obligaţie de a face + OBLIGATIA DE A NU FACE.. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria PITEŞTI Hotărâre nr. 5926/2015 din data de 21.07.2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5926
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C T
Grefier A M S P
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SC G SRL și pe pârâții U A T P - PRIN P, C L AL M P - PRIN P, având ca obiect - obligație de a face + OBLIGATIA DE A NU FACE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă avocat M D cu delegație de substituire pentru avocat S A și director societate reclamantă dl C G, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus obiecțiuni la raportul de expertiză de către pârâți .
Instanța, procedează la legitimarea reprezentantului societății reclamante dl C G , acesta având CI, seria AS nr., CNP.
Se depune la dosarul cauzei de către apărătorul reclamantei împuternicire nr. 198/20.07.2015.
Se semnează , în fața instanței , de către directorul societății reclamante SC G RSRL, dl. C G , cererea de chemare în judecată.
Instanța, pune în discuție conținutul raportului de expertiză și obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză.
Apărătorul reclamantei , având cuvântul, arată că s-a răspuns punctual de către expert . În prima frază a obiecțiunilor la raportul de expertiză se recunoaște în mod expres de către pârâtă că toate aceste chestiuni cărora li s-a dat titulatura de obiecțiuni vizează de fapt fondul cauzei . Nu pot fi calificate ca obiecțiuni , tuturor celor patru obiective s-a răspuns punctual de către expert . Nu are obiecțiuni de formulat .
Instanța , respinge obiecțiunile la raportul de expertiză , formulate de pârâți la raportul de expertiză , ca neîntemeiate , deoarece expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, și în esență obiecțiunile pârâților sunt apărări de fond.
Instanța, pune în discuție încuviințarea onorariul definitiv expert în cuantum de 1000 lei.
Apărătorul reclamantei arată că este de acord, s-a plătit acest onorariu.
Instanța , încuviințează onorariul definitiv expert în cuantum de 1000 lei.
Apărătorul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat prealabile acordării cuvântului asupra fondului cauzei.
Instanța, față de această împrejurare, în temeiul art. 244 Ncpc., constată cauza în stare de judecată și acordă acestuia cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei , având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată , cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Arată că, s-a întocmit un raport de expertiză , prin răspunsurile date de expert s-a confirmat ceea ce reclamanta a afirmat prin cererea de chemare în judecată , si anume că din punct de vedere legal pentru amplasarea acelei bariere nu există nici un act normativ, nici o hotărâre de consiliu local.
S-a încercat de către pârâtă a se argumenta și a justifica montarea acestei bariere prin prisma unei adrese emisă de poliția rutieră. S-au atașat obiecțiunilor un înscris reprezentat de această adresă și un proces -verbal al C de O a C în M P din data de 11.04.2012.
Solicită să se ia act că, acest proces-verbal indiferent de mențiunile pe care le conține nu reprezintă act normativ . Chiar dacă s-ar fi luat o hotărâre în sens formal, pentru montarea unei bariere, ea trebuia să fie valorificată din punct de vedere legal printr-un act normativ.
Prin întâmpinare s-a spus că se aduce atingere liniștii publice , însă locația reclamantei , activitatea care se desfășoară acolo , nu este de un anotimp sau doua , SC G R SRL este o locație arhicunoscută la nivelul orașului P , funcționează acolo de circa 100 de ani .
S-a mai vorbit în întâmpinare despre existența unei așa zise harte a zgomotului , nu s-a făcut nici o dovada în acest sens , chiar dacă ar exista astfel de demersuri și o astfel de procedură , nu poate produce efecte juridice decât în măsura în care ar fi fost valorificată printr-un act normativ .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitesti sub nr. 21460/280/2014 la data de 04.09.2014, reclamanta S.C. G R S.R.L., cu sediul în mun. Pitesti, T, nr. 69, jud. Argeș a chemat în judecată pe pârâții UAT P și C L AL MUN. P, ambii cu sediul în mun. P, V, nr. , jud. Argeș, și reprezentați prin primarul mun. P, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă să ridice obstacolul - barieră metalică amplasat în mun. Pitești, strada T, la cca. 350 m de sediul societății subscrisei, precum și obligarea pârâților să nu întreprindă niciun fel de acțiune care ar avea ca rezultat împiedicarea accesului auto pe strada Teilor, către sediul și până la limita de proprietate a societății subscrisei.
