Plângere carte funciară. art. 41 raportat la art 24 al. 3 din legea 7/1996
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 569 din data de 21.03.2018
Cod ECLI:RO:TBDLJ:2018:............................
Dosar nr. 6775/215/2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 569/2018
Ședința publică de la 21 Martie 2018
Completul compus din:
PREȘEDINTE ............
Judecător .............
Grefier ................
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant .............. împotriva sentinței civile nr............. pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu intimații-pârâți ..............., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din ....................., concluziile fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acel termen de judecată, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la ............. când s-a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr............ pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. .........., a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul ............, în contradictoriu cu pârâții .............
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.......... din ......... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr........ s-a atribuit în lotul reclamantului o suprafață de teren de 300 mp situată în ........ pe care se află o casă din chirpici.
Prin încheierea de respingere nr................ a OCPI Dolj s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate formulată de reclamant pentru imobilul mai sus menționat, iar prin încheierea de respingere de reexaminare nr...... ....... s-a respins cererea de reexaminare.
Motivul respingerii cererii de intabulare a fost acela că respectiva cerere de intabulare nu a fost însoțită și de înscrisurile ori titlurile de proprietate care fac dovada că dreptul imobiliar s-a constituit ori transmis în mod valabil în patrimoniul coproprietarului.
Conform art.894 C.civ., aplicabil în speță, deoarece cererea de intabulare a fost formulată după intrarea sa în vigoare, iar cererea se soluționează conform normelor în vigoare la data formulării acesteia și nu conform normelor în vigoare la data nașterii dreptului real ( în speță în anul 1992 când s-a pronunțat hotărârea judecătorească nici nu exista serviciul de carte funciară).
"În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului său decât dacă solicită odată cu înscrierea acestuia, și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz.";
Nici în sentința civilă nr................. pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr................. nu se face referire la titlul de proprietate al autorilor, astfel că pentru intabulare în mod corect s-a reținut că la cerere trebuiau anexate și înscrisurile necesare înscrierii dobândirilor succesive anterioare.
Prin urmare, instanța, constatând că în mod temeinic și legal s-a respins cererea de reexaminare, a fost respinsă plângerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul ........., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că prima instanță a analizat în mod formal și eronat argumentele și materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește dovada faptului că dreptul imobiliar s-a constituit sau transmis în mod valabil, prima instanță a reținut în mod eronat, cu ocazia formulării cererii de intabulare, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului imobiliar dobândit, deoarece, atât la cererea de intabulare, cât și la cererea introductivă în instanță, a atașat copia hotărârii de partaj care consfințește dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcții situat în ..............
Cu privre la aplicabilitatea în speța de față a art. 894 din N.C.C., prima instanță în mod eronat susține că dispozițiile acestui articol privind înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive este incident în cauză. "În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia, și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz."
Corecta interpretare a articolului menționat anterior este aceea că acesta este o consecință directă a principiului relativității efectelor actului juridic și, astfel, se impune justificarea cesiunilor succesive de la un proprietar tabular anterior la autorul dreptului de proprietate pentru care se solicită înscrierea.
Deci, aplicabilitatea acestui articol nu se regăsește în situația în care imobilul respectiv nu are deschisă o carte funciară, pentru că nu există un proprietar tabular anterior de la care să se facă înșiruirea transmisiunilor succesive, ci reclamantul este cel care face pentru prima dată înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Potrivit art. 995 alin. 1 N.C.C., "Hotărârea de partaj are efectiv constitutiv" și, cum actul constitutiv este cel care dă naștere la un drept care nu a mai existat anterior, se întărește încă o dată premisă potrivit căreia nu cădea în sarcina reclamantului obligația de a face dovada cesiunilor succesive, deoarece acestea nu există, în patrimoniul reclamantului, creându-se un drept de proprietate, care nu este transmis.
Instanța impune în mod greșit existența și atașarea unui titlu de proprietate, ca act ce emană de la autoritățile administrative, întrucât dovada proprietății este însăși hotărârea definitivă și irevocabilă de partaj judiciar.
