Plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 979 din data de 23.05.2014
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2013 pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. de dosar 5378/260/2013, petentul SC X SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria BC nr.061467 din 07.11.2013 încheiat de ITM Bacău.
În motivarea cererii petentul arată că procesul verbal este netemeinic și nelegal și a solicitat a se constata nulitatea acestuia. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul-verbal de constatare a contravențiilor încheiat de ITM Bacău, procesul-verbal de control, anexa 9 la procesul-verbal de control, copie registru salariați. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei cu martorii GP și GE.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 53 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare, peste termenul legal, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal seria BC nr. 061467/07.11.2013 încheiat de către intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei în baza Legii nr. 53/ 2003 privind Codul muncii.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului că la verificarea efectuată la data de 01.11.2013, la punctul de lucru situat în sat Tărhăuși, com. Ghimeș Făget, acesta nu a respectat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/21003 privind încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă pentru numitul GP. Acesta a declarat în fișa de identificare că este ajutor de fochist și nu a semnat contract individual de muncă. Din declarația acestuia luată în fața instanței, a reieșit că ținea locul soției sale, angajata SC X SRL, care plecase acasă.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, la sediul ITM.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind întocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârșită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prevede că "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului";.
Art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 prevede că " Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată";.
Instanța, față de dispozițiile legale sus-amintite și, analizând mențiunile din procesul-verbal de contravenție, constată că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal contravențional este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. În privința materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
De aici rezultă că afirmațiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.
Pe de altă parte, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale organului competent aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere prezumției potrivit căreia situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Totodată, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existența contravenției: prevederea în lege (legalitatea) și săvârșirea faptei cu vinovăție (imputabilitatea).
Astfel, fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută și sancționată în art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, texte legale care întrunesc cerințele accesibilității și previzibilității, prevăzute de jurisprudența CEDO.
De asemenea, petentul a comis fapta cu vinovăție sub forma intenției și nu a făcut dovada unei împrejurări care înlătură caracterul contravențional al faptei comise, astfel încât instanța va reține și îndeplinirea acestei condiții legale.
Astfel, din ansamblul materialului probator existent la dosar rezultă săvârșirea faptei contravenționale reținute în procesul-verbal, astfel încât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, petentul nefăcând dovada contrară a celor reținute de organul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța o va aprecia examinând procesul-verbal în conformitate cu competența oferită de art. 34 alin.1 teza finală din O.G. nr.2/2001 și cu criterii prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, conform căruia " Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
Potrivit art. 7 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2001 "Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.";
Având în vedere aceste texte legale și împrejurările concrete ale comiterii contravențiilor reținute, instanța apreciază că fapta sancționată cu amendă nu prezintă un pericol social atât de ridicat încât să fie oportună o sancțiune pecuniară atât de severă. În consecință va dispune admiterea în parte a acțiunii și înlocuirea amenzii cu avertismentul.
| ← Plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului | Plata unei sumei de bani. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