În motivarea cererii a precizat reclamanta că este proprietara imobilului (teren și construcții), situat în mun. P, str. T, nr. , pct. G R, identificat sub nr. cadastral nr. (terenul) și - C1 și - C2 (construcțiile) înscris în cartea funciară nr. a localității P, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr., imobil având limitele și configurația ce rezultă din documentația cadastrală avizată OJCGC Argeș sub nr. 7265/2001.
A susținut reclamanta că în imobilele menționate mai sus, își desfășoară activitatea cu respectarea legii, activitate autorizată, de alimentația publică.
A mai arătat reclamanta că locația descrisă are deschidere directă chiar în strada T - vecinătatea sudică, iar obiectul prezentului litigiu este generat de existența pe strada mai sus menționată la cca 350 m, anterior proprietății subscrisei, a unui obstacol care împiedică accesul auto pe drumul public către proprietatea cesteia.
A susținut reclamanta că obstacolul este reprezentat de o barieră metalică amplasată transversal pe drumul public, împiedicând accesul pe toată lățimea străzii Teilor, împiedicând accesul auto pe drumul public, afectând grav posibilitatea desfășurării activității subscrisei.
A subliniat reclamanta că subscrisa are peste 15 angajați care sunt în pericol să își piardă slujbele tocmai din această blocadă impusă de cei doi pârâți, respectiv U A T P - P P, C L M P- P P.
În drept, au fost invocate prevederile dispoz. OG nr. 43/1997.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori, precum și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
În susținere a depus la dosar înscrisuri, filele 6-20.
La data de 15.12.2014, pârâtul C AL M P - PRIN P a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că astfel după cum rezultă din actul de proprietate al reclamantei, terenul și construcția au fost dobândite prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1881/06.09.2013 de la SC A - M R SRL.
A susținut pârâtul că din conținutul contractului de vânzare - cumpărare menționat mai sus, reiese faptul că SC A - M R SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în urma divizării fostei Societății Comerciale A SA
Totodată a precizat pârâtul că proprietatea societății reclamante este amplasată în parcul T din mun. P, declarat zonă de agrement, conform hotărârii C L al mun. P nr. 107/27.09.2012.
A susținut pârâtul că la momentul adoptării hotărârii C L P 107/27.09.2012, în mun. P nu exista o zonă continuă care să poată fi considerată liniștită din punct de vedere al zgomotului.
De asemenea la elaborarea hărții strategice de zgomot a mun. P au fost studiate mai multe zone care ar putea fi declarate zone liniștite, în final Parcul T îndeplinind condițiile și fiind declarat zonă liniștită.
A susținut pârâtul că zona liniștită are o suprafață de 5,1122 ha și este cuprinsă între: strada T - de la D S până la S T și strada T - de la S T până la zona blocurilor.
A mai precizat pârâtul că pentru a îndeplini condițiile de zonă liniștită, în parcul T, trebuie interzisă circulația autovehiculelor, precum și activitățile economice și recreative generatoare de zgomote.
Mai mult decât atât, a precizat pârâtul că interzicerea circulației auto în zona parcului din P T, a avut în vedere și o consultare publică a cetățenilor pentru a se identifica percepția acestora cu privire la interzicerea accesului auto în Parcul din P T.
A mai subliniat pârâtul că a avut mai multe cereri din partea I de P J A - B P R , prin care s-a solicitat închiderea barierelor care se află instalate la intrările în parc, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere ce pot fi comise de către acei conducători auto care pătrund cu autovehiculele și motocicletele.
De asemenea a susținut pârâtul că strada T este un bun care aparține domeniului public al mun. P, fiind înscris în HG nr. 447/2002, anexa II, poziția nr. 287, astfel că terenurile situate în vecinătatea proprietății reclamantei aparțin domeniului public, respectiv (strada T - poziția nr. 290 și pădurea dintre străzile T și T - poziția 390.
În drept au fost invocate prevederile Directivei nr. 49/2002/EC, HG nr. 321/2005.
