Rovinieta. calitatea de contravenient. Jurisprudență Amenzi

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul DOLJ Decizie nr. 398 din data de 21.03.2018

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 398/2018

Ședința publică de la 21 Martie 2018

Completul compus din:

Președinte ....

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul ..., împotriva sentinței civile nr.... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN- PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTERIN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție proces-verbal de contravenție seria ....

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Având în vedere că s-au lămurit toate împrejurările de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, instanța reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. ... Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petentul ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN.

În motivare instanța a reținut că proces-verbal de contravenție seria ... a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 8 din OG nr. 15 2002, constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.

Referitor la susținerea petentului că a înstrăinat autoturismul prin vânzare unei alte persoane și l-a radiat din evidența fiscală, instanța nu a putut reține ca o cauză exoneratoare de răspundere, atâta timp cât în baza de date a M.A.I.-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu a fost radiat și apare menționat ca proprietar, răspunderea contravențională îi revine conform OG nr. 15/2002.

În situația în care vehiculul a fost înstrăinat și nu au fost făcute mențiunile corespunzătoare în certificatul de înmatriculare, chiar dacă mijlocul de transport este scos din evidența fiscală a fostului proprietar, nu are relevanță sub aspectul atragerii răspunderii contravenționale a utilizatorului înscris în certificatul de înmatriculare. Astfel cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 217/2013 a Curții Constituționale, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă valabilă îi aparține petentului.

S-a arătat că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui.

Din punctul de vedere al instanței de fond, dacă în urma contractului de vânzare -cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra autoturismului. Având în vedere faptul că petentul era înscris în continuare în evidențele MAI ca proprietar al autoturismului, iar art.9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției numai pe baza datelor furnizate de MAI -D.R.P.C.I.V., fără a fi permis accesul la o altă bază de date, încheierea unui contract de vânzare -cumpărare nu poate fi opus intimatei iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului.

S-a arătat că obligația de a transcrie dreptul de proprietate aparține noului proprietar, însă, la înstrăinarea autovehiculului, vânzătorul are posibilitatea de a menționa înstrăinarea în certificatul de înmatriculare, cumpărătorul fiind obligat să facă demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în situația în care circulă cu autovehiculul după 30 de zile. În ipoteza în care nu se face mențiunea respectivă, vânzătorul își asumă inclusiv riscul de a fi sancționat pentru nedeținerea unei roviniete valabile.

Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată și întrucât în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, actul constatator se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța de fond a apreciat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda aplicată fiind chiar minimul prevăzut de actul normativ, iar petentul nu a depus nicio dovadă în circumstanțiere.

De asemenea instanța a mai arătat că pentru responsabilizarea participanților la trafic, legiuitorul a considerat că se impune sancțiunea amenzii contravenționale, sancțiune care nu reprezintă un scop în sine, ci un mod de corijare a celor care încalcă dispozițiile legale obligatorii și care, în speță a fost aplicată la limita minimă prevăzută cu posibilitatea de a plăti în 2 zile jumătate din acest minim, adică suma de 125 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul ..., pe care o consideră nelegală și netemeinică.

Consideră că soluția instanței încalcă dreptul său fundamental, acela de a nu fi pedepsit pentru o faptă pe care nu a comis-o si cu care nu are nicio legătură. Susține că atâta timp cât nu a comis fapta și nu are nicio posibilitate legală de a transcrie autovehiculul nici înainte de vânzare, nici după. Consecința este complet opusă, noul proprietar nu va plăti niciodată vreo rovinietă pentru că nimeni nu îl corijează pe el, adevăratul făptaș.

Mai susține că instanța a ignorat cu bună știință faptul că petentul nu poate să transcrie autovehiculul și tot încearcă să îl responsabilizeze.

Astfel, petentul a făcut dovada că a înstrăinat autoturismul la data de 17.03.2015, dată de la care acest autoturism a ieșit din patrimoniul său, astfel că nu putea săvârși contravenția reținută în sarcina sa.

Din punctul de vedere al apelantului, pentru existența răspunderii civile contravenționale, trebuie ca fapta să existe, să fie săvârșită de către cel sancționat, cu vinovăție și să existe un raport de cauzalitate între faptă si prejudiciul ce constă în încălcarea legii. În speță, făcut dovada că, deși fapta există, aceasta nu a fost săvârșită de către petentă, cu vinovăție, acesta înstrăinând autoturismul.

