Partaj. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 19 din data de 22.01.2014
Dosar nr. XXXX/297/2011 Partaj
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. XXX
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Judecător -
Judecător -
Grefier -
La ordine pronunțarea asupra cererilor de recurs formulată de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul de Finanțe, în contradictoriu cu intimatele reclamante A. O. și C. O., împotriva sentinței civile nr. XXX din xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXXX/297/2011 al Judecătoriei Săveni, județul Botoșani, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea intimatei reclamante, prin apărător, de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului civil, de față;
La data de xx.xx.xxxx pe rolul Tribunalului Botoșani secția I civilă sub numărul XXXX/297/2011 a fost înregistrat recursul declarat de recurentul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, a formulat în contradictoriu cu intimatele A. O. și C. O. recurs împotriva sentinței civile nr. XXX din xx.xx.xxxx, pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. XXXX/297/2011, prin care a solicitat modificarea acesteia și respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului Roma prin MFP iar pe fond ca neîntemeiată,
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă .
În motivare a menționat că instanța de fond prin sentința nr. XXX/2012 a obligat paratul Statul roman prin MFP, sa plătească reclamantelor suma de 7400 lei reprezentând datorii ale moștenirii defunctei I. E., cate 3700 lei către fiecare, precum și suma de 475 lei, Totodată a constatat moștenirea vacantă, respingând capătul de cerere privind atribuirea către reclamante a bunurilor ce compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E..
A considerat că este dată în fapt excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Roman prin MFP deoarece pe seama acestuia nu a fost emis certificat de vacanță succesorală pentru tot sau parte din moștenire, în sensul dispozițiilor art. 680 din Codul civil, cererea de constatare a calității de unic moștenitor având în acest caz și valoarea de contestare a valabilității unui asemenea certificat și asigurând astfel interesul atragerii în proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuală pasivă).
În absența unui asemenea certificat, nu există conflict între părți aflate pe poziții de contrarietate juridică și deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenția reclamantului asupra unei moșteniri față de care statul este terț.
Funcția dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancțiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziția de reclamant în cadrul litigiului aparține titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în același raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Întrucât reclamantul declanșează procedura jurisdicțională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât și pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părțile litigiului au calitatea de titular al dreptului și, în mod corespunzător, al obligației corelative.
La rândul ei, instanța are obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se poate observa că în cauză, statului nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece el nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interese față de reclamant pentru a i se legitima poziția de pârât în cadrul litigiului.
Potrivit art. 680 din Codul civil, bunurile trec la stat "În lipsă de moștenitori legali sau testamentari".
În același sens sunt dispozițiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora "În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".
Deci, statului nu îi poate fi legitimată poziția procesuală de pârât în astfel de litigii decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanță succesorală pentru tot sau parte din moștenire, .
In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, în Recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al României, care prin Decizia nr. 2/4.04.2011 a stabilit ca, în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală.
Având in vedere ca în cauză nu a fost emis certificat de vacanță succesorală pe numele statului roman, acesta nu are calitate procesuala pasiva pentru a sta in judecata in fata instanței.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece în cauză nu a fost emis certificatul de vacanță succesorală, astfel nefiind dovedit faptul ca Statul roman este titular al obligației in raportul dedus judecății.
Pasivul succesoral stabilit de prima instanță si la care a fost obligat Statul Român este netemeinic, acesta fiind stabilit doar pe baza declarațiilor martorilor, reclamantele neaducând alte probe temeinice în susținerea acțiunii.
Pasivul succesoral în sumă de 7400 lei, stabilit de instanță este prea mare in raport cu masa succesorală atribuită statului roman ( valoarea totala a masei succesorale nefiind cunoscuta), situație in care statul este in pierdere.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul procedură civilă, pentru obligarea statului român la plata acestora.
Intimatele au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului invocând că Decizia 2/04.04.2011 pronunțată de ÎCCJ nu ar fi aplicabilă în cauză.
Pentru o justă soluționare a cauzei a fost atașat dosarul XXXX/297/2011 a Judecătoriei Săveni.
Din actele și lucrările acestui dosar rezultă că prin cererea înregistrată sub nr. XXXX/297/xx.xx.xxxx, reclamantele A. O. și C. O. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul de Finanțe să se efectueze partajul bunurilor succesorale după defuncta I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani, să se declare vacantă moștenirea acesteia, să se constate că masa succesorală a defunctei este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 16.400 lei reprezentând cheltuieli suportate de reclamante, în cote egale de ½ cu întreținerea defunctei în ultimii 3 ani și cu înmormântarea și praznicele acesteia.