La data de 30.12.2014, reclamanta a depus la dosar, răspuns la întâmpinare prin care a precizat faptul că nu este în interesul subscrisei ca accesul auto să se realizeze pe toate străzile ce străbat pădurea T, ci doar pe strada T și doar până la limita proprietății acesteia, limită la care este montată o altă barieră de metal și de la care se pornește efectiv în zona de promenadă numită P T.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară - specialitatea topografică, expert Mandu Lidia, (filele 57-64).
Expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate :
Din înscrisurile de la dosarul cauzei (f. 10-20 ) rezultă că reclamanta S.C. G R S.R.L. este proprietara imobilului (teren și construcții- Restaurant și punct termic), situat în mun. P, str. T, nr. , pct. G R, identificat sub nr. cadastral nr. 4597 (terenul) și 4597 - C1 și 4597 - C2 (construcțiile) înscris în cartea funciară nr. 89711 a localității P, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 12944, imobil având limitele și configurația ce rezultă din documentația cadastrală avizată OJCGC Argeș sub nr. 7265/2001.
În data de 18/03/2012 B R din cadrul P MP a solicitat pârâtei U P , respectiv aparatului administrativ al acesteia reprezentat de P . Pi, să închidă barierele care se află instalate la intrările în parcul T din mun. P, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere ce pot fi comise de către acei conducători auto care pătrund cu autovehiculele și motocicletele.f.71. B R din cadrul P .Pi nu și-a întemeiat legal această solicitare.
În data de 11/04/2012 Comisia de Organizare a Circulației în mun. Pitești a organizat o întâlnire, ocazie cu care a avizat punctul 2 din ordinea de zi constând în închiderea barierelor din p T și instalarea de indicatoare rutiere Accesul Interzis la toate căile de acces unde există instalate bariere (solicitare din partea B R din cadrul P M.P), întocmindu-se în acest sens un proces verbal la finalul căruia s-a menționat "Comisia a stabilit să nu se mai monteze niciun adițional "Cu excepția riveranilor"; .";f.72-74.
Concluziile raportului de expertiză, filele 57-62, stabilesc că traseul str.T în dreptul parcului T și a pădurii T este zonă interzisă circulației cu mijloace auto prin instalarea barierei metalice nr.1, imobilul reclamantei S.C. G R S.R.L având o deschidere la acestă stradă de 51m. Se mai arată că reclamanta are o deschidere la str.T de 24,50m, dar accesul auto, din cauza celor trei bariere, instalate pe această stradă, în dreptul societății reclamante (bariera nr.5), la 240m vest (bariera nr.4) și la 472m est (bariera nr.6) este obstrucționat, fiind condiționat numai pentru aprovizionare între anumite ore. Expertul mai constată că lungimea din drumul public strada T , cuprinsă între punctul amplasării obstacolului bariera nr.1 și limita de proprietate a reclamantei S.C. G R S.R.L este de 595 m, față de situația existentă prin instalarea celor șase bariere pe cele două drumuri publice- str.T și str.T , care înconjoară imobilul reclamantei, în concret nu se poate accede fără restricții auto la această societate , ocazie cu care apreciază că pentru această măsură nu există documente legale, respectiv o hotărâre a C L AL MUN. P care are în administrare această stradă domeniu public. S-a întocmit planul de situație 1:2000 de la fila 62.
Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția :
Potrivit Codului civil, obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.(art.1164)
Obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.(art.1165)
Astfel, obligația civilă este un raport juridic, în temeiul căruia debitorul este ținut la o prestație concretă față de creditor, care, în caz de neîndeplinire a prestației, poate folosi anumite mijloace de coerciție ale statului prin intermediul procedurilor judiciare concrete reglementate de lege.
Potrivit art.25 alin.1 din Constituția României, dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
De asemenea, la art.35 din Legea Fundamentală este reglementat dreptul la un mediu sănătos al oricărei persoane prin statuarea faptului că statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, însă statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
Mai mult, dreptul de proprietate este garantat. Conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (art.44 alin.1 teza I și alin.2 teza I din Constituția României).
Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate. (art.45 din Constituția României)
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. (art.53 din Constituția României).
Față de dispozițiile legale constituționale invocate, în raport de principiile conținute de acestea, legea se interpretează numai în consens cu acestea, fără a putea fi înfrânte principiile edictate.
În acest sens este și art.4 alin.1din Codul civil care prevede că în materiile reglementate de acesta, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Astfel, orice restrângere a libertății de circulație trebuie să fie prevăzută de un act normativ care să îndeplinească criteriile legale de accesibilitate și previzibilitate, și care să instituie norme clare și precise pentru subiecții de drept cărora li se adresează pentru ca aceștia să-și adopte conduita în raport de dezideratul legal.
Potrivit ORDONANȚEI GUVERNULUI ROMÂNIEI Nr. 43 din 28 august 1997 Republicată privind regimul drumurilor : străzile sunt drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc., fiind clasificate ca drumuri de interes local ce aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află (art.8).
Autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția rutieră au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor. (art.33)
Pe drumurile publice se vor aplica măsuri de protecție a mediului, pe baza studiilor de impact al traficului asupra acestuia. (art.36)
Pentru protecția unor sectoare de drumuri, în condiții justificate, administratorul acestora poate institui restricții de circulație, semnalizate corespunzător, privind categoriile de transport, viteza, perioadele și intervalele orare, masele și/sau dimensiunile maxime admise ale vehiculelor ce pot utiliza sectorul respectiv, după informarea prealabilă, inclusiv asupra variantelor de rute alternative, a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a poliției rutiere și a utilizatorilor.
Se interzice blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumurilor publice, cu excepția cazurilor autorizate de administratorul drumului și de poliția rutieră și care vor fi semnalizate corespunzător. (art.44 alin.2 și 4)
În prezenta cauză, pârâta U P nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale expuse mai sus care să justifice restrângerea dreptului de liberă circulație a reclamantei pe strada T din mun.P, la dosarul cauzei neexistând dovada că organul legislativ local C L AL MUN. P a reglementat printr-un act normativ această restricție de circulație auto, iar în raport de apărările pârâților U P și C L AL MUN. P cum că prin această restrângere a libertății de circulație a persoanelor pe drumurile publice, în cauza concretă dedusă judecății-instalarea barierei nr.1 pe str.T, s-a dorit protecția mediului înconjurător prin stabilirea unei zone liniștite din aglomerare în care să se reducă zgomotul urban prin stabilirea unui nivel de zgomot mai mic de 55dB pe o suprafață minimă de 4,5 ha, la dosar nu există dovada că s-a efectuat studiul de impact al traficului asupra mediului înconjurător, astfel cum cer dispozițiile art.36 din OG nr.47/1997 R, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act administrativ emis de administratorul drumului și de poliția rutieră prin care se dispune blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumului public str.T.
Față de cele expuse, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pe pârâți să ridice obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. P identificat în planul de situație anexă la raportul de expertiză, fila 62. Va obliga pârâții să nu întreprindă niciun fel de acțiune care să ducă la blocarea accesului auto al reclamantei pe str. T către sediul acesteia pe traseul pe care este amplasat obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Pitești identificat în planul de situație anexă la raportul de expertiză, fila 62. Va lua act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta S.C. G R S.R.L., cu sediul în mun. P, T, nr. , jud. Argeș, CUI 32211936, în contradictoriu cu pârâții U AD T P și L AL M. P, ambii cu sediul în mun. P, V, nr., jud. A, și reprezentați prin P mun.P.
Obligă pârâții să ridice obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Pitești identificat în planul de situație anexă la raportul de expertiză, fila 62.
Obligă pârâții să nu întreprindă niciun fel de acțiune care să ducă la blocarea accesului auto al reclamantei pe str. T către sediul acesteia pe traseul pe care este amplasat obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Pitești identificat în planul de situație anexă la raportul de expertiză, fila 62.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2015
Președinte,
C T
Grefier,
A M S P
Red. C.T.03.09.2015
Tehn. R.P./5 ex/ 29 Iulie 2015
| ← contestaţie la executare şi suspendarea executării | actiune in raspundere civilă delictuală → |
|---|