S-a invocat că faptul că figurează ca proprietar în certificatul de înmatriculare nu înseamnă că este proprietar, legal nu este proprietar, este doar o eroare în înscrisuri care nu i se poate atribui petentului. Așadar, nu petentul este cel care avea obligația legală de a efectua demersurile necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în baza de date consultată de intimată.

Apelantul a mai arătat că împrejurarea că intimata s-a aflat în imposibilitate de a afla proprietarul actual al autoturismului, consultând baza de date în care era înscrisă numai petenta, nu îi este imputabilă intimatei, însă nu îi poate fi imputată nici petentului care, după cum s-a arătat mai sus, nu avea obligații în sensul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.

Cu privire la noțiunea de "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români" este interpretata eronat de către CNAIR. Nu există distictie, doar proprietarii si utilizatorii pot fi inscrisi in certificat, conform: art. 11. (10) din OUG 195/2002: "PROPRIETARUL sau deținătorul mandatat al unui vehicul ESTE OBLIGAT să solicite autoritatii competente înscrierea in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a (...) proprietarului" o Art. 15. (11) din OUG 195/2002: "La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. "

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 20 de lei taxă judiciară în baza art. 19 din O.U.G. 80/2013.

În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin care s-a solicitat respingerea apelului formulat și pe fondul cauzei menținerea procesul verbal de constatare a contravenției contestat.

S-a solicitat a se observa că apelantul-petent, în mod greșit a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței civile nr. ..., având în vedere că inclusiv din partea finală a dispozitivului sentinței atacate reiese că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile.

S-a arătat că procesul verbal a fost întocmit ca urmare a constatării că vehiculul înmatriculat cu numărul ..., a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Din punctul de vedere al intimatei, contractul de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată, care nu prezintă certitudine asupra datei întocmirii lui. Data înscrisurilor sub semnătură privată poate fi opusă doar părților contractante. Pentru a fi opozabilă terților, inclusiv subscrisei, dar și instanței de judecată, data înscrisului trebuie să fie certă, în înțelesul art.278 Cod procedură civilă.

Conform art. 1675 din Codul civil, vânzarea nu poate fi opusă terților decât după îndeplinirea formalităților de publicitate ...";

În lipsa acestor demersuri, instituțiilor statului, inclusiv C.N.A.I.R. (denumire modificată a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 55/2016), nu le este opozabil transferul acestui drept, operând exclusiv între părțile contractului.

În materia reglementată de O.G. nr. 15/2002, adică răspunderea contravențională pentru neplata tarifului de utilizare și a tarifului de trecere, legiuitorul a avut în vedere o modalitate specială de dobândire a opozabilității vânzării: înscrierea în certificatul de înmatriculare și în evidența Ministerului Afacerilor Interne- Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.

Faptul că legiuitorul a prevăzut în acest caz, o condiție specială privind realizarea opozabilității rezultă din reglementarea art. 7 raportat la art. 1 alin. lit. b): "utilizatori- persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în Romanía, denumite în continuare utilizatori români...";.

Faptul că apelantul nu mai deținea în proprietate autovehiculul nu îl exonerează pe acesta de răspundere atât timp cât figurează în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, ca proprietar/utilizator al autovehiculului, fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor legale privind înstrăinarea autoturismului în sensul efectuării formalităților/ demersurilor pentru radieriea autoturismului de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.

C.N.A.I.R. S.A- CESTRIN identifică contravenientul și întocmește procesele verbale de constatare a contravențiilor, în baza informațiilor obținute în urma consultării bazei de date a D.R.P.C.I.V., bază de date constituită și actualizată în urma declarațiilor proprietarilor sau vânzătorilor de autovehicule din România. 

S-a arătat că pentru a evita astfel de situații, instrumentele de control ale statului, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra vehiculelor, au fost îmbunătățite, prin intervenții normative dar și printr-un schimb de informații mai eficient.