Au mai solicitat să se dispună stingerea creanței pe care reclamantele o au asupra moștenirii defunctei prin atribuirea, în natură către acestea de bunuri din masa succesorală, până la compensarea cuantumului creanței, sau obligarea pârâtului la plata pasivului succesoral.
În motivarea cererii au arătat că defuncta I. E. a decedat la data de xx.xx.xxxx fără a avea moștenitori în viață, situație în care moștenirea acesteia este vacantă, fiind culeasă de stat.
Au mai arătat reclamantele că, în calitate de nepoate ale soțului defunctei, decedat și acesta la data de xx.xx.xxxx s-au ocupat de întreținerea defunctei după decesul soțului, asigurând toate cele necesare traiului, precum și ajutor la muncile agricole, precizând că defuncta intenționa să le răsplătească întocmind un testament prin care să le lase toate bunurile, însă a decedat fără a mai face acest demers.
Au apreciat că ajutorul acordat defunctei în ultimii 3 ani ai vieții sale a fost de 14.400 lei (aproximativ 400 lei lunar) iar cheltuielile cu înmormântarea și praznicele acesteia au fost în cuantum de 2.000 lei.
În drept au invocat prevederile art. 680 și urm. Cod Civil, art. 774, art. 777 Cod Civil.
În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv împuternicire avocațială, Certificat de moștenitor testamentar autentificat sub nr. XX/xx.xx.xxxx la BNP Circumscripția Săveni după defunctul I. D., Titlu de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx, Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncta I. E. înregistrată la primăria comunei Manoleasa, jud. Botoșani sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, acte de identitate reclamante-filele 4-7 dosar.
Pârâtul, legal citat cu copie acțiune nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția față de acțiunea reclamantei.
La termenul din xx.xx.xxxx, respectiv din xx.xx.xxxx au fost audiați martorii V. T. și A. M., propuși de reclamantă, declarațiile acestora fiind consemnate la filele 21 și 25 dosar.
Reclamantele au făcut dovada efectuării procedurii prealabile cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege depunând Încheierea XXXX/2011 a BNP Lenuța Coșorianu Pușcașu și Certificat de verificare RNTA și RNOS (filele 23, 24 dosar).
Prin încheierea de admitere în principiu din data de xx.xx.xxxx, acțiunea formulată de reclamantele A. O. și C. O. a fost admisă în parte, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, fostă cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este formată dintr-o casă de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere și sală, un grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construit din furci, acoperită cu paie, suprafața de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hănești, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1994 și suprafața de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1996.
De asemenea, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E. este grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei și moștenirea este vacantă.
Prin sentința civilă XXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Săveni a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. O. și C. O. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe .
A constatat că la data de xx.xx.xxxx a decedat I. E., cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani iar masa succesorală a defunctei este formată din:
- casa de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere și sală;
- grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construit din furci, acoperită cu paie;
- suprafața de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hănești, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1994;
- suprafața de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1996 aceasta fiind grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei.
A mai constatat moștenirea vacantă și a respins capătul de cerere privind atribuirea către reclamante a bunurilor ce compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E..
A obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 7.400 lei reprezentând datorii ale moștenirii defunctei I. E., câte 3.700 lei câtre fiecare cât și suma de 475 lei reprezentând cheltuieli de judecată, câte 237,5 lei către fiecare.
Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că I. E. a decedat la data de xx.xx.xxxx, ultimul domiciliu al acesteia fiind în satul Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani.
În Anexa 24 - sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberate de Primăria Manoleasa sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx reclamantele au fost menționate la rubrica moștenitorilor prezumtivi ai defunctei, în calitate de "nepoate";, însă conform susținerilor reclamantelor din acțiune, acestea sunt nepoate ale soțului predecedat al defunctei, și anume ale lui I. D., decedat la data de xx.xx.xxxx.
Coroborând susținerile reclamanților cu mențiunile corespunzătoare din Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale eliberate de Primăria Manoleasa sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx precum și cu rezultatul verificărilor efectuate în procedura prevăzută de art. 109 alin. 4 C.P.C. din care rezultă că nu s-au găsit înregistrate testamente/acte juridice de revocare/modificare a testamentelor și nici declarații privind opțiunea succesorală Judecătoria Săveni a reținut că defuncta I. E., decedată la data de xx.xx.xxxx, cu ultimul domiciliu în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani a decedat fără a avea moștenitori legali sau testamentari, situație în care este necesară constatarea vacanței succesorale.
