Teren preluat abuziv. Cerere de restituire în natură. Art. 8 din Legea nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
în aceste condiţii, contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 este inadmisibilă, iar sentinţa apelată, prin care s-a admis în parte această contestaţie, este nelegală.
(Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 8/A din 22 ianuarie 2003)
CURTEA,
Asupra apelului civil de faţă:
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de
17.01.2002, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâta „F.“ Argeş pentru a se dispune anularea deciziei nr. 2386/13.12.2002, emisă de pârâtă şi pentru a fi obligată aceasta la 8.000.000 lei, daune pentru lipsa de folosinţă a terenului.
în motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamanta a solicitat pârâtei, prin notificare comunicată prin executorul judecătoresc, să-i restituie în natură un teren intravilan de 1524 m.p., situat în „Vatra satului" Suseni, judeţul Argeş, care este ocupat în mod abuziv de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 212/7.11.2002, Tribunalul Argeş a admis în parte cererea şi a obligat-o pe pârâtă să restituie în natură reclamantei, suprafaţa de 323 m.p., situată în satul Suseni, judeţul Argeş, respingând capătul de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosinţă a terenului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că greşit s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului solicitat, o dată ce acest imobil a fost preluat abuziv de la R. M. I. (decedat), care este tatăl reclamantei, fiind atribuit, prin decizia fostului Consiliu Popular Judeţean Argeş, Cooperativei de Consum Suseni, care a edificat pe acesta un magazin şi anexe, ocupând suprafaţa de 1201 m.p.
Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în privinţa terenului de 323 m.p. rămas liber şi cele ale art. 24 din aceeaşi lege, pentru admiterea în parte a acţiunii.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a solicitat prin notificare şi despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcţiile edificate de către pârâtă, astfel că nu se poate constata şi dreptul acestora la astfel de despăgubiri.
împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, atât reclamanta, cât şi pârâta.
Prin apelul său, reclamanta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că instanţa de apel, o dată ce a reţinut corect că terenul a fost preluat abuziv de la autorul reclamantei, trebuia să dispună fie restituirea în natură a întregului teren, fie obligarea pârâtei la despăgubiri pentru porţiunea de teren de 1201 m.p., ocupată de construcţii, şi care nu ar putea fi restituită în natură.
Prin apelul său, pârâta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece aceasta nu a avut şi nu are în proprietate terenul în litigiu, care a fost atribuit Cooperativei de Consum Suseni, la 4.11.1968, din domeniul public, pentru construirea unui magazin.
S-a mai arătat că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 terenul în litigiu nu face obiectul acestei legi.
Apelul contestatoarei este nefondat, iar apelul intimatei este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit celor cuprinse în adresele nr. 1569/
19.11.2000 (fila 38) şi respectiv nr. 1746/2.02.2001 (fila 41), contestatoarea a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile deţinute de tatăl său R. M. I. decedat, -în calitate de unică moştenitoare a acesteia.
Prin hotărârea nr. 90/1991, anexa 3, poziţia 86, satul Suseni, contestatoarea a fost validată cu suprafaţa de 3,40 ha teren, avându-se în vedere că defunctul R. M. I. figura în registrul agricol, pe perioada 1959-1962, cu suprafaţa de 3,64 ha, iar la nivelul comunei Suseni s-a aplicat o cotă de reducere de 4%.
După reconstituirea dreptului de proprietate, contestatoarea a fost pusă în posesie pe mai multe suprafeţe de teren, menţionate în adresa nr. 1569/ 2000, suprafeţe care, însumate dau suprafaţa totală de 3,40 ha teren.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementată de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
în aceste condiţii, contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 este inadmisibilă, iar sentinţa apelată, prin care s-a admis în parte această contestaţie, este nelegală.
în consecinţă, Curtea, în baza art. 290 C. pr. civ., va respinge ca nefondat apelul contestatoarei şi, totodată, va admite apelul intimatei şi va schimba în tot sentinţa, în sensul că va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca inadmisibilă.
| ← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ. COMPARAREA TITLURILOR.... | Succesiune. Pretins act de acceptare voluntară tacită.... → |
|---|