Astfel, legislația fiscală prevede că pentru a înstrăina un vehicul, vânzătorul trebuie să prezinte certificat de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local [art.159 alin.(5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală]. Pe de altă parte, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.207/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016

În aplicarea pct. 101 din titlul IX al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a fost emis Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, al ministrului finanțelor publice și al ministrului afacerilor interne nr. 1069/1578/114/2016. Acesta a introdus formularul tipizat «Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport», care, prin rubricile sale, permite verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale, «prin completarea de către organul fiscal local a cartușului B se atestă îndeplinirea prevederilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, nemaifiind necesară eliberarea unui certificat de atestare fiscală.»

În contextul în care actele de înstrăinare a vehiculelor sunt nule de drept dacă sunt încheiate cu încălcarea prevederii privind atestarea achitării tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local [art. 159 alin.(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală], rezultă că transferul de proprietate devine efectiv numai după "validarea"; de către organul fiscal. în plus, schimbul de informații amintit asigură informarea autorităților competente, care astfel au la dispoziție o informație certă că a intervenit transmiterea dreptului de proprietate a unui vehicul înscris în evidențe.

Mecanismele descrise asigură o protecție fostului proprietar, în sensul că situația sa în ceea ce privește actualizarea evidențelor privind vehiculele înmatriculate nu mai depinde doar de voința noului proprietar. Cu toate acestea, pentru a asigura finalitatea procedurilor este necesară introducerea unui instrument eficient care (împreună cu schimbul de informații realizat între autorități) să-l determine pe noul proprietar să-și îndeplinească obligația de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate.

Astfel, introducerea instituției juridice a suspendării înmatriculării, ca măsură de retragere provizorie a dreptului de utilizare a unui vehicul pe drumul public, care să intervină de drept în anumite condiții stricte prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ar trebui să contribuie la crearea unui instrument complet de control și la normalizarea unei situații care afectează interesele private ale persoanelor, dar și interesul public. ";

S-a arătat că prevederile astfel enunțate instituie o obligație de diligență din partea proprietarilor/utilizatorilor de vehicule, care sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, iar în momentul în care se realizează o sustragere de la aceasta obligație este angajată răspunderea contravențională, chiar și în cazul culpei în forma sa cea mai simplă. Rațiunea legii este evidentă în acest caz, iar instanța are calitatea de a arăta părților drepturile dar și obligațiile pe care le au, tocmai pentru că într-o atare situație petenții să nu înțeleagă greșit obligația de a respecta legea, motivați de faptul că nu sunt sancționați pentru nerespectarea legii.

S-a menționat că pentru antrenarea răspunderii contravenționale în condițiile OG nr. 15/2002, este astfel irelevant faptul că autovehiculul a fost înstrăinat către o altă persoană, în lipsa transcrierii autovehiculului, în lipsa efectuării formalităților și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Astfel că, în conformitate cu OUG nr. 195/2002 și Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate, pentru a face înstrăinarea opozabilă și terților.

S-a menționat că ar fi imposibilă obligația în sarcina statului de a încheia prin agenții săi procesele verbale de constatare a contravenției pe numele proprietarului autovehiculului, cât timp părțile contractului nu colaborează în acest sens și nu facilitează o asemenea identificare a acestuia prin realizarea formalităților de opozabilitate prescrise de lege. în plus, însăși natura, frecvența contravenției se opune unei identificări în timp real, la locul și momentul comiterii faptei, a contravenienților.

În cauza dedusă judecății nu are nicio relevanță contractul de vânzare-cumpărare încheiat între apelant și contractant, întrucât acest contract produce efecte doar între părțile semnatare ale acestuia, în temeiul principiului relativității efectelor actului juridic. Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate. Certificatul face dovada doar că apelantul nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare.

Astfel, radierea din evidențele fiscale, contractul de vânzare cumpărare sau orice alt document legal își produc efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fără radiere, acest lucru nu implică și modificarea datelor în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere și înmatriculări Vehicule, astfel că, intimatul, figura în continuare, în baza de date accesată, ca proprietar. 

Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigură publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancțiunea inopozabilității, prevăzuta la art. 22 alin. 1 - Cod Civil. ( " dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității, sunt inopozabile terților, afară de cazul în care se dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale").

S-a menționat că așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudenta Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 și nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat iși asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit și pe rețeaua de drumuri nașionale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, asa încât vina de a nu deține rovinietă ii aparține.

