Pensii. Decizie de pensionare. Retribuţie minimă iniţială. Calcul eronat. Recalculare. Culpă. Persoane responsabile. Art. 187 alin. 4 Legea nr. 19/2000
| Comentarii |
|
Casa judeţeană de pensii avea dreptul să procedeze la revizuirea propriei decizii de pensionare, emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale. Recurentul va trebui să restituie sumele necuvenite, culpa prepuşilor intimatei angajând cel mult răspunderea disciplinară a acestora faţă de angajator.
(Curtea de Apel laşi, decizia civilă nr. 685 din 23 iunie 2003)
CURTEA,
Asupra recursului de contencios administrativ de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 394/20.03.2003 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă contestaţia formulată de S.V.C., împotriva deciziei nr. 46.415/
17.11.2002 emisă de Casa locală de pensii Bârlad, din cadrul C.J.P. Vaslui, care a fost menţinută.
A reţinut instanţa de fond că, contestatorul S.C. a fost pensionat pentru munca depusă şi limită de vârstă conform deciziei nr. 46.415 din 26.12.1998, cu un cuantum al pensiei în sumă de 1.457.653 lei.
Pensia stabilită a avut ca bază de calcul salariul mediu tarifar de 9.584,45 lei, calculată la perioada
01.12.1988 - 01.12.1993, când contestatorul a beneficiat de ajutor de şomaj, perioadă ce nu este contributivă la fondul de asigurări sociale, constituie doar vechime în muncă.
în mod greşit Casa locală de pensii Bârlad a luat în calcul această perioadă.
Pârâta nu a ţinut cont de dispoziţiile H.G. nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protecţie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat şi militare stabilite şi recalculate după data de 1 august 1996, care precizează ce perioadă se ia în calcul la stabilirea pensiei.
Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 565/ 1996 prevăd că măsurile de protecţie socială se aplică pensiilor pentru care drepturile se deschid după data de 01 august 1996, în condiţiile legii pe baza veniturilor din primii 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate.
La alin. 2 al aceluiaşi articol se menţionează că din veniturile salariale lunare cuprinse în baza de calcul al pensiei conform alin. 1 se deduc pentru lunile următoare datei de 01 august 1991, sumele reprezentând rezultatele indexărilor şi compensărilor efectiv acordate potrivit hotărârilor de guvern.
De asemenea, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 modificat, prevede că baza de calcul folosită la stabilirea pensiei este media lunară a salariului de bază la care se adaugă sporurile nominalizate expres, precum şi alte sporuri cu caracter permanent care sunt prevăzute în contractele individuale de muncă din primii 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere din ultimii 10 ani de activitate.
Coroborând dispoziţiile articolului 10 din Legea nr. 3/1977 cu prevederile H.G. nr. 565/1996, rezultă că trebuia să se ia în calcul perioada ultimilor 10 ani de activitate în care persoana în cauză a realizat venituri salariale şi nu ultimii 10 ani de vechime în muncă.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin adresa nr. 226 din 20 martie 1998, trimite în judeţe -
D.G.M.P.S., îndrumări privind aplicarea unitară a prevederilor art. 10 din Legea nr. 3/1977.
Astfel că, ajutorul de şomaj şi ajutorul de integrare profesională, nu constituie activitate în înţelesul art. 10 din Legea nr. 2/1977 şi a art. 1 din
H.G. nr. 565/1996, această perioadă constituie doar vechime în muncă (art. 15 din Legea nr. 1/1991) pentru îndeplinirea condiţiilor de ieşire la pensie, dar nu este perioadă contributivă.
Contestaţia este neîntemeiată.
în contextul prevederilor legale menţionate mai sus, în mod corect Casa locală de pensii Bârlad a revizuit pensia contestatorului, astfel că prin decizia nr. 46.415/17.11.2002 s-a corectat retribuţia medie de la 9.584,45 lei la 4.973,27 lei prin stabilirea corectă a perioadei de activitate salariată 20.10.1987 -20.10.1992, perioadă în care nu a primit ajutorul de şomaj (fila 16).
Pensia stabilită în urma revizuirii, a fost indexată conform hotărârilor de guvern din anul 1990 la zi, astfel că la data de 17.11.2002 a rezultat o pensie în sumă totală de 1.985.441 lei şi un debit de 28.613.772 lei. Debitul a fost calculat numai pentru o perioadă
de 3 ani -01.11.1999 -01.11.2002. Procedând în acest mod, pârâta a respectat prevederile Decretului nr. 167/1958 privind termenul de prescripţie de 3 ani.
