Revendicare. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 17 din data de 22.01.2014
Dosar nr. XXXXX/193/2011
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. XXXX
Ședința publică de la xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții - pârâți B. M., B. A. și recurenții-reclamanți M. C., M. E., având ca obiect revendicare imobiliară împotriva deciziei numărul XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurenților-pârâți și av. S. M. pentru recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de recurs și s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurenților-pârâți însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 505,00 lei.
Se înmânează reprezentantului recurenților-reclamanți duplicatul întâmpinării.
Reprezentantul recurenților -reclamanți depune la dosar împuternicire și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 37,50 lei.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Av.S. M. pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate. Arată că soluția primei instanțe este temeinică și legală iar această speță reprezintă o particularitate a acțiunii în revendicare care include și o analiză a veridicității titlului de proprietate, recurenții fiind singurii care au făcut intabularea în cartea funciară. Astfel nu se mai justifică acțiunea în revendicare iar simplul fapt că înainte cu o lună de proces s-a eliberat titlul de proprietate nu poate fi relevant în cauză. Susține că este evident faptul că preferabil este ca primul proprietar care a făcut intabularea în cartea funciară este cel care are prioritate iar în ultimii 3 ani părțile și-au discutat titlul de proprietate iar o admitere a acțiunii în revendicare ar fi incorectă. Arată că pretențiile de 15.000 lei nu provin de la un raport juridic ci sunt solicitate în baza prejudiciilor rezultate deoarece recurenții s-au trezit cu un titlu de proprietate care nu este preferabil iar sorgintea pretențiilor a fost guvernată de vechea lege iar dispozițiile art.998,999 cod civil nu sunt date în cauză. Susține că recurenții pârâți trebuie să urmărească moștenitorii pentru titlul de proprietate .Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurenților -pârâți solicită admiterea recursului declarat de B. M. și B. A. și lasă la aprecierea instanței recursul declarat de M. C. și M. E. cu obligarea acestora la plata sumei de 15.000 lei. Arată că autoarea care a vândut de două ori imobilul este decedată iar recurenții-reclamanți nu s-au prezentat să o îngrijească pe bătrână și nici nu au plătit impozit . Susține că nu s-ar fi făcut vânzarea dacă primăria nu ar fi emis adeverința .
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată că :
Prin s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx dată de secția civilă a Judecătoriei Botoșani a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanții M. C. și M. E.. Totodată s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți B. M. și B. A. și s-au respins capetele de cerere referitoare la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare formulată de către reclamanți este neîntemeiată raportat la disp.art.563 N.C.Civil, deoarece este de esența acțiunii în revendicare să existe un posesor neproprietar și un proprietar neposesor, ipoteză care nu se regăsește în cauză.
În acest sens s-a reținut că defuncta P. A. a transmis nuda proprietate asupra suprafeței de 1.826 m.p. teren situate în intravilanul satului Cordun, com.Flămânzi, jud.Botoșani, în p.c.XXX, poziția cadastrală nr.XX ce se învecinează cu C. N., D.N.28 B, M. G. și C.F.R. reclamanților M. C. și M. E. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P Ana Țăranu sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, contract ce a fost înscris în cartea funciară sub nr.cadastral XX prin încheierea nr.XXXXX/xx.xx.xxxx.
În ceea ce privește valabilitatea actului, pârâții nu au contestat-o, reproșând însă reclamanților nerealizarea procedurilor de publicitate imobiliară în timp util. Ei susțin că dacă o asemenea publicitate ar fi fost efectuată, nu ar mai fi încheiat la rândul lor cu aceeași vânzătoare P. A., în prezent decedată, contractul de întreținere autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx.
Instanța de fond a analizat ambele titluri de proprietate, a constatat că provin de la același autor și a dat preferință celui dintâi întocmit și intabulat în cartea funciară, apreciind că prin intermediul celui de-al doilea contract încheiat cu pârâții, autoarea vânzătoare nu mai putea transmite dreptul de proprietate care nu se mai afla în patrimonial acesteia.
A mai reținut prima instanță și împrejurarea că reclamanții stăpânesc terenul în litigiu efectiv din xx.xx.xxxx, deci cu o lună înainte de a introduce acțiunea și că figurează ca plătitori de impozite la Primăria Flămânzi din xx.xx.xxxx.