Conform art. 652 cod civil 1864, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari moștenirea este culeasă de către stat, reprezentat de Ministerul finanțelor publice.
Se impune precizarea că moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba. În acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.
Astfel, moștenirile vacante deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin Statului Român, iar cele deschise după această dată vor fi culese de comuna, orașul sau municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii (art. 963 alin. 3 Cod Civil).
Dezbaterea succesiunii vacante urma să se facă în procedură notarială reglementată de art. 69 și următoarele din Legea 36/1995, la cererea reprezentantului statului, conform art. 82 din același act normativ, însă, față de inacțiunea acestuia, reclamantele, care prezintă un interes în dezbaterea succesiunii derivând din existența unei creanțe în valoare de 16.400 lei invocată asupra moștenirii defunctei I. E., au sesizat instanța judecătorească.
În acest context și în raport de probele administrate în prezenta cauză, instanța a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este formată din:
- casa de locuit situată în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construită din furci, acoperită cu azbociment, compusă din două camere și sală;
- grajd situat în sat Zahoreni, com. Manoleasa, jud. Botoșani, construit din furci, acoperită cu paie;
- suprafața de 1 ha. teren situat în extravilanul comunei Hănești, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1994;
- suprafața de 8800 mp teren situat în sat Zahoreni, comuna Manoleasa, jud. Botoșani, înscris în T.P. XXXXX/1996.
În ceea ce privește pasivul succesoral, acesta este format din datoriile si sarcinile moștenirii, iar obligația suportării acestuia revine acelor moștenitori care dobândesc patrimoniul defunctului, proporțional cu cota de moștenire cuvenită (art. 774 Cod civil 1864).
Datoriile succesiunii reprezintă acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, existau in patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, iar în cauză acestea nu au fost dovedite.
Sarcinile moștenirii sunt acele obligații care fără să fi existat în patrimoniul celui ce lasă moștenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, însă decurg tot din faptul decesului acestuia. Acestea includ și cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât și cele ce țin de respectarea tradițiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului), toate acestea decurgând din faptul decesului.
Instanța a constatat că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 7.400 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare ale defunctei, inclusiv două praznice, suportate de reclamante (cheltuieli de înmormântare 4000 lei, 2 praznice de 1.700 lei), potrivit declarațiilor martorilor V. T. și A. M..
Nu a fost reținută însă ca făcând parte din pasivul succesoral diferența până la suma de 16.400 lei solicitată de reclamante, reprezentând ajutorul dat defunctei prin îngrijarea acordată acesteia în ultimii trei ani ai vieții întrucât s-a apreciat că îngrijirea defunctei de către reclamante a fost făcută în considerarea legăturilor de afinitate cu acestea (nepoate ale soțului predecedat), și nu în temeiul unui contract de întreținere, care să confere drepturi și obligații reciproce.
Întrucât nu există moștenitori legali sau testamentari, este necesară declarării ca vacantă a succesiunii. Prin urmare, bunurile cuprinse în masa succesorală intră în domeniul privat al statului de la data deschiderii succesiunii, adică din momentul decesului lui de cujus.
Fiind un succesor în drepturi al defunctului, statul este obligat față de creditori în aceleași condiții în care este obligat orice moștenitor legal sau legatar universal care a acceptat moștenirea și, prin urmare, este dator să plătească pasivul succesoral.
În consecință, instanța, în temeiul disp. art. 774, 777 Cod civil 1864, a obligat pârâtul Statul Român - prin Ministerul de Finanțe să plătească reclamantelor suma de 7.400 lei reprezentând datorii ale moștenirii defunctei I. E., câte 3.700 lei către fiecare reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul pentru motivele expuse mai sus.
Tribunalul investit cu soluționarea căii de atac reține că potrivit art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă invocat de către recurent modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
Contrar celor reținute de către recurent instanța de recurs stabilește dă Judecătoria Săveni a aplicat corect prevederile legale în vigoare.
Astfel la data de xx.xx.xxxx Notarul public Lenuța Coșorianu Pușcașu a constatat prin încheierea nr. XXXX că în ceea ce o privește pe defuncta I. E. nu au fost înregistrare declarații privind opțiunea succesorală și respectiv acte juridice pentru cauză de moarte.