Potrivit art. 888 N.C.C. " Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta."
Pe cale de consecință, în baza hotărârii judecătorești se înscrie dreptul de proprietate asupra unui imobil în cartea funciară, condiția fiind alternativă, nu cumulativă cu privire la existența unui alt act administrativ sau de altă natură prin care să se constituie sau să se transmită dreptul în mod valabil.
Examinând sentința apelată, conform art. 476 și următoarele, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei plângeri împotriva încheierii de reexaminare nr. .......... prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii nr.............
Având în vedere limitele investirii ce permit a verifica doar dacă OCPI a respins în mod corect solicitarea petentului de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție situat în ............., instanța de fond a analizat înscrisurile anexate de petent cererii prin care s-a solicitat intabularea dreptului.
Plângerea formulată împotriva încheierilor de carte funciară, este o procedură necontencioasă specială, așa cum s-a stabilit și prin Decizia în interesul legii nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această procedură se exercită un control judecătoresc asupra modului în care registratorul de carte funciară a soluționat cererea de înscriere. In calea procesuală a plângerii, instanța trebuie să verifice modul în care registratorul a verificat îndeplinirea condițiilor de validitate ale actului în temeiul căruia se solicită înscrierea.
Îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuată la momentul înregistrării cererii, de aceea la analiza plângerii, Oficiul este obligat să înainteze instanței și dosarul încheierii și copia cărții funciare.
Reiese, așadar că, în soluționarea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară (oricât de îndreptățită ar părea solicitarea petentului a fi la momentul acestei rezolvări), instanța investită va fi legată definitiv de documentația pe care s-a bazat înscrierea.
Analizând critica invocată referitoare la nelegalitatea sentinței atacate constată că aceasta este nefondată.
Dispozițiile art. 680 N.C.civ. privitoare la efectele juridice ale partajului nu sunt aplicabile în speță, date fiind disp. art. 66 alin.2 din Legea nr. 71/2011 care prevăd că aceste dispoziții se aplică doar dacă cererea de partaj a fost introdusă după intrarea în vigoare a Noului Cod (01.10.2011), ceea ce nu este cazul în speța de față.
Într-adevăr, în speță nu sunt aplicabile nici disp. art. 894 N.C.civ. ce reglementează înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive întrucât art. 76 din Legea nr. 71/2011 prevăd aplicabilitatea acestora doar actelor și faptelor juridice încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil.
La stabilirea legii aplicabile cauzei de față trebuie avute în vedere disp. art. 80 din Legea nr. 71/2011 ce prevăd că cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor.
Drept urmare în speță sunt aplicabile disp. art. 41 din Legea nr. 7/1996 ce prevăd că prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară se poate realiza și în baza certificatului de moștenitor sau a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, a partajului judiciar și a documentației cadastrale. Dar aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în mod singular și scos din context, ci sistematic, prin raportare la celelalte dispoziții din același act normativ, respectiv art. 24 alin 3 ce prevede că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Or, hotărârea judecătorească nr. ................. pe care petentul și-a întemeiat cererea nu are efect constitutiv de drepturi (fiind o hotărâre pronunțată sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă are efect declarativ, iar nu efect constitutiv recunoscut de art. 995 N.C.proc.civ.), astfel încât este necesară prezentarea tuturor înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate în patrimoniul autorului decedat.
Tribunalul, în acord cu prima instanță, reține că petentul nu a dovedit existența în patrimoniul autorilor săi a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
De asemenea nu sunt aplicabile nici disp. art. 888 N.C.civ., date fiind disp. art. 76 din Legea nr. 71/2011 ce restrâng aplicabilitatea acestora la actele juridice încheiate după intrarea în vigoare a Noului Cod.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 480 N.C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant ............... împotriva sentinței civile nr............ pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ............ în contradictoriu cu intimații-pârâți ...................
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la ............................
| ← Rovinieta. calitatea de contravenient. Jurisprudență Amenzi | Art.315 lit.c) cpp, confiscare specială. Jurisprudență... → |
|---|