Reținând deci că reclamanții au calitatea de proprietari și de posesori, iar pârâții pe aceea de neproprietari și neposesori, s-au respins ambele cereri în revendicare formulate de către părți pe cale de acțiune și de cerere reconvențională. S-a mai reținut că în ceea ce privește pretențiile bănești ale pârâților, acestea nu sunt cuvenite deoarece au fost efectuate oricum în considerarea unui alt contract de întreținere încheiat de aceștia cu defuncta, autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx.
Pârâții-reclamanți reconvenționali au solicitat prin cererea de recurs depusă la f.3-5 casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și obligarea intimaților la plata sumei de 15.000 de lei, reprezentând cheltuielile făcute cu îngrijirea și înmormântarea numitei P. A., precum și cheltuielile efectuate în decursul anilor 2006-2010.
În motivarea recursului se arată că între pârâți și defuncta P. A. s-a încheiat contractul de întreținere nr.XXXX/xx.xx.xxxx, văzând că terenul înstrăinat prin contract nu este grevat de sarcini, astfel cum rezulta din certificatul nr.XXXX/xx.xx.xxxx.
Este criticată și soluția de respingere a cererii de daune în temeiul răspunderii civile delictuale a reclamanților, argumentându-se că suma de 15.000 de lei pretinsă cu titlu de prejudiciu nu ar fi fost cheltuită și nu s-ar fi realizat raportul obligațional de întreținere cu beneficiara P. A. dacă reclamanții și-ar fi intabulat dreptul de proprietate dobândit prin contractul nr.XXXX/xx.xx.xxxx, astfel încât să cunoască despre acesta în anul 2005 când au încheiat actul de întreținere.
Se combate de către pârâții recurenți argumentul invocat de reclamanți că ar fi fost împiedicați să efectueze formalitățile de înscriere în C.F., deoarece au respectat dreptul de uzufruct rezervat de către vânzătoare, susținându-se că în intervalul de timp cuprins între 1999 și 2005 nu a existat un astfel de uzufruct.
Arată pârâții că la decesul vânzătoarei ei au devenit proprietarii terenului în cauză, exercitând toate prerogativele dreptului- posesie, folosință și dispoziție.
În ce privește dovedirea daunelor, recurenții indică înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv chitanțele de plată a impozitului pe imobil și martorii ce au relatat despre cheltuielile de înmormântare.
În drept se invocă disp.art.488 alin.8 din N.C.P.C. Aceste apărări sunt dezvoltate și în concluziile scrise formulate de recurenți și depuse la f.17-19.
Reclamanții au formulat la rândul lor recurs, f.6-8, prin care au criticat sentința instanței de fond ca fiind parțial nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării acțiunii principale.
Astfel, se arată că, deși în mod corect instanța a dat preferință titlului lor de proprietate, în mod greșit ar fi reținut că exercitarea posesiei la data introducerii acțiunii face ca acțiunea în revendicare să fie neîntemeiată și că mai adecvat ar fi fost să fie apreciată acțiunea ca fiind lipsită de interes. Cu toate acestea, reclamanții susțin că acțiunea în revendicare este temeinică, ei având interes în cauză prin prisma faptului că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu este pretins de două persoane în baza a două acte deosebite, ce provin de la același autor.
De aceea, în opinia reclamanților recurenți, instanța trebuie să stabilească pentru viitor cu putere de lucru judecat care dintre cele două titluri este preferabil, pentru a evita litigii ulterioare, existând o temere justificată a acestora că se vor repeta și în viitor situațiile de tulburare a exploatării terenului, de distrugere a gardului și recoltelor și de exercitare de violențe contra reclamanților, pentru care a fost necesară intervenția poliției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea a două cereri de recurs formulate pentru motivele generice de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 indice 1 C.proc.civ.vechi, aplicabil în cauză, împotriva unei hotărâri pronunțate în material revendicării și daunelor, reglementată de art.563-566 N.C.Civil.
Ambele cereri de recurs sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Astfel, în ceea ce privește cererea de recurs formulată de pârâți, prin care se invocă neacordarea daunelor pretinse la fond ca urmare a faptei delictuale a reclamanților constând în omisiunea efectuării formalităților de publicitate imobiliară cu privire la terenul în litigiu, după cumpărarea lui, pretenție respinsă ca nefondată prin sentința recurată, instanța de recurs constată că această soluție este legală și temeinică.
