plângere contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria PITEŞTI Hotărâre nr. 5197/2015 din data de 15.06.2015
Dosar nr. 23778/280/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5197/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A A M
Grefier C M
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul SC D S L SRL și pe intimatul I T DE M A, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin av. N I, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Apărătorul petentului depune împuternicire avocațială și copia registrului de control.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Apărătorul petentului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în plângere, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014, sub nr. 23778/280/2014, petenta SC D S L SRL în contradictoriu cu intimatul I T DE A a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal seria AG nr. 20138/22.09.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că s-a reținut că a fost identificată o persoană, V F, ce ar presta activitate pentru societate, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
A invocat nulitatea absolută a procesului verbal, deoarece obligația de a încheia contract individual de muncă este prevăzută de art. 16 alin. 1 Codul muncii, iar agentul constatator a menționat art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. A considerat că una este articolul prin care se stabilește textul de lege încălcat, iar alta este articolul prin care se sancționează.
Pe fondul cauzei a învederat că această constatare este reală, respectiv V F a fost primit la lucru în probă ca însoțitor pe mijlocul de transport, în data de 28.07.2014, pentru a i se verifica îndeletnicirile practice, în vederea angajării. A fost singura zi în care poate spune că a prestat activitate în folosul societății petente, pentru că după probă s-a ajuns la concluzia că nu are suficiente aptitudini profesionale în vederea angajării.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. În drept, a invocat OG 2/2001.
A anexat plângerii înscrisuri.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 01.08.2014, ora 18:35, lucrători din cadrul ISCTR Sibiu au oprit în trafic ansamblul rutier format din autoutilitara IVECO cu nr. de înmatriculare cu semiremorca nr. de înmatriculare ce era deservită de conducătorul auto V F. Verificând aplicația REVISAL s-a constatat că numitul VF nu figura printre salariații petentei, deși în 01.08.2014 a fost identificat în trafic.
A mai învederat intimatul că petenta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii, în sensul că a primit la muncă pe V F, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii activității acestuia. Pentru această faptă contravențională prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii, petentei i s-a aplicat amenda în cuantum de 10000 lei.
Intimatul a menționat că petenta nu a probat o altă stare de fapt decât cea reținută în actul constatator. Nu poate fi admis nici capătul de cerere subsidiar câtă vreme pericolul social al faptei afectează bugetul de stat și drepturile viitoare ale angajaților.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 și dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal seria AG nr. 20138/22.09.2014, petenta SC D S L SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 55/2003.
S-a constatat astfel că cu ocazia verificării documentelor, a fost solicitată o notă de relații împuternicitului societății care afirmă faptul că în jurul datei de 28.07.2014 a intenționat să-l angajeze pe V F în funcția de conducător. La insistențele acestuia din urmă, a executat o cursă, avându-l ca însoțitor pe ansamblul rutier format din autoutilitara și semiremorca aparținând petentei SC D S L SRL, în folosul acesteia executând transportul. Prin faptul că împuternicitul petentei la primit ca și însoțitor pe V F a încălcat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, deoarece V F nu avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
Împotriva procesului-verbal, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (Anghel c. României, par. 66).
Analizând procesele-verbale sub aspectul legalității, instanța constată că acestea îndeplinesc cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Privitor la motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța constată că art. 16 alin. 1 prevede obligația angajatorului de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, iar art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii sancționează nerespectarea acestei obligații. Faptul că s-a consemnat în actul constatator că fapta e prev. de art. 260 alin. 1 lit. e Legea 53/2003 nu este în măsură să determine nulitatea procesului verbal, deoarece și acest din urmă articol conține elementul material al faptei și descrie condițiile care sunt în măsură să califice fapta drept contravenție. Mai mult decât atât, nerespectarea art. 16 OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, iar petenta nu a dovedit vătămarea care i-a fost pricinuită, cu atât mai mult cu cât este fără dubiu că fapta pentru care a fost sancționată este neîncheierea contractului de muncă pentru V F.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Din susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, coroborată cu înscrisurile aflate la dosar și depuse de intimată (nota de relații, extras Revisal, adresă ISCTR Sibiu), instanța reține că petenta a primit la muncă, fără a-i întocmi contract individual de muncă în formă scrisă, pe numitul V F, acesta fiind surprins conducând ansamblul de vehicule. Totodată, petenta recunoscut prin plângerea contravențională că a dorit verificarea competențelor, V F fiind de fapt în probă de lucru.
Potrivit art. 31 din Legea 53/2003, pentru însușirea și verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 90 zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele incluse în prev. art. 31 alin 4 din Legea 53/2003 care dispun că pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, precum și în contractul individual de muncă.
Se retine așadar că este obligatorie încheierea contractului individual de muncă chiar și în perioada de proba, ce are ca obiect verificarea conform art 31 alin. 1 din Legea 53/2003 a aptitudinilor salariatului .Obligativitatea acestuia rezultă pe de o parte din modul de reglementare a art. 31 din Legea 53/2003, din care rezultă posibilitatea și nu obligația parcurgerii perioadei de probă, atât parcurgerea ei, cât și durata fiind stabilite numai la încheierea contractului individual de muncă.
Mai mult, conform art. 32 alin 4 din Legea 53/2003, perioada de probă constituie vechime în muncă. Coroborând aceste prevederi legale cu disp. art 16 alin. 4 din Legea 53/2003 din care se reține: ";munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă", reiese încă o dată că perioada de proba se poate desfășura numai cu condiția încheierii în prealabil a unui contract individual de munca. În susținerea acestei concluzii este și art. 17 din Legea 53/2003 conform căruia:
"(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:
a) identitatea părților;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmează să își producă efectele;
h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
j) condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;
k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;
m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;
n) durata perioadei de probă.
(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.";
În consecință, în lumina considerentelor mai sus expuse, instanța constată că procesul verbal seria AG nr. 20138/22.09.2014 este temeinic întocmit, situația de fapt reținută fiind conformă cu realitatea. De asemenea, fapta a fost încadrată juridic în mod corect, iar sancțiunea a fost aplicată în limitele legale.
Cu privire la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii cu avertisment, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Având în vedere faptul că petenta a desfășurat perioada de probă a numitului V F pe parcursul unei singure zile, precum și că SC D S L SRL a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută de reprezentanții intimatei, raportat la gradul de pericol social concret din cauză, minim, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 10000 lei este excesivă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru atenționarea petentei asupra necesității respectării normelor privind raporturile de muncă.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 33 alin. 1 rap. alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă în contradictoriu cu intimatul I T DE M A și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 de lei, aplicată prin procesul-verbal seria AG nr. 20138/22.09.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC D SL SRL, cu sediul în B, I A, nr., bl., ap. în contradictoriu cu intimatul I T DE M A, cu sediul în P, Bd R, nr..
Modifică procesul-verbal seria AG nr. 20138/22.09.2014 în sensul ca înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10000 lei, cu sancțiunea "avertisment";.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2015.
Președinte,
A A M
Grefier,
C M
AAM 03.09.2015/5 pag/4 ex
| ← contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | plangerii contraventionale → |
|---|
