Păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Înscrisuri noi depuse în recurs
| Comentarii |
|
În speţă, instanţa de fond, desfăcând căsătoria dintre soţi, prin acordul acestora, a constatat şi a luat act şi de înţelegerea cu privire la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, dând eficienţă art. 40 alin. (1) C.fam. În apel, reclamanta a solicitat instanţei să dispună revenirea fiecăruia dintre soţi la numele purtat anterior căsătoriei, insă instanţa a respins calea de atac, reţinând că învoiala iniţială îşi produce în continuare efecte, atâta timp cât pârâtul nu s-a prezentat pentru a arăta că nu mai doreşte să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. În recurs, reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că purtarea în continuare a numelui dobândit prin căsătorie îi creează grave prejudicii datorită condamnării pârâtului la pedeapsa de 4 ani închisoare (precedată de un proces penal pe parcursul căruia pârâtul a fost citat la domiciliul comun), precum şi a neachitării de către acesta a unui credit restant la B.R.D. Faţă de probele noi, administrate în condiţiile art. 305 C.proc.civ., Curtea constată că, deşi pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la numele pe care îl va purta după desfacerea căsătoriei, starea de fapt iniţială s-a modificat, iar în prezent există temeiuri care justifică revenirea reclamantei asupra acordului dat în sensul ca părţile să păstreze numele dobândit prin căsătorie. Prin urmare, se impune admiterea solicitării reclamantei, care de fapt constituie şi regula în materie, ca fiecare din părţi să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 1851 din 7 decembrie 2010
Instanța constată că, prin sentința civilă nr. 3013/31.03.2010, Judecătoria P. a admis cererea modificată formulată de reclamanta D.C.I. împotriva pârâtului D.C.C.A., a desfăcut căsătoria înregistrată sub nr. 311/22.05.2004 în registrul stării civile al P.P., județul A., prin acordul părților, a încuviințat ca soții să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de D.C. și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părțile în cauză s-a încheiat căsătoria ce a fost înregistrată sub nr. 311/22.05.2004 în registrul stării civile al P.P., județul A., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie anexat la dosar. S-a mai reținut că din căsătorie nu au rezultat copii, iar la termenul de judecată alocat, soții și-au exprimat acordul cu privire la desfacerea căsătoriei, fiind îndeplinite în consecință condițiile prevăzute de art. 38 alin. (2) C.fam.
Cu privire la nume, față de cererea formulată și constatând că între părți a intervenit o înțelegere cu privire la purtarea de către aceștia pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, în baza art. 40 alin. (1) C.fam., instanța a încuviințat ca soții să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de D.C.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D.C.I., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și revenirea fiecăruia dintre soți la numele avut anterior căsătoriei, motivând cererea pe faptul că în prezent nu mai dorește ca ea și fostul soț să păstreze numele dobândit prin căsătorie, așa încât urmează ca apelanta să se numească „C.”, iar intimatul-pârât să se numească „D.”
Tribunalul A., Secția civilă, prin decizia nr. 136/30.09.2010, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) și (2) C.fam., soții se pot învoi ca acela dintre ei care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț să păstreze acest nume și după desfacerea căsătoriei, cu condiția ca instanța să ia act de această învoială chiar prin hotărârea de divorț.
în cauză, părțile, prezente personal, au solicitat instanței de fond la data de 31.03.2010 să ia act de faptul că înțeleg să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de D.C.
S-a constatat prin urmare că soții au purtat amândoi după încheierea căsătoriei, ca nume comun, numele lor reunite, iar în fata instanței de fond, prin învoială, au solicitat păstrarea acestui nume.
Cum apelanta D.C.I. a solicitat modificarea acestei învoieli, schimbarea sentinței și revenirea la numele avut anterior căsătoriei, acela de „C.” și ținând seama că o astfel de cerere nu a fost formulată și de intimatul-pârât, care, deși legal citat, nu s-a prezentat la judecată, Tribunalul a respins ca nefondat apelul.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.C.I., criticând-o ca nelegală pentru greșita soluționare a capătului de cerere privind numele pe care soții îl vor purta după desfacerea căsătoriei.
Astfel, deși inițial a existat convenția părților cu privire la numele ce urmează a fi purtat după desfacerea căsătoriei, în sensul păstrării de către ambii soți a numelor reunite, după pronunțarea divorțului pârâtul a avut un comportament neadecvat, creându-i recurentei grave prejudicii sociale.
în acest sens, aceasta a arătat că în cutia poștală îi sosesc citații și notificări, potrivit cărora fostul soț are datorii către diverse persoane sau companii de telefonie și este judecat într-un proces care se află pe rolul J.C.M., sub nr. 1323/205/2010, pentru uciderea din culpă a două persoane și vătămarea gravă a altei persoane. Totodată, intimatul-pârât și-a declinat o identitate falsă, indicând datele personale ale soțului unei colege de serviciu de-a recurentei, aspect care i-a creat acesteia probleme la locul de muncă. în susținerea recursului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, potrivit art. 40 C.fam., la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei. Instanța judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorț, însă, pentru motive temeinice, poate să încuviințeze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soți.
în situația în care nu a intervenit nici o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie.
în speță, instanța de fond, desfăcând căsătoria dintre soți, prin acordul acestora, a constatat și a luat act și de înțelegerea cu privire la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, dând eficiență art. 40 alin. (1) C.fam.
în apel, reclamanta a solicitat instanței să dispună revenirea fiecăruia dintre soți la numele purtat anterior căsătoriei, însă instanța a respins calea de atac, reținând că învoiala inițială își produce în continuare efecte, atâta timp cât pârâtul nu s-a prezentat pentru a arăta că nu mai dorește să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
în recurs, reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că purtarea în continuare a numelui dobândit prin căsătorie îi creează grave prejudicii datorită condamnării pârâtului la pedeapsa de 4 ani închisoare (precedată de un proces penal pe parcursul căruia pârâtul a fost citat la domiciliul comun), precum și a neachitării de către acesta a unui credit restant la B.R.D.
Față de probele noi, administrate în condițiile art. 305 C.proc.civ., Curtea constată că, deși pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la numele pe care îl va purta după desfacerea căsătoriei, starea de fapt inițială s-a modificat, iar în prezent există temeiuri care justifică revenirea reclamantei asupra acordului dat în sensul ca părțile să păstreze numele dobândit prin căsătorie.
Prin urmare, se impune admiterea solicitării reclamantei, care de fapt constituie și regula în materie, ca fiecare din părți să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta D.C.I., împotriva deciziei civile nr. 136/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul A., va modifica decizia în sensul că va admite apelul și, pe fond, va schimba în parte sentința și va dispune ca fiecare din părți să revină la numele purtat anterior căsătoriei: reclamanta la numele de „C.”, iar pârâtul la numele de „D.”
Se va menține în rest sentința.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Ipotecă convenţională. Interdicţie de grevare a imobilului... | Modalitatea de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor... → |
|---|
