXX.

Din declarațiile martorilor rezultă că relațiile dintre părți au început a se destrăma din momentul în care reclamanta-pârâtă și-a abandonat serviciul din țară și fără acordul pârâtului-reclamant a plecat în Italia unde a considerat că viața i-ar fi mai ușoară. Relația nu s-a terminat imediat și cei doi au continuat să conviețuiască astfel că reclamanta pârâtă după ce a revenit un timp în țară a plecat din nou în Italia cu acordul pârâtului-reclamant. Copilul minor l-a lăsat în îngrijirea părinților paterni. După aceasta reclamanta-pârâtă a început să ducă o viață mai ușuratică sens în care a intrat în relații cu un alt bărbat cu care a și stat o săptămână întreagă în locuința acestuia. Paralel cu acest comportament, reclamanta-pârâtă și-a răcit relația cu pârâtul-reclamant și a devenit mai distantă față de copilul său minor. In ce privește pe pârâtul-reclamant acesta a plecat și el după un timp în Italia unde părțile au locuit împreună însă acesta sesizând comportamentul reclamantei-pârâte a început să devină violent și să exercite astfel acte de violență fizică dar și morală asupra soției sale.

In ce privește minorul părților, instanța constată că după ce a stat un timp în Italia mai tot timpul a fost lăsat în grija bunicilor paterni iar relația sa cu reclamanta-pârâtă a fost mereu împiedicată de pârâtul-reclamant care prin această atitudine a încercat să-i îndepărteze afectiv pe cei doi.

In prezent reclamanta-pârâtă se află în Italia unde are o locuință închiriată cât și un serviciu stabil iar din ancheta socială desfășurată de autoritățile italiene rezultă că aceasta este integrată în societatea italiană, are un grup de prieteni și este respectată iar una din dorințele cele mai fierbinți ale acesteia este de al avea alături pe fiul său și că în acest sens a și pregătit condițiile de habitat necesare acestuia.

Față de cele reținute în fapt, instanța apreciază că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reținând în destrămarea vieții de familie culpa comună a soților în condițiile art.373 lit.b cod civil.

In temeiul art. 383 alin.3 cod civil, reclamanta-pârâtă va reveni la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, anume acela de "GR.";.

In ce privește domiciliul minorului instanța constată că la vârsta acestuia este în interesul său superior de a fi în grija mamei sale care, în comparație cu pârâtul-reclamant ce se află și el în Italia în acest moment, are condiții optime pentru creșterea și educarea sa, are venituri constante și un mediu ambiant prietenos și nu în ultimul rând, a dat dovadă de afecțiune și gingășie în raporturile cu copilul său pe când pârâtul-reclamant a făcut dovada unei firi violente.

Pe de altă parte, instanța va avea în vedere că pârâtul-reclamant a solicitat și o modalitate de vizitare a copilului său ori această cerere implică o acceptare tacită a încredințării minorului către mama sa iar în sine acceptarea sa reprezintă o recunoaștere a faptului că interesul superior al copilului este pe deplin satisfăcut în condițiile oferite de reclamanta-pârâtă.

Instanța, procedând de această manieră, constată că nu sunt date temeiurile luării dreptului pârâtului de a-și exercita și el autoritatea părintească, alături de reclamantă și ca atare i se va admite cererea reconvențională urmând să stabilească un program după care acesta să aibă relații personale cu copilul său minor.

Stabilind domiciliul minorului la reclamantă, în temeiul art. 525 alin.1 cod civil, va obliga pe pârâtul-reclamant a-i plăti reclamantei-pârâte pentru minor o pensie de întreținere lunară la stabilirea căreia se va avea în vedere veniturile pârâtului-reclamant dar și prevederile art. 529 alin.1 și 2 teza I cod civil. In ce privește cuantumul obligației este de observat că pârâtul-reclamant a specificat în înscrisurile sale dovedite prin înscrisuri oficiale că plătește deja 124 euro lunar minorului său. Ca atare, cuantificând în monedă națională, rezultă un cuantum de 540 lei lunar.

La data de xx.xx.xxxx pe rolul Tribunalului Botoșani secția 1 civilă a fost înregistrat apelul declarat de apelantul G. D. împotriva Sentinței Civile XXX din xx.xx.xxxx dată de Judecătoria Dorohoi în dosar numărul XXXX/222/2011 prin acre a cerut admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul în care au convenit părțile respectiv

-stabilirea locuinței minorului G. E. D., ns.la XX.XX.XXXX, la apelant .

-autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.

-să se încuviințeze reclamantei-pârâte, mama minorului, de a avea legături personale cu minorul în modalitatea cerută la termenul de judecată din xx.xx.xxxx.