Atât timp cât apelantul figurează ca și proprietar al autovehiculului atât în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Motivele invocate de către apelant, cu privire la vânzarea autovehiculului, nu sunt în măsură să înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada că autoturismul a fost radiat de pe numele său și înscris pe numele noului proprietar în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, prin prisma textelor legale arătate.

Nu se poate face abstracție de pericolul social al faptei, pericol ce trebuie apreciat din perspectiva importanței sociale a finanțării lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale.

S-a solicitat a se lua în considerare faptul că, rolul reglementarilor din O.G nr. 15/2002 este și unul de disciplinare, astfel că respectarea de către operatorii rutieri a reglementărilor se impune cu atât mai mult, neputându-se crea excepții care să lipsească de finalitate prevederile O.G. nr. 15/2002.

S-a apreciat că nu se impune înlăturarea sancțiunii amenzii, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, de asemenea rolul educativ, preventiv și punitiv realizându-se în mod proporțional în modalitatea individualizată de către agentul constatator.

În drept, s-a întmeeiat prezenta pe dispozițiile aplicabile ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ale O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, D.C.C. nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 459 din 16 iunie 2015 si nr. 217 din 9 mai 2013 și Decizia I.C.C.J. nr. 43/2016.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, precum și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.

S-a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze.

Apelantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare și a apărărilor pe fondul cauzei invocate de aceasta, precum și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, seria R17 nr. 0166306 din data de 28.02.2017, prin care subsemnatul a fost sancționat contravențional cu suma de 250 RON.

În conformitate cu art. 453 din C. proc. civ., a solicitat instanței să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxa judiciara de timbru).

În motivare a susținut că prin documentele depuse la dosar a dovedit faptul că la data de 09.12.2012 a vândut autoturismul cu număr de înmatriculare ... serie motor ....., către ...

Nu are calitatea de utilizator al autoturismului și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, asa cum s-a dovedit în documentele depuse la dosar.

Consideră că se încadrează la prevederile deciziei nr. 4/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care a anexat-o la dosar.

La termenul din data de 21.03.2018, în baza art. 152 Cod procedură civilă, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs.

Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria ..., întocmit de C.N.A.I.R. S.A., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se că la data de 01.11.2016, ora 12:23, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare ..., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Potrivit art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, în sfera de cuprindere a noțiunii de utilizator, folosită în art. 7 din același act normativ, sunt incluse persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Astfel, pentru a fi inclusă în sfera noțiunii de utilizator, o persoană fizică trebuie să fie proprietara autoturismului sau titulara unui drept legal de folosință având ca obiect autoturismul, iar această situație juridică este necesar a fi înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, cele două condiții fiind nesar sa fie întrunite cumulativ.

Instanța de control judiciar nu îmbrățișează susținerile instanței de fond constând în necesitatea sancționării persoanei din certificatul de înmatriculare, în condițiile în care această persoană face dovada că a înstrăinat autovehiculul,cu un contract de vânzare cumpărare care a dobândit dată certă.

Din punctul de vedere al instanței de control judiciar, atât la data săvârșirii faptei 01.11.2016, cât și la data constatării contravenției ce i se impută, 28.02.2017, apelantul nu avea calitatea de "utilizator";, în sensul art. 7, interpretat prin prisma art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, întrucât, așa cum reiese din contractul de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit, autoturismul cu nr. de inmatriculare ... a fost vândut la 09.12.2012 numitului ..., iar la data de 12.12.2012, organul financiar a aplicat viza în urma solicitării vânzatorului de scoatere din evidență a autovehiculului, autovehiculul nemaifigurând de la acea dată în evidentele fiscale în proprietatea apelantului, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila nr. 9 din dosarul de fond.

În conformitate cu prevederile art. 1674 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare, cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă, astfel încât proprietatea asupra autoturismului din cauză, s-a strămutat de drept cumpărătorului, din momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv 09.12.2012.

Potrivit art. 278 pct. 3 din Codul de procedură civilă, data înscrisului sub semnătură privată nu le este opozabilă terților decât din momentul în care a devenit certă, prin înregistrarea într-un registru sau în alt document public.