în conformitate cu dispoziţiile art. 187, alin. 1 din Legea nr. 19/2000 modificată şi completată, sumele încasate necuvenit cu titlul de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani, aşa cum de fapt a procedat şi pârâta.
Iar potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei de pensii care constituie titlu executoriu.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 155 lit. d din Legea nr. 19/ 2000 modificată şi completată, art. 10 din Legea nr. 3/1977 şi H.G. nr. 454/1996, urmează ca instanţa să respingă contestaţia formulată de S.C. şi să menţină decizia Casei locale de pensii Bârlad nr. 46.415/
25.12.1998.
împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de recurs reclamantul S.V.C., în motivarea căreia arată că instanţa de fond nu face trimitere la Legea nr. 3/ 1977, ci la primirea deciziei de pensionare emisă sub incidenţa acesteia, iar după 4 ani primeşte o nouă decizie, calculată de aceleaşi persoane, în care este individualizat un debit de 28.613.722 lei, cu diminuarea pensiei cu 865.000 lei, respectiv prin decizia din 17.11.2002.
S-a motivat de intimată că ar fi trebuit luaţi în calcul primii 5 ani din ultimii 10 ani, respectiv 20.10.1987 -20.10.1992, conform H.G. nr. 565/1986, recalcularea având loc după 6 ani de la apariţia actului normativ, iar o dată cu adoptarea Legii nr. 19/ 2000, oricum H.G. nr. 565 a fost abrogată. S-a invocat, de asemeni de pârâtă, că graţie acestei H.G. nr. 565/ 1996 ar fi beneficiat de protecţie socială, pe când în realitate baza de calcul a retribuţiei sale medii a fost redusă de la 9.584,45 lei la 4.973,27 lei.
Nici susţinerea intimatei potrivit căreia ar fi beneficiat de ajutor de şomaj în intervalul 01.12.1998 - 01.12.1993 nu poate fi reţinută, şomajul fiind reglementat abia prin Legea nr. 1/1991.
Deşi legislaţia în vigoare asimilează perioada de şomaj cu perioada de contribuţie, intimata a ignorat acest aspect, iar instanţa de fond nu l-a atenţionat privind modul de recalculare a pensiei conform indexărilor şi recorelărilor prevăzute de lege.
Intimata nu a procedat la punerea imediată în practică a instrucţiunilor cuprinse în adresa nr. 226/ 1998, pentru a nu se mai ajunge să se modifice deciziile de pensionare şi să calculeze debite cu încălcarea temeiului legal de prescripţie de 3 ani.
Considerând că adevăraţii vinovaţi de situaţia creată sunt funcţionarii Casei de pensii Bârlad, solicită admiterea recursului, iar în fond a acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susţinerile părţilor din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, intimata era în drept a proceda la revizuirea propriei decizii de pensionare - potrivit dispoziţiilor Legii nr. 3/1977, atunci când a constatat că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale, cum este cazul în speţă, respectiv a dispoziţiilor H.G. nr. 565/1996, în vigoare în perioada în care acesta a beneficiat de drepturile de pensii stabilite prin decizia de pensionare iniţială, din
26.12.1998.
Recalcularea a fost cauzată de împrejurarea că retribuţia minimă iniţială a fost eronat calculată din 5 ani lucraţi din ultimii 10 ani de activitate salarială, ignorându-se intervalul în care recurentul a beneficiat de ajutor de şomaj, şi care potrivit art. 15 din Legea nr. 1/1991 nu constituie perioadă contributivă, doar dacă este asimilată vechimii în muncă.
Este adevărat că de această eroare de calcul se fac vinovaţi prepuşii intimatei, însă aceştia pot răspunde, eventual, disciplinar faţă de angajator, aspect ce nu influenţează asupra obligativităţii recuperării sumelor eronat acordate de la beneficiarii efectivi, astfel cum s-a procedat în fapt, în aplicarea dispoziţiilor art. 187 al. (4) din Legea nr. 19/2000.
Cât priveşte pretinsele greşeli în calculul indexărilor şi recorelărilor ce i s-au aplicat, acestea nu puteau fi verificate de instanţă, decât prin intermediul unei expertize contabile, probă ce nu a fost însă solicitată de reclamant.
Aşa fiind, Curtea urmează a proceda la menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 394/2003 a Tribunalului Vaslui, cu consecinţa respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovată de reclamantul S.C.
| ← Succesiune. Pretins act de acceptare voluntară tacită.... | Nume de domeniu înregistrat abuziv. Aplicarea principiilor... → |
|---|