În acest sens, s-a verificat existența faptei delictuale reclamate de pârâți ca fiind cauzatoare de prejudicii în sumă de 15.000 lei, cheltuită cu întreținerea și înmormântarea defunctei și s-a reținut că pârâții s-au obligat la asemenea cheltuieli și prin alt act de vânzare-cumpărare și întreținere, nu numai prin acela opus titlului prezentat de reclamanți.
Chiar pârâții arată în întâmpinarea formulată la fond și depusă la f.21-23 că au mai încheiat cu defuncta P. A. contractul de vânzare-cumpărare și întreținere nr.XXXX/xx.xx.xxxx, prin care au dobândit casa în care a locuit aceasta și o suprafață de teren, astfel că erau obligați să întrețină și să înmormânteze pe vânzătoare, independent de încheierea actului ulterior.
Împrejurarea că nu se pot folosi de dreptul transmis prin al doilea act reprezintă o culpă directă a vânzătoarei, care a garantat la încheierea contractului pentru existența în circuitul civil a imobilului, cf.f.17.
Lipsa de diligență a reclamanților pentru intabularea dreptului de proprietate pentru terenul dobândit în anul 1999 le-a cauzat prejudicii ambelor părți din cauză, însă de altă natură decât acelea reclamate, respectiv i-a expus prezentului litigiu, dar nu a condus nemijlocit la producerea în patrimoniul pârâților recurenți a cheltuielilor cu îngrijirea și înmormântarea vânzătoarei, care izvorăsc dintr-un alt act referitor la alte bunuri înstrăinate de aceasta.
Deși nu formulează expres, ca motiv de recurs distinct, pârâții invocă totuși în expunerea pe larg a cererii lor că au dobândit un drept de proprietate preferabil celui al reclamanților, deoarece au intrat în posesia terenului după decesul vânzătoarei, xx.xx.xxxx.
Prima instanță a observat corect că momentul decesului vânzătoarei este foarte important, la această dată intervenind dobândirea în întregime de către reclamanți a dreptului de proprietate, deoarece la nuda proprietate dobândită în 1999 s-a adăugat și uzufructul exercitat până la deces de vânzătoare. Prin urmare la momentul decesului în patrimonial vânzătoarei nu a mai existat vreun drept care să fie preluat de către pârâți, în virtutea contractului de întreținere autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx. Pentru acest motiv, în mod correct instanța de fond a apreciat că titlul pârâților nu le conferă calitate de proprietari, iar lipsa posesiei nu le permite să stea într-un proces de revendicare, ei neputând fi obligați la eliberarea vreunui teren.
Această parte a hotărârii este atacată în al doilea recurs formulat în cauză de către reclamanți, care apreciază că simpla preferință acordată titlului lor de proprietate obținut mai întâi ar fi trebuit să constituie temei al unei soluții de admitere, iar nu de respingere a acțiunii, pentru a-l pune la adăpost de tulburări ulterioare din partea pârâților.
Motivul de recurs astfel invocat nu este întemeiat față de dispozițiile art.563 N.C.Civil în care se definește acțiunea în revendicare și cu privire la care prima instanță a făcut o aplicare corectă.
Astfel, potrivit acestui text : "Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept";.
Prin urmare, cum în cauză pârâții nu dețineau terenul în litigiu la data formulării acțiunii, nu exista acest drept de a revendica bunul, fără a distinge după proveniența titlului pârâtului, distincție pe care nici legea nu o face și nici judecătorului nu îi este permis să o facă.
Intenția reclamanților de a obține recunoașterea dreptului lor de proprietate față de pârâți printr-o procedură judiciară este legitimă, dar nu în cadrul acțiunii în realizare - revendicarea , nefiind întrunite cerințele acesteia, ci în cadrul unei acțiuni în constatare a existenței dreptului lor de proprietate și respectiv a inexistenței acestui drept în patrimonial pârâților, după regulile consacrate în dreptul civil român atunci când ambele părți au titluri ce provin de la același autor și care au fost corect observate și în hotărârea dată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții B. M. și Ana, AMBII domiciliați în loc.Storești, com.Frumușica, jud.Botoșani și de reclamanții M. C. și M. E., domiciliați în Botoșani, X, nr.Y, sc.Z, ap.T, jud.Botoșani, împotriva sentinței civile XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
| ← Contestaţie decizie pensionare. Jurisprudență Asistenţă... | Partaj. Jurisprudență Partaj → |
|---|