În aceste condiții conform art. 652 din vechiul Cod civil în lipsă de moștenitori legitimi sau naturali, bunurile se moștenesc de soțul supraviețuitor. În lipsă de soț, statul devine moștenitor.
Recurentul nu a depus vreo întâmpinare la prima instanță prin care să invoce excepții sau apărări. În instanța de recurs a menționat că nu ar avea calitate procesual pasivă întrucât nu a fost eliberat certificatul de vacanță succesorală. Această chestiune nu poate fi analizată decât prin raportare la prevederile art. 652 susmenționat. Astfel legiuitorul nu a stabilit că statul poate deveni moștenitorul persoanei decedate fără moștenitori legali sau testamentari ci că este moștenitor al patrimoniului. Aspectele de procedură stabilite de articolul 86 din Legea 36/1995 nu influențează în nici un mod calitatea statului de moștenitor în cazul vacanței succesorale. Ca urmare cum acesta preia bunurile rămase după decedat devine și titular al obligației de a plăti sarcinile moștenirii. În consecință poate sta în judecată în calitate de pârât în măsura în care o persoană invocă existența unor asemenea sarcini.
În ceea ce privește Decizia nr. 2 din 04.04.2011 dată de instanța supremă constată tribunalul că ipoteza avută în vedere de ÎCCJ la soluționarea recursului în interesul legii este alta decât cea din prezenta cauză. Astfel pe calea recursului în interesul legii s-a analizat practica divergentă în ceea ce privește calitatea statului în litigiile introduse de prezumtivii moștenitori. În speța de față acțiunea nu a fost introdusă de persoane ce pretind că sunt moștenitoarele defunctei I. E. astfel că ipoteza avută în vedere în hotărârea indicată este diferită față de cea relevată în prezentul dosar.
În legătură cu necesitatea eliberării unui certificat de vacanță succesorală tribunalul reține că cererea de eliberare a unui asemenea act putea fi făcută doar de către reprezentatul statului și nu de către orice persoană interesată.
În măsura în care există creditori ai moștenirii aceștia nu pot efectua demersurile necesare culegerii moștenirii de către Statul Român în raport cu prevederile sus menționate. Dacă s-ar accepta ipoteza că doar după eliberarea unui certificat de vacanță succesorală ar putea fi solicitată recuperarea creanțelor asupra moștenirii ar însemna ca accesul persoanelor interesate la justiție să poată fi blocat o lungă perioadă de timp în condițiile în care reprezentantul statului nu ar demara procedura reglementată de art. 85 din Legea 36/1995.
În legătură cu motivul de recurs privind valoarea mai mare a sumelor reprezentând datorii ale moșteniri reține tribunalul că recurentul nu a făcut dovada că imobilul casă de locui cu dependințe și teren aferent respectiv cele 1,88 hectare de teren ar putea fi evaluate la o valoare mai mică de 7400 lei. În aceste condiții nu poate fi reținută critica privind valoarea superioară a daunelor acordate celor două reclamante în raport cu valoare totală a bunurilor ce au trecut în patrimoniul statului. În măsura în care statul ar fi avut îndoieli în legătură cu valoarea bunurilor preluate ar fi avut posibilitatea să solicite eliberarea certificatului de vacanță succesorală după introducerea acțiunii și să stabilească valoarea de inventar a bunurilor preluate.
În ceea ce privește valoarea totală a datoriilor moștenirii tribunalul constată că în cauză a fost administrată proba cu martori în ceea ce privește efectuarea cheltuielilor de înmormântare și a celor privind praznicele ulterioare. Instanța de fond a reținut declarațiile martorilor în legătură cu cuantificarea acestor cheltuieli în condițiile în care partea adversă nu a cerut administrarea vreunei probe în acest sens.
Și prevederile art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă au fost respectate întrucât Statul Român a căzut în pretențiuni astfel că trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult întrucât aceste prevederi se aplică și în recurs va fi obligat Statul Român să plătească recurentelor cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac, reprezentând onorariu avocat, întrucât recursul declarat de Statul Român se privește a fi nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul de Finanțe - sector 5, București, str. Apolodor nr. 17, împotriva sentinței civile nr. XXX din xx.xx.xxxx pronunțată de Judecătoria Saveni, pe care o menține, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. O.
Obligă recurentul să plătească intimatelor reclamante suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
| ← Revendicare. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri,... | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