Aplicând această dispoziție legală la situația de fapt reținută în cauză, tribunalul reține că din momentul înregistrării contractului de vânzare - cumpărare în evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Craiova, cu consecința scoaterii din evidența fiscală a aceastui bun, transferul dreptului de proprietate a devenit opozabil terților, categorie în care trebuie inclusă și intimata,

Situația de fapt astfel stabilită, atrage netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat, cu implicații și în planul legalității actului sancționator, aceasta în condițiile în care, procedându-se în acest fel, se aduce atingere principiului răspunderii contravenționale personale, subsumat principiului legalității, consacrat în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin aceea că se angajează răspunderea contravențională a altei persoane decât cea care este responsabilă din punct de vedere juridic.

Totodată, instanța de control nu va primi criticile intimatului referitoare la aspectul inopozabilității înstrăinării autovehiculului în lipsa transcrierii dreptului de proprietate în evidențele serviciului public regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.

Săvârșirea contravenției cu vinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, implică, în mod necesar, utilizarea drumurilor publice pentru care s-a instituit taxa, astfel că obligația achitării rovinietei nu poate cădea în sarcina unei persoane care a înstrăinat autovehiculul doar în considerarea faptului că acesta figurează în continuare în evidențe ca fiind proprietarul bunului, împrejurare care nu corespunde însă realității.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Or, instanța reține că, în măsura în care noul proprietar este de rea-credință și refuză să își îndeplinească obligația anterior menționată, vechiul proprietar continuă să figureze în evidențele autorității competente și să suporte orice consecințe care decurg din această împrejurare, fără ca legea cadru în materie, respectiv OUG nr. 195/2002, să îi pună la dispoziție vreun mijloc legal prin care să îl constrângă pe noul proprietar să își îndeplinească obligația ori să efectueze demersurile corespunzătoare în numele și pe seama acestuia ori chiar în nume propriu, fiind astfel impropriu să răspundă pentru fapte de natură contravențională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiții de legalitate să fie obligat să introducă o acțiune în justiție în acest sens.

Este adevărat că potrivit art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Instanța arata însă, că radierea din circulatie la cerere, după vânzare, se aplică doar vehiculelor inregistrate or, aceasta categorie, se referă la acele vehicule nesupuse înmatriculării pentru circulația pe drumurile publice din care fac parte tramvaiele, mașinile autopropulsate pentru lucrări, mașinile agricole sau forestiere, vehicule cu tracțiune animală, dar și autovehiculele pentru care nu există obligația înmatriculării, dar sunt denumite în continuare vehicule supuse înregistrării.

Totodată, dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006, prevăd că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza cererii noului proprietar.

În consecință, nu îi este imputabil apelantului faptul că noul proprietar a rămas în pasivitate cu privire la îndeplinirea obligației de a efectua demersurile corespunzătoare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său, și este în contradicție cu caracterul personal al răspunderii contravenționale ca vechiul proprietar să răspundă pentru fapte de natură contravențională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiții de legalitate.

În ceea ce privește aplicarea în cauză a deciziilor Curtii Constituționale menționate în întâmpinare, instanța de control judiciar arată că în decizia Curții Constituționale nr. 623/2012 (soluție menținută și în decizia nr. 217/2103) s-a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție ca aceasta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.

De asemenea, prin Decizia nr. 459/2015, Curtea Constituțională s-a statuat că prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancționată contravențional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârșirii contravenției, nu întrunea condițiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din OG nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a fi sancționată în consecință.

Instanța de control judiciar mai arată și faptul că în sensul celor menționate mai sus este și decizia nr. 4 din 05.03.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Prin această decizie s-a stabilit că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă.

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, tribunalul va admite apelul și va schimba apelata în sensul că va fi admisă plângerea contravențională și se va dispune anularea procesului-verbal de contraventie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul ..., împotriva sentinței civile nr. ... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN - PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTERIN, ... având ca obiect anulare proces verbal de contravenție proces-verbal de contravenție ...

Schimbă sentința apelată.

Admite plângerea contravențională și anulează procesul-verbal de contravenție seria ...

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2018.

← Anulare act.nedovedirea faptului ca suma imputata reprezinta...  Plângere carte funciară. art. 41 raportat la art 24 al. 3 din... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Rovinieta. calitatea de contravenient. Jurisprudență Amenzi