Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 672 din data de 18.05.2017
Prin sentința civilă nr. 672 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 26.01.2017 în dosarul nr. 16614/245/2016, instanța a respins plângerea contravențională formulată de, în contradictoriu cu intimat, ca neîntemeiată și a menține procesul-verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere faptul căpetentul a invocat nulitatea procesului-verbal ca urmare a faptului că agentul constatator a refuzat să consemneze toate mențiunile sale.
Cu toate acestea, prin raportare la dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 instanța apreciază că cele învederate de petent nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, ținând cont de faptul că pentru a obține anularea procesului-verbal pentru acest motiv, petentul ar fi trebuit să facă dovada faptului că prin aceste aspecte i s-a cauzat o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal, fiind vorba de o cauză de nulitate relativă; petentul nu a produs însă o astfel de dovadă; cu atât mai mult cu cât prin prezenta plângere sunt analizate cele invocate de petent sub acest aspect, astfel că nicio vătămare nu a putut fi produsă acestuia din acest punct de vedere.
Petentul a invocat și faptul că atestatul operatorului radar depus la dosar este al agentului constatator și nu al operatorului radar. Cu toate acestea, petentul nu menționează, iar instanța nu poate determina cu m ar putea această împrejurare să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție, cu atât mai mult cu cât art. 4.2 din Norma NML 021-05 cu privire la necesitatea prezentării atestatului operatorului radar a fost abrogat; iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005, nu prevăd necesitatea existenței unui atestat de operator radar pentru a exista o legală constatare a unei contravenții.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)";, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că înregistrarea a fost efectuată cu respectarea tuturor acestor dispoziții legale.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus cu viteza de 82 km/h în localitate sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto cu nr. de înmatriculare, atestată conform buletinului de verificare metrologică nr.. Aceleași aspecte sunt puse în evidență și de înregistrarea video, din acestea putându-se observa autoturismul petentului, circulând cu viteza de 82 km/h în localitate, respectiv la minutul 18:12:05.
În ceea ce privește problema erorilor maxime tolerate, potrivit art. 1.1. din NML 021-2005, "norma de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere";. Rezultă că în principal, domeniul de aplicare se referă la emiterea autorizațiilor de funcționare și la punerea în funcțiune a cinemometrelor rutiere. Respectarea acestor norme se verifică cu aceste ocazii.
În ceea ce privește art. 3.1.1 din NML 021-05 care stabilește erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, instanța apreciază că nu se poate da eficiență unei astfel de erori care se are în vedere exclusiv la momentul verificării cinemometrului. În caz contrar, s-ar ajunge la situații absurde în care toate procesele-verbale ar trebui anulate pe motiv că nu a fost reținută viteza reală a autoturismului.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea contravenției analizată în cauză, prin raportare cu preponderență la viteza de deplasare în localitate, aceasta fiind una mare, punând în pericol atât pe ceilalți participanți la trafic, cât și pe cei aflați în autoturismul petentului. Pe de altă parte, se are în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda spre cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția constatată.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | Fond funciar – rectificare titlu proprietate . Jurisprudență... → |
|---|