-să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata unei pensii de întreținere pentru minor, față de venitul care rezultă din ancheta socială efectuată în Italia, obligația revenind de la sesizarea instanței fondului până la majoratul minorului.

-să se compenseze cheltuielile de judecată. În drept a invocat prevederile art. 282 și 304 din vechiul Cod de procedură civilă .

În motivare a menționat că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra modalității exercitării autorității părintești. Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta-pârâtă nu a învestit instanța de judecată cu o cerere privind exercitarea autorității părintești pentru copilul rezultat din căsătorie motivat de faptul sesizării instanței de judecată înaintea intrării în vigoare a codului civil.

Însă sunt deplin aplicabile preved. Legii nr.71/2011, noile dispoziții ale Codului civil fiind de imediată aplicare în ceea ce privește relațiile de familie și referitoare la copiii rezultați din căsătorie. În acest sens, la termenul de judecată din xx.xx.xxxx a fost de acord cu cererea reclamantei-pârâte care, în interesul superior al copilului solicita ca instanța de judecată să încuviințeze ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.

Instanța de fond nu a respectat înțelegerea părților cu privire la stabilirea locuinței minorului la el, așa cum a și cerut reclamanta-pârâtă la termenul de judecată din xx.xx.xxxx. Este adevărat că instanța de judecată poate trece peste acordul părinților dar numai în interesul minorului și pentru motive întemeiate.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că minorul frecventează regulat cursurile Grădiniței cu program prelungit nr.8 Dorohoi, este supravegheat de către bunica paternă și de tatăl lui, este comunicativ și bine îngrijit, este atașat afectiv de tată și de bunicii paterni și manifestă o reacție de indiferență și de respingere față de mamă. Din ancheta socială efectuată la domiciliul lui rezultă că minorul are toate condițiile materiale pentru o dezvoltare fizică optimă dar și de afecțiune și grijă din partea lui și a bunicilor paterni . Ancheta socială efectuată în Italia atestă obiectiv condițiile de locuit pe care le-ar avea minorul și venitul mamei, programul de muncă și timpul scurt pe care l-ar putea pune la dispoziția minorului. Restul susținerilor din ancheta socială sunt doar declarațiile mamei minorului, subiective și neprobate.

Instanța de fond nu a motivat de ce a stabilit locuința minorului la mamă, peste voința acesteia, de ce a considerat că interesul copilului este să fie luat din mediul în care a crescut de la nașterea lui, unde este atât de iubit, și dus în Italia în condiții necunoscute. Din susținerea din sentința apelată că el ar fi în Italia în acest moment rezultă că instanța fondului nu a reținut actele dosarului. Mama minorului este în Italia unde are o relație cu un alt bărbat care la rândul lui are o fiică de 10 ani.

Reclamanta-pârâtă nu mai locuiește acolo unde s-a efectuat ancheta socială și la această dată nu se cunosc condițiile locative ale acesteia.

Instanța de fond a greșit și când l-a obligat la plata unei pensii de întreținere pentru copil întrucât acesta este în grija lui de la naștere fără întrerupere.

Venitul lui rezultat din actele depuse era de 800 lei deci nu poate fi obligat la o pensie de 540 de lei.

Instanța fondului a reținut invers situația. În fapt el nu plătește 120 de euro deoarece locuiește în România, iar reclamanta-pârâtă a fost obligată la o pensie de întreținere pentru minor prin ordonanța președințială..

Și în ceea ce privește programul stabilit pentru legături personale cu minorul instanța de fond a făcut confuzie între părțile din proces: nu el a solicitat ca mama minorului să poată avea legături cu copilul în fiecare seară la ora 20 pe internet și cameră web. Reclamanta-pârâtă a solicitat această modalitate și el s-a opus motivat, de programul de seară al copilului.

Deoarece la ultimul termen de judecată reclamanta-pârâtă a depus, prin avocat, o precizare la acțiune cu care a fost de acord a renunțat la proba testimonială admisă și la vizionarea CD-ului.

A solicitat instanței de apel admiterea probei cu martori, fotografii, CD, pentru situația de fapt expusă.

Pentru primul termen de judecată G. M. L. a depus în temeiul art. 293 (1) din vechiul Cod procedură civilă o cerere de aderare la apelul declarat de partea adversă prin a care a solicitat modificarea Sentinței civile nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de instanța de fond Judecătoria Dorohoi în sensul stabilirii ca autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinți, locuința minorului să fie la domiciliul tatălui său, să se încuviințeze să stabilească legături personale cu copilul în conformitate cu dispozițiile art. 262 din Noul Cod civ. în sensul ca pârâtul să-i permită să vadă copilul în fiecare seară la ora 20 (ora României) și să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul și să ia la domiciliul ei în perioada în care va veni în țară, obligându-se să-1 informeze pe soțul ei cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată lua copilul în vacanța de vară la mare, în țară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanței de Paște, 3 zile, și în vacanța de Crăciun, o săptămână.

să se stabilească pensia de întreținere pe care urmează să o plătească pentru creșterea și educarea minorului, având în vedere faptul că față de data efectuării anchetei sociale de către autoritățile italiene, veniturile realizate din muncă s-au redus, adică are un venit net lunar de 700 euro, din care plătește o chirie de 250 euro, conform înscrisurilor aflate la dosarul de fond.

Apelantul a promovat și a obținut o ordonanță președințială , prin care a fost obligată să achite suma de 50 lei/lună cu titlu de pensie de întreținere, pe care a achitat-o imediat ce a aflat de soluția Judecătoriei Dorohoi.

În motivare a menționat că instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la exercitarea autorității părintești.

A făcut trimitere la dispozițiile art. 487,488 din Noul Cod Civil. Atunci când părinții nu se învoiesc asupra încredințării copilului și unul dintre ei solicită instanței să hotărască asupra acestei măsuri, trebuie avută în vedere condiția esențială a interesului minorului.

Realizarea acestei condiții se stabilește prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul unuia sau altuia dintre criteriile respective. Astfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul din criteriile enunțate, instanța de judecată fiind în măsură să le evalueze în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi și potrivit art. 30 alin. 1 din același act normativ "are dreptul să crească alături de părinții săi". Corelativ, potrivit art. 8 din CEDO "Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie..."*, iar exercitarea drepturilor părintești reprezintă un element al vieți de familie (cauza Nielsen c. Danemarca).

In concordanță cu jurisprudență CEDO, dar și cu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului va preleva în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Instanța de judecată a apreciat faptul că este în interesul minorului de a fi în grija ei, constatând că și pârâtul a fost în Italia, iar condițiile pe care i le pot eu oferi minorului sunt optime pentru creșterea și educarea lui.

Veniturile ei sunt constante și îi poate oferi un mediu ambiant prietenos, având posibilitatea să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală morală și socială și să se ocupe întrutotul de creșterea și educarea minorului, de sănătatea, dezvoltarea fizică, învățătura și pregătirea sa profesională.

A apreciat la momentul respectiv că ar fi în interesul minorului să locuiască la domiciliul tatălui său însă, dacă din ansamblul probator va rezulta că este posibil să ia copilul cu ea în Italia, instanța de judecată cu siguranță că va aprecia acest lucru.

Conform art. 401 C. civ., părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Părintele divorțat păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele divorțat, căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări și particularități.

Insă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.

Chiar dacă minorul se află în grija tatălui, nu s-a stins dreptul mamei și, în aceeași măsură al minorului de a avea o relație firească, afectivă cu mama în afara domiciliului pârâtului, mai ales că în prezent minorul este la o vârstă la care trebuie să știe că nu este abandonat de către mama lui iar sentimentul că și mama dorește să-1 vadă, că este iubit de ambii părinți poate da minorului o mai mare siguranță în plan afectiv, ajutându-1 în evoluția lui viitoare.

A invocat dispozițiile art. 262 din Noul Cod civ. în sensul ca pârâtul să-i permită să vadă copilul în fiecare seară la ora 20:00 (ora României) și să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul și să-1 ia la domiciliul ei în perioada în care va veni în țară , obligându-se să-1 informeze pe fostul ei soț cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată lua copilul în vacanța de vară la mare, în țară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanței de Paște, 3 zile și a vacanței de Crăciun, o săptămână.

In tot acest timp a încercat să ia legătura cu copilul și s-a interesat de situația lui, chiar dacă tatăl acestuia nu i-a dat voie. Cât timp a fost la grădiniță a vorbit cu copilul prin intermediul educatoarei.

De asemenea și bunicii materni doresc să întrețină legături personale cu copilul, însă pârâtul nu le-a permis apropierea de el.

Consideră că și părinții ei ca bunici materni au dreptul de a avea legături personale cu minorul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională , fiind recunoscut ca fiind în interesului exclusiv al copilului.

In ceea ce privește pensia de întreținere în favoarea minorului, la stabilirea acesteia cere să se aibă în vedere că are în prezent un singur loc de muncă, de unde încasează 700 euro/lună, sumă din care achită o chirie în cuantum de 250 euro/lună, conform Contractului de închiriere tradus și depus la dosar.

Pentru o justă soluționare a cererii tribunalul a atașat dosarul XXXX/222/2011 al Judecătoriei Dorohoi.

Din actele și lucrările acestuia rezultă că prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. XXXX/222 din xx.xx.xxxx, reclamanta G. M. L. a chemat în judecată pe pârâtul G. D. solicitând ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei părților, să-i încredințeze spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, exercitarea exclusivă a autorității părintești de către ea, pârâtul să fie obligat la plata unei pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamanta a arătat că traiul în comun nu mai poate continua din cauza pârâtului care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice și este violent.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba testimonială.

In dovedire a solicitat proba cu martori.

Prima instanță din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale și a solicitat relații privind starea materială a părților.

Prin sentința civilă XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Dorohoi a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă G. M. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. D. cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. D..

A declarat desfăcută căsătoria înregistrată sub nr. XX din xx.xx.xxxx în Registrul de stare civilă al Consiliului municipal Dorohoi, jud. Botoșani, din vina ambilor soți.

A dispus ca după rămânerea irevocabilă a sentinței reclamanta-pârâtă își va relua numele de "GR."; purtat anterior încheierii căsătoriei și a stabilit domiciliul minorului G. E. D. la reclamanta-pârâtă obligând pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere pentru minor, de 540 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul copilului.

Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că părțile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G. E. D., născut la data de XX.XX.XXXX.

Din declarațiile martorilor rezultă că relațiile dintre părți au început a se destrăma din momentul în care reclamanta-pârâtă și-a abandonat serviciul din țară și fără acordul pârâtului-reclamant a plecat în Italia unde a considerat că viața i-ar fi mai ușoară. Relația nu s-a terminat imediat și cei doi au continuat să conviețuiască astfel că reclamanta pârâtă după ce a revenit un timp în țară a plecat din nou în Italia cu acordul pârâtului-reclamant. Copilul minor l-a lăsat în îngrijirea părinților paterni. După aceasta reclamanta-pârâtă a început să ducă o viață mai ușuratică sens în care a intrat în relații cu un alt bărbat cu care a și stat o săptămână întreagă în locuința acestuia. Paralel cu acest comportament, reclamanta-pârâtă și-a răcit relația cu pârâtul-reclamant și a devenit mai distantă față de copilul său minor. In ce privește pe pârâtul-reclamant acesta a plecat și el după un timp în Italia unde părțile au locuit împreună însă acesta sesizând comportamentul reclamantei-pârâte a început să devină violent și să exercite acte de violență fizică dar și morală asupra soției sale.

In ce privește copilul, instanța constată că după ce a stat un timp în Italia mai tot timpul a fost lăsat în grija bunicilor paterni iar relația sa cu reclamanta-pârâtă a fost mereu împiedicată de pârâtul-reclamant care prin această atitudine a încercat să-i îndepărteze afectiv pe cei doi.

Față de cele reținute în fapt, prima instanță a apreciat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reținând în destrămarea vieții de familie culpa comună a soților în condițiile art.373 lit.b cod civil.

In ce privește domiciliul minorului instanța a constatat că la vârsta acestuia este în interesul său superior de a fi în grija mamei sale care, în comparație cu pârâtul-reclamant ce se află și el în Italia în acest moment, are condiții optime pentru creșterea și educarea sa, are venituri constante și un mediu ambiant prietenos și nu în ultimul rând, a dat dovadă de afecțiune și gingășie în raporturile cu copilul său pe când pârâtul-reclamant a făcut dovada unei firi violente.

Pe de altă parte, instanța are în vedere că pârâtul-reclamant a solicitat și o modalitate de vizitare a copilului său ori această cerere implică o acceptare tacită a încredințării minorului către mama sa iar în sine acceptarea sa reprezintă o recunoaștere a faptului că interesul superior al copilului este pe deplin satisfăcut în condițiile oferite de reclamanta-pârâtă.

Stabilind domiciliul minorului la reclamantă, instanța a obligat pe pârâtul-reclamant a-i plăti reclamantei-pârâte pentru minor o pensie de întreținere lunară iar la stabilirea acesteia se va avea în vedere veniturile pârâtului-reclamant dar și prevederile art. 529 alin.1 și 2 teza I cod civil. In ce privește cuantumul obligației este de observat că pârâtul-reclamant a specificat în înscrisurile sale dovedite prin înscrisuri oficiale că plătește deja 124 euro lunar minorului său. Ca atare, cuantificând în monedă națională, rezultă un cuantum de 540 lei lunar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul G. D. pentru motivele expuse mai sus. La cererea de apel a aderat și reclamanta G. M. L..

Tribunalul constată în primul rând că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la exercitarea autorității părintești deși potrivit art. 396 din Noul cod civil instanța de tutelă trebuia , odată cu pronunțarea divorțului, să hotărască asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.

Părțile au menționat la datele de xx.xx.xxxx și respectiv xx.xx.xxxx că sunt de acord cu exercitarea autorității părintești în comun.

În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului se constată că la data de xx.xx.xxxx G. M. L. a depus la dosar o cerere prin care a menționat că trebuie stabilită locuința copilului la domiciliul tatălui . La data de 26 xx.xx.xxxx pârâtul a menționat că este de acord cu această solicitare. Prima instanță a dispus însă ca locuința copilului să fie la domiciliul mamei.

Potrivit art. 400 din noul Cod Civil în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.

Or așa cum s-a precizat mai sus soții au menționat că există o înțelegere între ei în ceea ce privește această chestiune. Chiar legiuitorul a menționat că trebuie avută în vedere situația de fapt existentă în legătură cu domiciliul minorului respectiv locul unde locuiește în mod statornic copilul. Din anchetele sociale efectuate și din relațiile primite de la Școala nr. 2 Dorohoi rezultă că G. E. D. locuiește în mod statornic la tată părțile fiind separate în fapt . Chiar în cererile de apel depuse, soții au menționat că locuința copilului trebuie stabilită la domiciliul tatălui. Ca urmare tribunalul va stabili locuința copilului la domiciliul tatălui

În legătură cu programul de vizitare conform art.401 din Noul Cod Civil părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Așa cum arată art. 262 din noul Cod Civil exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Din dosarul cauzei nu rezultă că ar exista motive pentru care ar trebui limitat dreptul numitei G. M. L. la legături personale cu minorul. Prin cererea de apel pârâtul G. D. a menționat că este de acord cu programul cerut de reclamantă prin cererea depusă la xx.xx.xxxx respectiv să-i permită să vadă copilul în fiecare seară la ora 20 (ora României) și să vorbească prin internet (cameră web), să vadă copilul și să ia la domiciliul ei în perioada în care va veni în țară, obligându-se să-1 informeze pe soțul ei cu 2 săptămâni înainte de vizită, să poată lua copilul în vacanța de vară la mare, în țară, 10 zile, să ia copilul la domiciliul ei în perioada vacanței de Paște, 3 zile, și în vacanța de Crăciun, o săptămână.

În ceea ce privește pensia de întreținere tribunalul va stabili că în raport cu posibilitățile reclamantei și cu nevoile minorului echivalentul în lei a sumei de 175 Euro este suficient pentru a fi acoperită partea ce-i revine acesteia din obligația privind contribuția la cheltuielile necesare pentru creșterea și educarea copilului fiind aplicabile prevederile art.529 din Codul civil . Are în vedere instanța de apel că prin cererea de aderare la apel reclamanta a menționat că în prezent are un singur loc de muncă unde câștigă 700 euro lunar iar pe de altă parte din ancheta socială efectuată în Italia nu rezultă că sumele încasate de aceasta lunar ar fi în cuantum net.

Ca urmare în temeiul art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelurile declarate și va schimba sentința primei instanțe în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâtul G. D.,domiciliat în mun. Dorohoi, Aleea X nr. Y, et. Z, ap. T, jud. Botoșani, formulată în contradictoriu cu reclamanta intimată G. M. L., domiciliată în mun. Botoșani, str. X nr. Y, jud. Botoșani și autoritatea tutelară, Primăria mun. Dorohoi, și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta G. M. L., împotriva sentinței civile nr. XXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi.

Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că dispune ca : autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinți ; stabilește domiciliul minorului G. E. D. la domiciliul tatălui în mun. Dorohoi, Aleea X nr. Y, et. Z, ap.T, jud. Botoșani ; încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul după următorul program : - să vadă copilul în fiecare seară la ora 20,00 și să vorbească prin internet (cameră web),

- să vadă copilul și să-l ia la domiciliul său în perioada în care va veni în țară, cu obligația de a-l informa pe pârât cu două săptămâni înainte ;

- să ia copilul în vacanța de vară la mare, în țară, 10 zile ;

- să ia copilul la domiciliul său în perioada vacanței de Paște, 3 zile, și în vacanța de Crăciun,o săptămână.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului pentru minor suma de 175 euro, în echivalentul în lei la data plății lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv xx.xx.xxxx și până la majoratul acestuia.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de xx.xx.xxxx.

Președinte, Judecător, Grefier,

#Partaj. Iesire din Indiviziune in Instanta. Spete

← Partaj. Jurisprudență Partaj		Suspendare executare act administrativ. Jurisprudență... →

Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj